De la bişniţă cu tablouri, la acuzaţii de falsuri în înscrisuri. Dacă DNA-ul ar fi existat în perioada interbelică, Petru Groza risca beciul domnesc

Petru Groza a fost cel mai important om politic din trecutul Hunedoarei. Fost ministru în anii interbelici şi şef al primului guvern din istoria regimului comunist din România, Petru Groza a fost şi unul dintre marii moşieri ai judeţului. O serie de documente păstrate la arhivele judeţului Hunedoara îl prezintă pe afaceristul şi politicianul de succes Petru Groza într-o notă sumbră: a făcut bişniţă şi a fost anchetat penal, iar presa interbelică a purtat un adevărat război cu el. 

Primele afaceri controversate făcute de Petru Groza sunt amin­tite în rechizitoriul unui dosar penal din 1919, păstrat la Arhivele Naţionale – Judeţul Hunedoara. Petru Groza avea atunci 35 de ani, era avocat şi funcţionar al Sedriei Orfanale din Hunedoara. Șeful său, Valer Condrea, urma să devină subprefect, însă la acea vreme era anchetat în mai multe dosare penale, în care a fost acuzat de speculă, scumpire a traiului, abuz de putere, fals în documente. „Vin a vă dovedi gheşefturile ilegale ale unei reptile murdare a neamului românesc, care reptilă deşi în funcţiune publică distinsă, totuşi s-a dat jos de pe piedestalul cinstei şi azi înoată şi el în mocirla escrocilor şi vampirilor neamului românesc. Această reptilă este Valer Condrea, presidentul sedriei orfanale judeţene în Deva, căruia deja am dat o incuză pentru falsificare de document public”, se arăta în denunţul avocatului Justin Pop împotriva lui Valer Condrea. În acest dosar, Petru Groza a fost adus ca martor, fiind omul pe care Condrea îl trimisese să facă bişniţă cu suveniruri.
„Este la Sedria orfanală un diurnist cu numele de Petru Groza. Pe acesta Valer Condrea îl foloseşte în scopurile sale, astfel că atunci când a fost regele în Orăştie, în April a.c., l-a trimis să vândă note pentru pian, cărţi etc. Groza a stat trei zile pe la Orăştie până a vândut marfa”, informa avocatul denunţător. În declaraţia din 30 octombrie 1919, Petru Groza confirma că vânduse tablouri, însă nu voia să îşi acuze şeful. Petru Groza susţinea că şi-a cerut concediu pentru a-şi vizita mătuşa, iar cu ocazia aceasta Condrea l-a rugat, dacă poate, să vândă marfa în Orăştie, unde mulţimile l-au întâmpinat pe rege. „Preţurile mi le-am făcut astfel: că un tablou să îl vând cu 60 de coroane, că o hartă cu 10 coroane şi o bucată de notă cu 6 coroane”. Nu a precizat ce cantitate a vândut, însă a susţinut că a cumpărat stofă de bună calitate, în valoare de 1.600 de coroane. Se are în vedere că „… din depoziţiunea martorului Petru Groza, funcţionar diurnist la Sedria Orfanală a judeţului Hunedoara, reiese că inculpatul Valer Condrea l-a sfătuit să facă depoziţiunea sa în sensul că nu l-a trimis în mod expres să vână tablourile M.M.L.L. Regelui şi Reginei, note muzicale şi hărţi a României, ci numai ocazional, întrucât acesta, el singur, ar fi cerut concediu spre a vizita pe mătuşa sa, care de fapt domici­liază în acel oraş”, informau anchetatorii, înainte de a decide că Valer Condrea nu se face vinovat de vreun delict.

Falsuri economice grave

Valer Condrea a devenit subprefect, se arată în documentele păstrate la Arhivele judeţului Hu­nedoara, însă fostul său subaltern urma să aibă o carieră cu adevărat fulminantă. În anii 1920, Petru Groza a fost de două ori ministru şi era cunoscut pentru forţa sa financiară. Aface­rile prospere ale lui Petru Groza i-au adus însă şi procese penale. Arhivele Naţionale – Judeţul Hunedoara păstrează un dosar în care magnatul, fost preşedinte al trustului minier „Topliţa, Măgura, Concordia”, societate care deţinea mai multe mine de aur din Transilvania, a fost acuzat de falsuri economice grave. Procesul a avut loc ca urmare a denunţului penal făcut în 1929 de fostul vicepreşedinte al companiei miniere, Louis Butschbach. Denunţul trimis din Germania a fost înregistrat la Tribunalul Hunedoara, iar Petru Groza era acuzat că a falsificat 2.000 de acţiuni ale societăţii. „După înfăptuirea vărsarei în numerar a capitalului societar al Societăţii anonime române miniere Topliţa – Măgura – Concordia, în anul 1928, în sumă de zece milioane de lei, s-au emis certificate de acţii ale numitei societăţi anonime. Din aceste certificate de acţii asupra sumei de zece milioane de lei (20.000 de certificate a câte 500 de lei), conform chitanţei domnului Jack Edmund, s-au predat acestui domn 11.000 de certificate.
Cele 9.000 de certificate restante au rămas în posesiunea mea şi se află încă astăzi aici în Germania, în mâna mea. Din procesul verbal al adunării generale extraordinare din 25 mai 1929 a So­cietăţii anonime române miniere Topliţa – Măgura – Concordia, trimis mie în copie legalizată, rezultă că la adunarea generală amintită au votat în total 13.716 acţii, pe când de fapt numai 11.000 de acţii ar fi putut vota, pentru că acţiile mele proprii, 9.000 de bucăţi, nu au fost reprezentate la adunarea gene­rală. Din aceasta rezultă faptul ciudat că 2.716 acţii au fost falsificate, luând şi ele parte la vo­tare în mod ilegal şi nejustificat. Precum mi s-a mai adus la cu­noştinţă s-au mai falsificat şi s-au emis afară de cele 2.716 acţii încă alte acţii cari afirmativ poartă semnăturile domnului fost ministru Petru Groza”, relata fostul vicepreşedinte al companiei miniere, Louis Butschbach. Acesta informa instanţa că, pentru a-şi asigura acţiunile, Petru Groza încheiase un contract cu un farmacist din Băiţa, Frohnmeier, care se pretindea drept reprezentant al vicepreşedintelui companiei miniere şi îi transmi­sese lui Groza 2.000 de acţiuni false.

Instanţa i-a dat dreptate

Petru Groza a răspuns acuza­ţiilor, informând instanţa că a demi­sionat din funcţia de preşe­dinte al Consiliului de Admi­nistraţie al companiei, tocmai din cauza ilegalităţilor pe care le-a constatat. „Văzând operaţiunile nelegale ale vicepreşedintelui L. Butschbach, precum şi faptul că acest om, acuzând încrederea terţilor persoane de bună credin­ţă, a încasat în numele societăţii, fără ştirea ei, sume însemnate, am demisionat tocmai din acest motiv, refuzând să stau alături de oameni care compromiteau nu numai societatea, dar şi reputaţia instituţiilor noastre în faţa străinătăţii. Înainte de a demisiona, am luat toate măsurile necesare pentru reintrarea în legalitate. Nimic nu am hotărât personal, toate hotărârile şi măsurile luate fiind precizate în procese verbale şi acte de notariat public”, răspunde Petru Groza. Magnatul din Deva îl acuza pe reclamant că a încercat să devi­nă stăpân pe stocul său de ac­ţiuni, iar despre farmacistul din Băiţa, care l-a pus în posesia acţiunilor, a relatat că a acţionat legal. La dosar a fost ataşat şi procesul verbal, întocmit în ia­nuarie 1929, cu câteva luni de la începerea procesului, în care Petru Groza anunţa demisia şi vânzarea către Louis Butschbach a celor 7.000 de acţiuni deţinute. Urma să pri­mească de la acesta un milion de lei, în trei tranşe. Petru Groza susţinea că nu a mai primit o parte din sumele datorate de vicepreşedintele companiei. „Astfel am dreptul de a deţine în plină proprietate restul de 2.000 de acţiuni. Plătească-mi Butschbach restul din preţul lor şi astăzi sunt încă gata de a-i preda aceste acţiuni”, declara Petru Groza în faţa instanţei. În urma procesului judecat la Tribunalul Hunedoara, instanţa a decis „clasarea afacerii din lipsă de probe sau indicii care să ducă la stabilirea unei infracţiuni penale”.

Preferatul presei de satiră

În mai multe dosare din anii 1920 şi 1930, păstrate la Arhivele naţionale, Petru Groza reclama că a fost calomniat în presă. Unele dintre aceste procese au dus la condamnarea jurnaliştilor pentru ofensă în presă. În anii interbelici, Groza a depus mai multe plângeri împotriva ziarului „Poporul” din Deva şi a „Soliei Dreptăţii”, care îl calomniau în rubricile de pamflet, însă printre cei aflaţi pe lista calom­niatorilor lui Petru Groza s-a aflat şi celebrul Pamfil Șeicaru, director al ziarului „Curentul”. Într-un pamflet publicat în 30 martie 1931, cu titlul „D’apoi ţării”, Pamfil Șeicaru îl declara nebun pe politician. „Bietul domn, Petre Groza, aşa de tânăr să pornească hai-hui pe meleagurile nebuniei. Omul are vedenii. Este chinuit chiar de pomenirea celor morţi. Ceea ce înseamnă că duhul nebuniei s-a înfipt adânc în firavu-i creer. Aşa începe boala. Iar primele manifestaţii arată semne rele. O internare ar fi absolut necesară, nu numai a scăpa pe bietul om de ghiarele sinistrei boli, dar pentru a se curma o confuzie. Domnul Petru Groza are boala de decla­raţii, lumea nu ştie însă de trista întâmplare a minţii lui şubrezite, ci le ia drept bune. A declarat că-i ruşine ca fost ministru în Ţara Românească. D’apoi ţării! Să nu mai vorbim!”, scria Pamfil Şeicaru.