Povestea vizitei ambasadorului SUA în Hunedoara! Ce motive de laudă au avut oficialii comunişti în faţa „duşmanului” capitalist

Autorităţile comuniste din Hunedoara anilor 1970 au avut ocazia unică de a se lăuda oficialilor americani cu cele mai importante rea­lizări din istoria oraşului, în timpul unei vizite efectuate în 1972 la Hunedoara, de către ambasadorul SUA, Leonard Carpenter Meeker. Castelul Corvinilor şi combinatul siderurgic au fost atracţiile cele mai preţioase pe care hunedorenii le-au arătat diplomatului american. 

Leonard Carpenter Meeker

Un document fascinant, păstrat la Arhivele Naţionale ale Judeţului Hunedoara, spune povestea vizitei pe care Leonard Carpenter Meeker (1916 – 2014), ambasadorul Statelor Unite ale A­me­ricii în România, a efectuat-o în Hunedoara. Evenimentul a avut loc în 7 martie 1972, iar autorităţile oraşului l-au pregătit minuţios. La acea vreme, Gheor­ghe Gh. Vasiu era prim-secretar al Comitetului municipal Hunedoara al Partidului Comunist Român. Vasiu a fost cel care l-a întâmpinat pe ambasadorul SUA.
Potrivit raportului vizitei, păstrat în arhivele judeţului, autorităţile Hunedoarei şi-au pregătit atent tematica cu privire la discuţiile pe care trebuiau să le poarte cu diplomatul american. Prima temă de discuţie era evocarea momentelor din istoria neamului românesc, legate de judeţul Hunedoara: „Istoric Cetatea De­vei, după broşura cu acelaşi nu­me de Octavian Floca şi Beniamin Bass, Municipiul Deva de peste 700 de ani, Costeşti – Sarmizegetusa, după broşura Localităţile judeţului Hunedoara, de un colectiv”, se arată în nota aflată la arhive. Al doilea subiect pe care autorităţile locale l-au pregătit se referea la aspecte din geografia judeţului: păduri, râuri, Munţii Retezat, bogăţii subterane (cărbuni, fier şi alte metale, aur), iar în final ambasadorului urmau să îi fie oferite informaţii despre construcţiile social – culturale, construcţiile – locuinţe în marile centre ale judeţului, şcoli, cămine culturale şi dispensare medicale. I se recomandau, potrivit planului, vizitarea muzeului din municipiul Deva, a Castelului Corvineştilor din municipiul Hunedoara şi a barajului Cinciş – Cerna, din comuna Teliuc.

Hunedorenii se mândreau cu clubul Siderugistul

Ambasadorul american Leonard Carpenter Meeker şi secretarul Ambasadei SUA la Bucureşti au fost cazaţi la hotelul Rusca, iar în 7 martie, la orele amiezii, au fost primiţi în consiliul popular al municipiului Hunedoara. „Convorbirea a avut loc la sediul Consiliului popular din iniţiativa ambasadorului SUA, cu aprobarea Consiliului popular al judeţului, (…, oaspeţii au fost conduşi şi prezentaţi tovarăşului inginer Vasiu Gheorghe, preşe­dintele Comitetului Executiv, (şi lui) Florescu Ștefan, secretarul comitetului executiv”, se arată în nota de la Arhivele Naţionale ale Judeţului Hunedoara.
Discuţiile au avut loc între 12:10 şi 13:05, iar reprezentantul consiliului popular nota că temele legate de istoria şi geografia Hunedoarei au fost prezentate, însă ambasadorul a fost interesat şi de alte subiecte.

Combinatul în 1972

„Oaspe­ţii s-au interesat dacă exis­tă şcoli cu predare în altă limbă decât cea română. Răspuns: există. Se organizează la cererea populaţiei de altă naţionalitate decât cea română. De asemenea, dacă CSH are un club al său unde se pot întâlni muncitorii. Răspuns: există un club mare, „Siderurgistul”, cu o sală de spectacole, alte săli pentru diferite întruniri, sesiuni ştiinţifice etc. În discuţie, oaspeţii au mai spus: Le-a plăcut foarte mult cele relatate de tovarăşul preşedinte Vasiu Gheorghe, multe lucruri interesante. Au explicat şi părerea că organele locale au o largă competenţă, problemă asupra căreia nu s-au purtat discuţii”, informa Ștefan Florescu, autorul notei informative.

Interesaţi de sporul populaţiei

Șefii PCR din Hunedoara i-au mai spus ambasadorului că plănuiau dezvoltarea centrului civic al oraşului Hunedoara care urma să fie construit în zona din faţa hotelului unde au fost cazaţi. „Secretarul Ambasadei SUA la Bucureşti întreabă: cum se explică sporul acesta al populaţiei din Hunedoara, într-un timp relativ scurt. Răspuns: Hunedoara se numără printre primele centre industriale din ţară care s-au dezvoltat imediat după cel De-al Doilea Război Mondial, aici fiind construite noi capacităţi de producţie, aceasta impunând şi aducerea de muncitori şi tehnicieni ce provin din localităţile din jurul Hunedoarei, precum şi din alte părţi ale ţării”, se arată în documentul redactat de reprezentantul Consiliului Popular.

Întrebări protocolare

Lacul Cinciş

Gheorghe Vasiu i-a întrebat, la rândul lui, pe oaspeţi, cum au călătorit în Hunedoara. „Au răspuns că au călătorit foarte bine cu maşina pe traseul Bucureşti, Piteşti, Râmnicu Vâlcea, Târgu Jiu, Petroşani (unde au vizitat unele oraşe din zonă), Haţeg, Deva. De asemenea, au relatat că în anii trecuţi au vizitat Timişoara şi au călătorit pe traseul Timişoara, Lugoj, Caransebeş, Orşova (au văzut oraşul nou Orşova), Turnu Se­verin. Le-a plăcut foarte mult acest traseu, ca de fapt şi traseul de pe Valea Jiului, pe care l-au apreciat ca fiind mai frumos decât cel de pe Valea Oltului, pe care, de asemenea, îl cunosc. Cu acestea, discuţiile au luat sfârşit, urmând a se vizita Castelul din localitate şi CS Hunedoara. La Castelul din Hunedoara au fost primiţi de tovarăşul Floricel Vasile, şeful Serviciului secretariat-administrativ, împreună cu Lazăr Ioachim, director al castelului, care le-a explicat istoricul castelului. La plecare, au scris în cartea de impresii a Castelului că: admiră arhitectura gotică a construcţiei, fiind impresionaţi de istoricul acestui castel”, se arăta în procesul verbal întocmit de Ștefan Florescu, în 7 martie 1972. Înainte de a părăsi Hunedoara, ambasadorul american a vizitat, împreună cu Gheorghe Vasiu, secţii ale Combinatul Siderurgic din Hunedoara.
Leonard Carpenter Meeker a fost ambasador al SUA între 1969 şi 1973, într-o vreme în care relaţiile dintre România şi Statele Unite ale Americii erau deteriorate de Războiul Rece. În aceeaşi perioadă a comunismului alţi doi americani celebri au vizitat oraşul Hunedoara.

Jurnaliştii impresionaţi de Hunedoara comunistă

Primul a fost jurnalistul Michael S. Handler, corespondent al ziarului New York Times. Un reportaj publicat de acesta în 1 februarie 1959 purta titlul: „Noul oraş al oţelului se ridică în România – Uzinele construite de sovietici au produs un milion de tone anul trecut” şi oferea o descrie­re a oraşului dezvoltat vertiginos în jurul uzinelor de oţel, cocs şi chimice care ocupau valea Hunedoarei. Populaţia oraşului crescuse într-un deceniu de la 5.000 la 50.000 de locuitori, datorită industrializării masive. „Căruţele primitive ale ţăranilor, trase de cai uscăţivi şi istoviţi împart aceleaşi drumuri cu marile camioane din Cehoslovacia. Ţăranii care au rămas ataşaţi pământurilor încă poartă căciulile negre din blană, în formă de pâlnie, pantaloni strâmţi ţesuţi acasă sau în fabrici. Localnicii mai săraci îşi învelesc picioarele în bucăţi de pânză sau poartă pantaloni de tip albanez, ţesuţi acasă. Femei­le lor se îmbracă în fuste largi, veste din lână făcute de ele, poartă baticuri şi încălţări de lână sau cauciuc. Agricultorul care şi-a părăsit pământurile pentru a munci în uzină a căpătat rapid un aspect de orăşean. Fiul lui pare să fi făcut saltul în mai puţin de zece ani. Văzând tinerii şi pe soţiile lor dansând rock and roll şi jazz la restaurantul combinatului, unui străin i-ar fi greu să îşi ima­gineze cum a avut loc această transformare atât de repede”, scria Michael S. Handler, în The New York Times.
În 1969, Aline Mosby, jurnalista americană care l-a intervievat pe asasinul preşedintelui J.F. Kennedy, a petrecut mai multe luni în România, pentru a desco­peri locul care l-a inspirat pe Bram Stoker, în romanul său „Dracula”. A ajuns în Hunedoara şi a relatat pe larg despre oraşul din comunism şi, mai ales, despre castel. „Am descoperit că Dracula cel adevărat, chiar ne­fiind vampir, a trăit şi a păcătuit în aceste locuri, aşa cum se crede. Aici, în Hunedoara, caste­lul din secolul al XV-lea se ridică din prăpastie şi străpunge cerul gri al iernii. Este aşa cum a scris Stoker: un loc al umbrelor, unde vântul suflă rece printre metereze şi printre ale cărui ferestre înalte şi înnegrite nu trec razele soarelui”, scria jurnalista, în decembrie 1969, pentru UPI (United Press International).