Viaţa în puşcăriile burgheziei, RAPORT 1939: „Deţinuţii n-au făcut baie de circa patru săptămâni”

Deţinuţii nu făceau baie cu lunile, iar în toiul iernilor erau în pericol din cauza frigului, pentru că penitenciarul nu avea lemne. Făceau greva foamei, iar maşinile cu care trebuiau să fie aduşi la procese erau puse pe butuci. Astfel se prezenta viaţa în penitenciarul devean, la sfârşitul anilor 1930 şi, cu toate că exista­u condiţii sub demnitatea umană, se poate spune că puşcăria burgheziei era miloasă faţă de ferocitatea siste­mului penitenciar instalat după 1945.  Arhivele Naţionale ale Judeţului Hunedoara păstrează o serie de documente inedite din anii 1939 – 1940, în care era prezentată si­tuaţia deţinuţilor din penitenciarul judeţului Hunedoara. În acei ani, închisoarea avea sediul în actuala locaţie a Arhivelor judeţene, din spatele Tribunalului Hunedoara. O clădire impunătoare, care, însă, ascundea adevărate drame colective. Una dintre cele mai crâncene ierni trăite de foştii „chi­riaşi” ai penitenciarului devean a fost cea din anul 1939, când deţinuţii au fost ţinuţi în mizerie săptămâni în şir şi nu mai aveau cu ce se încălzi.

Deţinuţii nu se pot spăla, dar se lucrează

Un raport al conducerii Penitenciarului Deva, din 29 ianuarie 1939, adresat Direcţiei Penitenciarelor şi prim-procurorului de la Parchetul judeţean Hunedoara, arăta condiţiile în care erau ţinuţi condamnaţii. Administraţia închisorii afirma că, de o lună, deţi­nuţii nu se mai puteau spăla. „Băile arestaţilor nu funcţionează din ziua de 30 decembrie 1938, întrucât pompa / fântâna aspiro-respingătoare care trimite apa în rezervorul băii s-a defectat din cauza uzului îndelungat”, se arăta în nota informativă.
Deţinuţii, dar şi angajaţii închisorii riscau să se îmbolnăvească. „Fiind absolută nevoie de o reparaţiune completă a fântânii, am cerut firmelor G. Langzyel şi Ștefan Szemeynei, ateliere mecanice din Deva, să exami­neze fântâna şi să ne dea oferte pentru executarea lucrării. Oferta cea mai avantajoasă, însumând 3820, am procedat la întocmirea formalităţilor, cerând Oficiului Central de Licitaţii să ne dea aviz de angajare, care aviz primindu-l azi am intervenit la Direcţiunea Penitenciarelor pentru aprobarea cheltuielilor. Până la sosirea aprobării suntem puşi în situaţia de a nu avea posibilitatea să facem băi pentru arestaţi, care sunt expuşi din această cauză la lipsa de curăţenie corporală, de efecte de îmbrăcăminte şi pat, să facă paraziţi, mai cu osebire că peni­tenicarul nu posedă nici cuptor de deparazitare”, informa Penitenciarul Deva, potrivit documentelor păstrate la Arhivele Naţionale – judeţul Hunedoara.

Se scăldau în mizerie

În zilele care au urmat, reprezentanţii Parchetului Judeţean Hunedoara s-au deplasat la penitenciar pentru a verifica situaţia reclamată, iar cazul a fost făcut cu­noscut Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, însă după alte două săptămâni. „Am onoarea a vă raporta că făcând inspecţie la penitenciarul judeţean ni s-a adus la cunoştinţă că deţi­nuţii n-au făcut baie de circa patru săptămâni, datorită defectării pompei de aspiraţie a fântânii. Direcţiunea penitenciarului a cerut atelierelor mecanice din localitate oferte pe care le-a înaintat Oficiului Central de licitaţii pentru a ne da avizul de angajare a lucrărilor. Acest aviz, după urgentare, sosind în ziua de 23 ianuarie a.c., penitenicarul a reportat Direcţiunei Penitenciarelor cu nr 261/1939, cerând aprobarea sumei arătată în oferte, primită de Oficiul de Licitaţii. Cum lipsa băii periclitează nu numai curăţenia deţinuţilor, ci însăşi sănătatea lor, respectuos vă rog să binevoiţi a interveni şi dumneavoastră la Direcţiunea Penitenciarelor pentru urgentarea aprobării sumei necesare repara­ţiunii fântânii”, se arată în adresa trimisă în 14 februarie de Parchetul judeţean Hunedoara, procurorului general al Curţii de Apel Cluj.

La mila gerului

În acelaşi timp în care deţinuţii sufereau de lipsa apei curente, penitenciarul constata că nu mai dispune de lemne de foc, nici măcar pentru a prepara mâncarea. „Lemnele de foc necesare penitenciarului prentru prepararea hranei, băi, spălătorie şi încălzitul localului, care ni s-au predat de către Prefectura Judeţului, au fost reduse în acest exerciţiu de la 10 vagoane la şase vagoane. Această cantitate fiind cu totul insuficientă, am intervenit către prefectura judeţului, Onor Rezidenţa Ținutului Timiş, Direcţiunea Penitenciarelor şi către dumnea­voastră încă din luna iunie a anu­lui trecut, cu diverse rapoarte, fără ca până în prezent să se dea cantitatea absolut necesară, care, după referinţele date de Serviciul Tehnic de Drumuri al Judeţului Hunedoara, este de 11 vagoane lemne pentru un an. Cele şase vagoane de lemne predate de Prefectura Judeţului Hunedoara s-au terminat şi nu mai avem în depozit lemne decât până la sfârşitul acestei săptămâni, când suntem puşi în situaţia de a nu mai avea posibilitatea cu ce să preparăm hrana şi să încălzim localul”, informa Penitenciarul Deva, solicitând în adresa din ianuarie 1939 soluţionarea de urgenţă a „chestiunii lemnelor”, de către procurorul general al Parchetului Curţii de Apel Cluj.
În afara lemnelor de foc şi a defecţiunilor reţelei de apă, condu­cerea penitenciarului se plângea de lipsa mijloacelor de curăţenie. Condamnaţii erau puşi să îşi facă singuri mături. „Penitenciarul este lipsit de materiale pentru întreţinerea în bună stare de curăţenie a localului cu: petrol, ulei, cârpe, şi pentru procurarea lor nu dispunem de niciun fond. Curăţenia se face cu măturile confecţio­nate în penitenciar din recolta proprie de tătar, iar reformatori de efecte vechi nu avem. Faţă de această situaţiune pe care am expus-o mai sus vă rugăm să binevoiţi a dispune”, se arăta în adresa penitenciarului din ianuarie 1939.

Cu maşinile pe butuci, criminalii erau plimbaţi cu trenul

Criza din penitenciar s-a prelungit mai multe luni, iar nemulţumirile au condus la greve. „Avem onoa­rea a vă supune la cunoştinţă că deţinutul Pavlu Fotache a declarat greva foamei cu începere din ziua de 9 august a.c.. Motivele care l-au făcut să declare această grevă nu le cunoaştem”, se arăta într-o adresă a administraţiei penitenciarului, trimisă prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, din 10 august 1939. Între timp, maşinile penitenciarului au ajuns pe butuci, iar condamnaţii trebuiau duşi cu trenul la procese. Chiar şi cei judecaţi pentru omoruri. „Domnule prim-procuror, avem onoarea să vă aducem la cunoştinţă următoarele: ambulanţele penitenciare nu mai funcţionează de mai bine de trei luni şi cum avem de transportat la Curtea Criminală Cluj pentru judecarea proceselor de crimă, pe deţinuţii specificaţi pe verso, vă rugăm să avizaţi la modalitatea lor de transferare, emiţându-ne foi de călătorie pe CFR, pentru arestat şi gardianul de escortă”, se arăta într-o adresă a penitenciarului, aprobată de Parchetul Judeţean Hunedoara, din 2 octombrie 1939. Șase deţi­nuţi trebuiau transportaţi la Cluj, potrivit notificării penitenciarului.

Cum vedeau autorităţile închisoarea: lapte şi miere

În scurt timp, situaţia din penitenciar avea să se schimbe. Pompele de apă au fost înlocuite, s-au luat măsuri de igienizare, iar hrana deţinuţilor s-a îmbunătăţit. Cel puţin aşa susţineau reprezentanţii închisorii. „Am văzut pe toţi deţinuţii din penitenciar hainele curate. N-am găsit paraziţi şi scabie. Bolnav Buda Lazăr, ulcer gastric, şi i se permite alimentarea din afară”, adresa semnată de Emil Caba, medicul penitenciarului Deva, la 7 noiembrie 1939. În 15 iunie 1940, un control inopinat efectuat la penitenciar de medicul Eugen Hossu Longin, în calitate de medic şef al oraşului Deva, confirma informaţiile oferite de cei din penitenciarul devean. „Toate camerele (cancelarie, camerele gardienilor, celulele deţinuţilor, cameră de alimente, infirmerie, sunt de o curăţenie exemplară. Hrana este substanţială. Baia cu duşuri funcţionează, deţinuţii putând lua săptămânal o baie de curăţenie. Etuva de deparazitare nu funcţionează, totuşi deţinuţii examinaţi nu au prezentat para­ziţi. Serviciul medical îl îndepli­neşte domnul doctor Emil Caba, medic primar al spitalului de stat Deva, care dispune de o infirmerie cu şase paturi, cât şi de o farmacie cu medicamente în abundenţă”, afirmau oficialii, potrivit unui raport din iunie 1940, păstrat la Arhivele Judeţului Hunedoara.
Deva are o istorie îndelungată a locurilor de detenţie. Potrivit istoricilor, cea mai veche închisoare a funcţionat în Cetatea Devei, a­testată din secolul al XIII-lea. În 1579, aici a fost întemniţat episco­pul Francisc Dávid (1520 – 1579), predicatorul protestant şi episco­pul întemeietor al Bisericii Unitariene din Transilvania. David Francisc a murit la Deva în acelaşi an, în închisoarea în care fuse­se aruncat pentru erezie. Pe ruinele locului în care episcopul şi-a petrecut ultimele zile din viaţă există o placă memorială, iar ca omagiu adus lui, în fiecare an, cetatea devine locul unei procesiuni religioase la care participă reprezentanţii bisericii unitariene.

Închisorile Devei au o istorie seculară

Odată cu trecerea vremii a apărut o nouă locaţie destinată întemniţării condamnaţilor, aflată în cartierul estic al localităţii. (sec.al XVIII-lea). „Dezvoltarea din perspec­tivă numerică a populaţiei cât şi extinderea urbanistică a oraşului iniţiată la sfârşitul secolului al XIX-lea şi accentuată la începutul secolului al XX-lea a im­pus construirea unei alte închisori, moderne pentru acele timpuri (1909), edificiu inclus în chip fericit, împreună cu Palatul de Justiţie şi sediul Prefecturii judeţului (1890), într-un remarcabil ansamblu arhitectonic situat în centrul administrativ al localităţii”, informează Penitenciarul Bârcea Mare – Deva. Din anul 1965, clădirea fostei închisori a devenit sediu al Arhivelor Statului – Filiala Judeţului Hunedoara. În acest timp s-a decis construcţia penitenciarului din Bârcea Mare, unde urma să fie strămutat penitenciarul din Zlatna. „Construcţia actuală a penitenciarului, iniţial sub formă de colonie penitenciară de mun­că, situată pe şoseaua ce leagă municipiile Deva şi Hunedoara, a fost definitivată la data de 1 octombrie 1971 şi avea la vremea aceea două secţii: una la Bârcea Mare şi alta la Mintia. Şase ani mai târziu, la data de 1 august 1977, penitenciarul a fost desfiin­ţat şi apoi reînfiinţat după trei ani, la 1 martie 1980, pe acelaşi amplasament”, informează Penitenciarul Bârcea Mare – Deva.