Pornită ca mare favorită la cucerirea unui nou titlu de campioană a României, Steaua București a trebuit până la urmă să se mulțumească cu poziția secundă, care o duce în preliminariile din Champions League, lucru valabil și pentru noua campioană, o premieră de altfel, Astra Giurgiu. Sigur că la această oră mulți se întreabă dacă Steaua a pierdut titlul sau Astra l-a câștigat. În opinia mea, adevărul este undeva la mijloc.
Gruparea din Ghencea a avut de suferit, în special, în debutul campionatului regulat, atunci când finanțatorul Gigi Becali s-a încăpățânat să-l instaleze ca antrenor principal pe finul său, Mirel Rădoi, care prelua această funcție fără să fi antrenat până la acea oră vreo echipă. Un experiment total nereușit, un adevărat fiasco, care avea să îi coste mult pe ”roș-albaștri”. Mai mult, Steaua avea să piardă câteva piese importante, în frunte cu Sînmărtean, golgeterul Keseru, dar și Rusescu, iar transferurile pe care le-au făcut în iarnă au fost doar cu numele, Marica, Tamaș și chiar Bourceanu neconfirmând în teren. Se credea că readucerea lui Laurențiu Reghecampf pe banca tehnică va rezolva toate problemele, dar nici această mutare nu s-a dovedit a fi câștigătoare. Chiar dacă declarase sus și tare, după ce revenise din penitenciar, că va dispărea din viața publică, Gigi Becali a revenit mai apoi la vechile obiceiuri, acelea de a se amesteca în alcătuirea echipei și a tacticii de joc, în a face aprecieri asupra jucătorilor, lucru care avea să lase urme. Iar norocul nu le-a mai surâs steliștilor, așa cum s-a întâmplat anul trecut, când ASA Tg. Mureș a pierdut pe mâna ei titlul de campioană, fiind învinsă acasă, în ultima etapă, de deja retrogradata Oțelul Galați. De data aceasta, Steaua și-a anulat orice speranță la locul întâi, cu o rundă înainte de final, remizând acasă cu Pandurii Tg. Jiu, trimițând astfel ”laurii” la Giurgiu.
De partea cealaltă, gruparea de la Dunăre a arătat că merită cu prisosință acest prim trofeu major din istoria clubului, pentru că a dominat cu autoritate atât campionatul regulat, pe care l-a condus încă din etapa a șaptea, cât și parcursul său solid pe care l-a avut și în ”play-off”, pe care l-a dominat cu aceeași siguranță. Chiar dacă la nivelul clubului au fost foarte multe probleme, în special în plan financiar, datorate arestării principalului finanțator, lucrurile nu s-au destabilizat, ci din contră, antrenorul Marius Șumudică a reușit să își țină în ”priză” elevii, iar satisfacția a fost una totală. Nu sunt un admirator al lui Șumudică, ci din contră, îl consider un tehnician de conjunctură și un individ cu un caracter îndoielnic, dar trebuie să recunosc că are merite însemnate la cucerirea în premieră a acestui titlu pentru Giurgiu. Și să nu uităm că Astra a pierdut în iarnă cel mai important fotbalist al ei, golgeterul de atunci, Budescu, iar mai apoi și pe Enache, plecat tocmai la principala contracandidată la titlu. Dar avea să iasă la rampă, noua ”stea”, Denis Alibec, care a avut un retur și un ”play-off” de vis, demonstrând că este la ora actuală cel mai în formă jucător din campionatul nostru. Și chiar dacă aveau deja titlul asigurat și petrecuseră toată noaptea, astralii s-au trezit din beția succesului și i-au pus la colț pe cei de la Dinamo București. Dar despre acest campionat, care încă nu s-a încheiat, vom avea ocazia să mai vorbim în săptămânile care vor urma. Până atunci, felicitări Astra Giurgiu!
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.