Primul terorist hunedorean din istoria României: Povestea electricianului care a vrut să arunce în aer Catedrala unde avea loc încoronarea regelui Ferdinand

Arhivele naţionale din judeţul Hunedoara au păstrat dosarul secret al primului terorist hunedorean din istoria secolului XX. Szabo Bela a fost arestat pentru că ar fi atentat la viaţa regelui Ferdinand şi a reginei Maria, cu ocazia încoronării de la Alba Iulia. Planurile „teroristului” au fost dejucate cu mult timp înainte de a fi puse în aplicare. 

O poveste ciudată din primii ani ai României Mari oferă detalii despre primul terorist din Hunedoara secolului al XX-lea. Dovezile au fost păstrate într-un dosar din Arhivele Naţionale – judeţul Hunedoara.
În toamna anului 1921, cu un an înainte de încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Maria ca suverani ai României întregite, Szabo Bela, un tânăr electrician din Simeria, a fost arestat pentru că ar fi plănuit un atentat la viaţa regelui, chiar cu ocazia încoronării sale, se arată într-un rechizitoriu al Parchetului de pe lângă Tribunalul din Deva, în care hunedoreanul a fost acuzat de crimă de înaltă trădare.

Voia o revoluţie

Potrivit anchetatorilor săi, Szabo Bela, un tânăr din Simeria, de naţionalitate maghiară, plănuia să schimbe istoria printr-un atentat terorist. Planurile sale au fost dejucate de autorităţi, în urma unui denunţ, iar tânărul de 27 de ani a ajuns în închisoare. În octombrie 1921, Szabo Bela a fost ridicat de forţele de ordine şi trimis în arest, în urma denunţurilor depuse de cei cu care lucrase la instalarea sistemului de iluminat în Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, unde urma să aibă loc încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Maria ca suverani ai României Mari.
„Numitul individ se face vinovat de crimă (de înaltă trădare) prevăzută şi pedepsită de art. 131 cod penal, combinat cu art. 127 şi 130 cod penal, fiindcă în cursul lunii august 1921 s-a sfătuit împreună cu mai mulţi lucrători, sfat la care au asistat Gheorghe Facheol şi Alexandru Ţaco, care au denunţat cazul, să atenteze la viaţa M.S. Regelui, cu prilejul încoronării, aşezând această dinamită, în contact cu sârmele electrice pe cari urma să le instaleze el, la catedrala cea nou zidită din Alba Iulia, ca astfel, după cum zice el, prin moartea M.S. Regelui, „muncitorii să tră­iască mai bine, căci va fi revo­luţie ca în Ungaria”, informa Parchetul de pe lângă Tribunalul Deva, în octombrie 1921, în documentul trimis judecătorului de instrucţie din Deva. Procurorii au cerut trimiterea în arest a lui Szabo Bela, „întrucât numitul nu are domiciliul stabil, ca lucrător el mutându-se din oraş în oraş, şi întrucât este extrem de periculos siguranţei statului”, informa Parchetul de pe lângă Tribunalul Deva, potrivit documentelor păstrate la arhive.

A vrut să pună patru bombe

Tânărul revizor electrician, angajat al CFR, a ajuns în arest, se arăta în dosarul său. Apoi a fost trimis, pentru o scurtă perioadă, în spital pentru a fi tratat de boli venerice, iar în final s-a întors în închisoare. Szabo Bela a fost pus sub acuzare pentru tentativă de crimă contra M.S. Regelui, iar colegii săi au fost chemaţi ca martori în dosarul trimis la Tribunalul Deva.
Primul martor al acuzării a fost Alexandru Ţaco, un ceferist în vârstă de 38 de ani, din Simeria. „În luna august, pe când trebuia să mergem la Alba Iulia, îm­preună cu colegii mei, pentru insta­larea luminei electrice în locul unde se va încorona M.S. Regele, în afara atelierului unde lucram am auzit pe Szabo Bela spunând cum am putea face ca să omorâm pe Împăratul, când el se va încorona. A spus că ar trebui să punem la cele patru colţuri ale bisericii bombe şi să le punem în legătură cu curentul electric şi pe când se va face Încoronarea să îi dăm drumul la curent şi să-l aruncăm în aer, căci după ce îl vom omorî se va face revoluţie şi se va întoarce lumea. Eu nu am zis nimic, dar am observat că el chiar era intenţionat de a săvârşi acest fapt, fără să facă vreo glumă”, relata ceferistul. Şi ceilalţi martori la discuţie au confirmat relatarea lui Alexandu Ţaco.

A petrecut mai multe luni în arest

Szabo Bela a recunoscut acuzaţiile, dar le-a pus pe seama unei rătăciri de moment. „Am zis către cei trei martori că ar trebui să facem ceva să omorâm pe Împărat când îl va încorona, că ar trebui să punem nişte bombe la biserică, în legătură cu curentul electric, însă acestea le-am spus pentru că eram beut şi nu mi-am dat bine seama ce vorbesc. Altceva nu mai îmi aduc aminte”, declara Szabo Bela. Iniţial, judecătorul de instrucţie a decis să înlăture dispoziţia de arestare a lui Szabo Bela. „Abstracţiune făcând de negările acuzatului, în adevăr, articolul 132 din codul penal defineşte complotul că a luat naştere dacă două sau mai multe persoane, de comun acord, au hotărât săvârşirea unei crime de înaltă trădare. În speţa noastră nu avem acest „de comun acord” şi nici nu exis­tă vreun act de preparare în vederea săvârşirii crimei de înaltă trădare, cum ar fi procurarea de dinamită”, îşi motiva decizia judecătorul de instrucţie din Deva. Parchetul a înaintat recurs la soluţia dată, iar magistraţii Tribunalului Deva au decis ca Szabo Bela să se întoarcă în arest, întrucât putea fi acuzat de crimă de înaltă trădare. Abia în martie 1922, acţiunea penală împotriva lui Szabo Bela a fost stinsă definitiv, ţinându-se cont și de suferinţa sa venerică.

Îngrijorarea autorităţilor

Planurile hunedoreanului Szabo Bela au creat o stare de nelinişte autorităţilor. Judecătorul din Deva a informat Poliţia din Alba. „Am onoarea a vă informa că la acest cabinet se află în audienţe un individ care şi-ar fi exprimat dorinţa ca atunci când se va încorona M.S. Regele la Alba Iulia ar fi bine a fi aşezate câte o bombă în cele patru colţuri ale bisericii, în legătură cu un buton electric care să explodeze şi să omoare pe rege. Dacă din punctul de vedere penal faptul nu constituie încă o infracţiune, totuşi din aceste cuvinte vă puteţi da seama ce gândesc anumiţi indivizi, de aceea se impune să aveţi cea mai mare grijă, în ve­de­rea siguranţei. Puneţi în vede­re organelor care conduc lucrările, în vederea organizării Încoronării M.S. Regelui să aleagă muncitori din cei mai de bună credinţă să instituiască un cât mai strict serviciu de pricepere, pentru ca să nu avem nenorocirea ca o dorinţă exprimată astăzi de cineva să se traducă într-un fapt real”, transmitea judecătorul de instrucţie, de la Tribunalul Deva, într-un document trimis în 11 noiembrie 1921, şefului Poliţiei de stat din Alba Iulia.

Ofensele aduse regelui, plătite cu zile de arest

În perioada 1921 – 1922, mai mulţi hunedoreni au fost anchetaţi pentru ofense aduse regelui, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Deva. Cele mai multe cauze s-au creat în urma unor denunţuri. Daniel Farkaş, din Răcăştie, a ajuns în arest, în anul 1921, pentru că s-a adresat unui prieten de pahar spunându-i în maghiară că „numai atâta minte ai, ca împăratul românesc”. În martie 1922, deveanca Saveta Şerban îşi denunţase vecinul maghiar, pentru ofensă adusă Regelui, după ce acesta o ameninţase spunându-i: „Să mergi la regele tău să îţi dea pământ, băga-s-ar dracu în tine şi în regele tău cel prăpădit”. Ignat Ruder, un evreu de 29 de ani, director la firma Zentai Gurfuretz din Baru Mare, a fost pus sub acuzare după ce, în septembrie 1921, când mai mulţi angajaţi ai fabricii sale au venit să le achite salariile, a exclamat: „Duceţi-vă la generalul Averescu, care umblă beat cu regele din cârciumă în cârciumă, să vă plătească el, care cheltuie banii statului”. Hunedoreanul a fost achitat de instanţă.

Ceremonia de încoronare, privită de 30.000 de oameni

Ceremonia de încoronare a regelui Ferdinand şi a reginei Maria, ca regi ai României Mari, a avut loc în 15 octombrie 1922, la Catedrala Încoronării din Alba Iulia, ridicată in perioada 1921-1922 tocmai pentru a adăposti acest eveniment. Evenimentul a simbolizat actul unirii tuturor românilor sub sceptrul aceluiaşi monarh. Conform datelor isto­rice, la festivităţile de la Alba Iulia au luat parte reprezentanţi din 13 state ale lumii, ca o confirmare internaţională a Marii Uniri. Printre aceştia au fost prezenţi la ceremonia de încoronare a regelui Ferdinand I şi a reginei Maria, reginele Maria a Iugoslaviei şi Elisabeta a Greciei, principesa Beatrice de Bourbon, ducele de York, generalii Berthe­lot şi Weygand. Serviciul religios a fost asigurat de către Miron Cristea, Patriarhul Romăniei. În condiţiile în care populaţia orașului era de doar 10.000 – 11.000 de locuitori, la încoronare au asis­tat peste 30.000 de persoa­ne. Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 12/24 august 1865, Sigmaringen – d. 20 iulie 1927, Castelul Peleș, Sinaia) a fost al doilea rege al României, domnind din 10 octombrie 1914, până la moartea sa.