INTERVIU. Carmen Hărău: „Fac parte dintre parlamentarii „norocoşi” care reuşesc să mişte lucruri”

Articolul a fost vizualizat de 1,624 ori

Este cel mai mediatizat parlamentar hunedorean. Zilnic apare cel puţin o informaţie cu sau despre Carmen Hărău. Orice gest poate deveni – devine! – o ştire. Face parte din categoria aceea restrânsă de politicieni care „beneficiază” de atenţia pătimaşă a presei locale. (La televiziunile centrale de ştiri, abordările sunt ceva mai na­turale şi lipsite de încrâncenare.) Unii o încondeiază cu vădită duşmănie, alţii îşi repri­mă cu stângăcie elogiile. Foarte rar i se întâmplă să apară într-o ştire neutră. Şi nu neapărat presa este vinovată de toată vânzoleala. Pentru că şi omul politic Carmen Hărău „şi-o cam cere”. Când ai jucat tare în două, cele mai mari, partide din România nu poţi trece neobservat. Foştii coechipieri nu pot accepta să-ţi devină simpli adversari, ei îţi vor fi duşmani de-a dreptul.  

InterviuRep.: Sunteţi, aşa cum pretinde Laurenţiu Nistor, o creaţie a PSD-ului?

Carmen Hărău: Nu mă consider o creaţie politică. Sunt mai degrabă un politician atipic, devenit – aşa cum susţin colegii mei – foarte repede un pilon de bază în echipa politică liberală, atât la judeţ, cât şi la centru. Problema mea este că nu m-am format ca pilon politic, ci am venit în politică pilon gata format în mediul economiei reale. Cu toate avantajele şi dezavantajele care derivă din asta, atât pentru mine, cât şi pentru coechipieri.

Rep.: În general, oamenii de afaceri (aşadar cu preocupări şi orientare mai degrabă libe­rale) îşi justifică prezenţa în PSD printr-o „slăbiciune” personală faţă de dreptatea socială. Pe dumneavoastră ce v-a determinat să intraţi în lumea politică pe uşa social-democraţiei?

Carmen Hărău: La mine lucrurile au fost mult mai pragmatice şi mai punctuale: abordarea tipică a omului de afaceri. După ce am votat în 1990 cu Raţiu şi n-am vorbit cu tata şase luni că votase Iliescu, am avut o mare surpriză neplăcută cu guvernarea CDR din 1996-2000, perioadă în care compania mea a văzut falimentul la cotitură de vreo patru ori. Coincidenţa face că o bună cunoştinţă din mediul universitar – Hildegard Puwak – m-a invitat să intru în PSD (PDSR, la vremea aceea), cu o lună înainte de a începe campania electorală. Am poposit direct pe locul opt din lista de deputaţi pentru alegerile parlamentare, întrucât şefii de atunci ai PSD (cu domnul Laurenţiu Nistor în echipă) s-au străduit foarte tare să mă coboare cât mai jos, doar-doar mă voi scurge din listă afară, undeva pe perete. Faptul că am reuşit să rămân pe listă a fost pentru ei un mare insucces. Este de notorietate faptul că n-au rezistat cu mine (nici eu cu ei) decât vreo opt luni. Au organizat o şedinţă de exclu­dere a mea din partid şi iarăşi au înregistrat un eşec, pentru că membrii PSD din Hunedoara n-au vrut să voteze excluderea. Inutil să vă explic de ce nu mi-am dat demisia, obligându-i să rămână cu mine pe cap. Vorbesc de Nistor şi alţii câţiva, pentru că am rămas în bune relaţii cu foarte mulţi membri şi simpatizanţi social-democraţi.

Rep.: Faceţi parte din aceeaşi generaţie cu Sorin Marica şi Mircia Muntean, „tineri” deputaţi la primul mandat. Pentru ei Parlamentul s-a dovedit o alegere proastă, o pălărie prea mare. Dumneavoastră cum vă vine?

comisieCarmen Hărău: Ce bine ar fi să mai fiu tânără, nu doar din punct de vedere politic! Lăsând gluma la o parte, dar folosind metafora dumnea­voastră, dacă este să am vreo problemă cu „pălăria” n-aş zice că e prea mare… şi nici nu mă strânge. Problema e că, după ce-ai purtat zeci de ani un fel de cască de constructor, de om care dădea cu problemele de pământ, de pereţi şi le rezol­va, e mai greu să începi să porţi un joben cu care fişa postului te obligă să vorbeşti despre probleme. Şi vorbeşti, tot vorbeşti, uneori fără să rezolvi ce ţi-ai propus. Iar asta creează o anumită inadecvare ce se rezolvă cu un efort suplimentar de adaptare. Randamentul activităţii este mic, munceşti pentru fiecare detaliu mărunt ca şi când ai muta Everestul. Totuşi, fac parte dintre parlamentarii „norocoşi” care reuşesc să mişte lucruri, datorită capacităţi de negociere pe care am câştigat-o în perioada de administrator în mediul privat.

EXTRA

Despre Codul Fiscal, impozitarea „aberantă” şi culisele negocierii

Există o nemulţumire generală legată de impozitarea în categoria „curte” a 400 metri pătraţi de teren din intravilan, indiferent de categoria de folosinţă. Primarul Municipiului Orăştie, Ovidiu Bălan (PSD), pretindea într-o conferinţă de presă că ar fi o „aberaţie fiscală impusă de Guvernul Tehnocrat”. Ministerul de Finanţe, printr-un răspuns adresat deputatului PNL Carmen Hărău, afirmă că amendamentul privind acea impozitare a fost susţinut în Parlament de Asociaţia Municipiilor din România, o asociaţie unde şi primarul Bălan este parte.

Interpelare la Ministerul Finanţelor

„Am luat notă de nemulţumirea domnului primar Ovidiu Bălan, însă n-am intrat în aspectele de politizare a fenomenului, cu atât mai mult cu cât eram în cursul unor intervenţii privind neregula fiscală reclamată, aşa cum rezultă din interpelarea adresată Ministrului Finanţelor, depusă de mine la Camera Deputaţilor, în data de 17.02. 2016. Structura asociativă a primarilor de comună din judeţul Hunedoara, condusă de domnul Rovinar, primar liberal de la Vălişoara, a avut, cu puţină vreme înaintea domnului Bălan, pe agenda de discuţie a Adunării Gene­rale, aceeaşi nemulţumire. Dacă domnul primar Ovidiu Bălan a pus pe seama guvernului tehnocrat neregulile din Codul Fiscal, s-ar putea să fi fost greşit informat de către colegii parlamentari PSD din judeţ”, susţine Carmen Hărău, deputat PNL Hunedoara.

Din culisele negocierilor

„Codul Fiscal şi Codul de Procedură Fiscală, cu cele bune şi cele rele, inclusiv schiţarea normelor, au fost rezultatul unei negocieri „la sânge” între parlamentarii PSD şi PNL din Comisia de Buget – Finanţe, din care fac şi eu parte. Am fost încurcaţi, cu toţii, de poziţionările nerealiste ale miniştrilor de finanţe din guvernul Ponta: întâi Darius Vâlcov, apoi Eugen Teodorovici. Până şi deputaţii PSD din comisie au dat semne de exasperare, în dese situaţii, dar Ponta le era şef politic, iar cei doi făceau parte dintre apropiaţii şefului. Impozitarea care-i supără pe primari a făcut obiectul unor controverse în comisie, unde s-a tranşat de către Vâlcov şi Teodorovici, cum s-a văzut mai pe urmă, de-o manieră necorespunzătoare. Cel puţin în ceea ce priveşte PFA-urile şi micii proprietari sau investitori, susceptibili de a fi votanţi de dreapta, au impus măsuri foarte nefavorabile, discriminatorii, deşi dezvoltarea României are nevoie de consolidarea lor economică, aşa cum are nevoie de aer! PNL a răzbit în câteva puncte importante, dar aici n-am putut trece, fiind în opoziţie, de dispoziţia politică a lui Ponta, de mecanismul de vot PSD, UNPR, ALDE”, ne transmite Carmen Hărău.

Ce ar mai fi de făcut?

„Din acest motiv, la nivelul grupului parlamentar PNL, în comisiile de specialitate, îndată ce Ponta a demisionat, s-au ridicat problemele legiferate prost, clarificate incomplet. Prin urmare, în şedinţa de guvern din 11 martie, s-au modificat de către guvernul tehnocrat, prin HG1/ 2016 privind Normele Metodologice, o serie de nereguli. Răspunsul scris pe care l-am primit de la minister, datat 17 martie 2016 (acum câteva zile), coroborat cu HG1/2016 modificat corectează, în opinia mea, în parte, fără a periclita deficitul bugetar, câteva nereguli. Totuşi, am început un program de consultare cu primarii şi titularii de PFA, inclusiv cei ai altor partide decât PNL, pentru a evalua corect, la firul ierbii, noua situaţie şi a decide direcţia următoarelor intervenţii (interpelări, întrebări, audienţe, propuneri legislative)”, a mai precizat deputatul PNL.

About Marcel Bot