Hunedoreancă în Bruxelles-ul asediat, „Încă de la atentatele din Paris, oraşul a devenit o bombă tăcută”

Ekaterina Bakay, fostă jurnalistă hunedoreancă, stabilită de aproape doi ani în Bruxelles, a trăit pe viu coşmarul atentatelor teroriste din capitala Belgiei. Tânăra din Călan a relatat despre starea de tensiune în care trăiesc localnicii şi despre teroarea instaurată în urma atacurilor teroriste soldate cu peste 30 de morţi şi aproape 200 de răniţi. 

Capitala Europei i-a indus în ultimele zile Ekaterinei Bakay o stare de nelinişte. Katy, aşa cum îi spun foştii colegi din presa hunedoreană, a oferit într-un editorial emoţionant, o relatare „la cald” despre evenimentele care au cutremurat Europa.
„Bruxelles – centrul Europei, un oraş cosmopolit şi probabil o capitală atipică în comparaţie cu alte metropole europene. La prima vedere, poate părea chiar un oraş plictisitor, însă, nu putem nega că această urbe are farmecul ei aparte. Totuşi, visul de a trăi în inima bătrânului continent a început să devină un coşmar pentru mulţi locuitori care au ales să se stabilească aici. Liniştea, care într-un fel caracteriza acest oraş, a fost înlocuită încet, încet de tensiune şi teamă. Încă de la atentatele din Paris, Bruxelles-ul a devenit o “bombă” tăcută. Secundele ticăiau şi te aşteptai ca în orice clipă să explodeze. Nesiguranţa şi frica au început să îşi facă simţită prezenţa tot mai des în viaţa de zi cu zi, iar imaginile unor mascaţi cu puşca în mână, care se află la orice colţ de stradă, staţie de metrou sau care stau lângă tine în timp ce încerci să bei liniştit o cafea pe o terasă, au devenit rutină. Cu aproape toată armata şi poliţia care patrulează pe străzi şi, având în vedere că aici se află Parlamentul European, iar siste­mele de supraveghere sunt prezente la tot pasul, te gândeşti că eşti în siguranţă. Totuşi, ori de câte ori ieşi pe stradă sau te urci într-un metrou, nu eziţi să te întrebi: “Oare ajung cu bine acasă?” Din păcate, nu toţi au avut această şansă, pentru că inevi­tabilul s-a întâmplat şi Bruxelles-ul a explodat. Din nou, a fost nevoie să moară oameni nevinovaţi în acest război care a pus stăpânire pe Europa. Oraşul a fost iarăşi închis. Transportul public a fost suspendat, magazinele şi scolile închise, iar o plimbare li­niştită printr-unul dintre frumoasele parcuri ale oraşului aproape că a devenit un lux. Cel mai trist este faptul că noi, cei care trăim aici, am început să ne obişnuim cu aceste lucruri. Nu avem de ales. Viaţa merge înainte şi tot ce putem spera este ca seara, după o zi de muncă, să ajungem sănătoşi acasă şi să putem spune: “Am mai su­pravieţuit o zi în Bruxelles!”, scrie Ekaterina Bakay, pe exclusivinhunedoara.ro.