Peştera care ascunde o comoară a umanităţii. Desenele preistorice de la Ribicioara

O peşteră din Munţii Apuseni ascunde un loc unic în Europa. Aici, speologii au găsit, în anii ’70, desene făcute în urmă cu zece mii de ani. În Peştera Cizmei s-au făcut descoperiri valoroase, printre care un schelet de femeie şi un craniu de urs de peşteră, în timp ce pia­tra muntelui este încrustată cu desene ale oamenilor pre­istorici.

Peştera cu minunăţii

Nu e deloc uşor să ajungi la peştera din comuna Ribiţa. Şi nu e indicat să porneşti la drum fără a fi însoţit de speologi, dar este nevoie şi de echipament de escaladare şi protecţie. Prima dată trebuie să te caţeri pe versantul abrupt, ca să dai de intrarea în peşteră, unde, practic “aluneci”, prin deschizătura muntelui. Odată ajunşi în pântecele grotei, speologii te îndrumă către desenele străvechi – cu cercuri trasate perfect. “Vom părăsi planul orizontal pentru a avea acces la aceste incizii şi avem de efectuat o coborâre de aproximativ 35 de metri pentru a ajunge la desene”, explică unul dintre speologi. La lumina lămpilor, se desluşesc şi minu­năţiile: “Se vede conturul acestor incizii, dar şi modul în care au fost trasate”, spune istoricul Dorin Petresc, care arată către centrul cercului, marcat în piatră de un mic orificiu. Aici cred specialiştii că a stat vârful unui anumit soi de compas, punctul de unde s-a pornit la trasarea unui cerc cu circumfe­rinţă perfectă. În alte locuri este vorba de cercuri cu circumferinţă dublă, iar deasupra se observă urma a ceea ce pare a fi un copac: “Ar fi o bază care închipuie pământul, un trunchi de la care pleacă diverse ramuri. Într-o nişă superioară, specialiştii au descoperit un alt grup de incizii, undeva cu mult peste înălţimea omului preistoric sau a celor din Evul Mediu”, explică istoricul care însoţeşte speologii. Se crede că este vorba de un simbol solar, frecvent întâlnit în arta preisto­rică din Europa, iar asemenea reprezentări au mai fost desco­perite în Scoţia, Irlanda, Portugalia sau Elveţia. În afară de aceste cercuri, primii speologi care au intrat în peşteră au avut o mare surpriză: “Undeva, la baza verticalei de 35 de metri, spre surprinderea lor, au găsit un schelet de om, mai exact de femeie, alături de un craniu de Ursus speleus. S-au încercat datări, sunt presupuneri care ne duc cu gândul ori la un omor ri­tualic, iar cadavrul a fost aruncat acolo, ori pur şi simplu acea femeie a bântuit prin zonă şi a căzut accidental. E interesant însă, că s-ar putea ca această intrare, pe care am pătruns noi, să nu fie totuşi intrarea pe care ursul a pătruns aici şi s-ar putea ca, la baza acelui aven, să mai existe undeva, sub sedimente, şi o altă intrare. E o peşteră interesantă şi prin prisma fortificării de la intrare, lucru care ne sugerează că peşterea a fost locuită. Cred că e nevoie de specialişti pe partea de speo-arheologie ca să ne dea informaţii despre ce avem aici”, spune Mihai Vlad, unul dintre speologii Clubului Zarand.

Altamira din Apuseni

Unii istorici cred că aceste desene incizate în pereţii din Avenul Cizmei au fost realizate chiar în paleoliticul superior. Omul preistoric folosea peşterile ca locuinţe şi le-a decorat cu desene care pentru ei aveau şi valoare spirituală: “Avem aici o compoziţie care reprezintă o gamă de gravuri, după unii istorici databilă în paleoliticul superior, după alţii în Evul Mediu. Mărturiile istoriei pledează aici pentru locuirea din cele mai vechi timpuri.”, spune istoricul Dorin Petresc.
Cea mai influentă opinie îi aparţine profesorului universitar Marin Cârciumaru, o personalitate de prim rang a cercetării preistoriei din România, care, după vizita în peşteră, scrie: “Cele 13 gravuri se concentrează pe peretele din stânga, unde au fost realizate într-un “montmilch”, azi fosilizat şi foarte casant, dar care la timpul respectiv se caracteriza printr-o plasticitate suficient de mare pentru a permite efectuarea gra­vurilor. Gravurile parietale constau din cercuri simple, uneori având marcate centrul, cercuri concentrice, cercuri care se intersectează, cercuri intersectate de linii verticale sau orizontale, cercuri cu arcuri de cerc în interior, dispuse uneori fără o anume ordine şi un cerc din mij­locul căruia porneşte în sus o linie verticală…”. Universitarul spune că “frapează prin regula­ritatea cu care se repetă cercul cu variantele sale (…, ele constituind, de fapt, un mod de figurare frecvent întâlnit în arta schematică preistorică din Europa. (… Peste tot pe coasta atlan­tică (… ele sunt interpretate ca simboluri solare.”

Braconieri de peşteri

Din păcate, o parte din aceste relicve au căzut în mâna braconierilor, chiar dacă cei care intră îşi asumă riscuri enorme din cauza geografiei peşterii. Aceasta are o galerie superioară de 14 metri şi se termină cu un puţ de aproape 30 de metri: “Norocul acestei peşteri este că se protejează singură, pentru că este foarte greu accesibilă. Din păcate, chiar şi aşa, în ultima vreme, am identificat o serie de pătrunderi – am găsit un cablu de oţel şi diverse urme, chiar lipsesc unele părţi ale inciziilor din perete. Cei care intră în peşteră îşi riscă viaţa – peştera are o verticală de aproximativ 30 de metri şi nu poate fi coborâtă decât prin tehnici de speologie alpină. În prezent, peştera este echipată din punct de vedere speologic, dar nu poate fi accesată de cei neiniţiaţi”, spune Alexandru Valentin Lupea, vicepreşedintele Clubului Ame Speo Zarand, completat de alt speolog: “De mai multe ori oamenii au intrat şi au distrus acele desene, au încercat să le taie cu tot felul de unelte sau au scrijelit pereţii şi nu e normal să se întâmple aşa ceva. Locul lor e aici şi ar trebui să le protejăm”, spune Mihai Vlad. De când zona a fost declarată oficial arie protejată, singurii care au grijă de această peşteră sunt speologii din Brad: “Noi avem un plan mai vechi de punere în valoare a peşterii, dar şi a Cheilor Ribicioarei, dar întâmpinăm greutăţi, mai ales le­gislative. Condiţiile puse de cei de la mediu, noi nu le putem onora. Lucrurile merg greoi şi va dura poate ani de zile. Zona a fost în custodia Ocolului Silvic şi de câţiva ani este a nimănui. Este şi o zonă de graniţă cu localitatea Bulzeşti. Am dori să o amenajăm, să punem pe cineva să răspundă de ea, un paznic, pentru că acolo se mai întâmplă şi lucruri urâte – se mai ia piatră din zonă pentru construcţia de drumuri, se taie din pădure, se depozitează gunoaie. Avem şi noi semnale că se fură inciziile şi ne pare rău că se distrug aceste vestigii istorice şi am fi dispuşi să contribuim la păstra­rea lor”, spune Ioan Faur, primarul primarul comunei Ribiţa.

Scurt istoric

Peştera Cizmei se află într-o zonă izolată a Munţilor Metali­feri, în apropierea satului Ribicioara. Grota a fost descoperită, în anii ’70, de către un grup de speologi din Brad. Oamenii au găsit aici desene ciudate care le-au atras imediat atenţia. “Este o peşteră mai specială datorită inciziilor care se află într-o anumită galerie a peşterii. În momentul de faţă este clasată drept peşteră de clasa A şi este protejată. Domnul Marin Cârciumaru, specialist în arheologia peşterilor, ar fi intrat în această peşteră prin 1987 şi a scris despre ceea ce a găsit în ea”, spune Alexandru Valentin Lupea, vicepreşedintele Clubului Ame Speo Zarand. Peştera face parte din Rezervaţia naturală speologică Cheile Ribicioarei şi Uibăreştilor, situată în partea de sud-est a Muntelui Găina, la circa 12 km de oraşul Brad. Potrivit datelor oficiale: “Peştera Cizmei, declarată re­zervaţie naturală, dezvoltată pe versantul drept al cheilor, adăposteşte formaţiuni stalagmitice, depozite paleofaunistice şi desene rupestre neolitice”.