Garda de Mediu se uită iarăşi în altă parte! Fabrică de borduri tolerată scandalos între case

O fabrică de pavele funcţionează într-un cartier rezidenţial (cu case) în Cristur. Peste curţile vecinilor plouă zilnic cu praf de ciment şi nisip, iar zgomotul utilajelor e asurzitor. De patru ani localnicii umblă cu jalba pe la autorităţi, dar fabricantul de pavele e de neoprit.   

Fabricarea de pavele şi borduri e o meserie nobilă în România contemporană, foarte apreciată de autorităţi. Dalele cresc odată cu ţara. De aceea şi fabricanţii de borduri rămân de neclintit, rezistă chiar şi în „mediul ostil” dintre grădini, acolo unde activităţile industriale sunt interzise.

Şmechereşte, ca de la un penal

În 2012, printr-o jonglerie birocratică, a fost autorizată funcţionarea unei fabrici de borduri într-o zonă rezidenţială din Cristur. Firma este controlată de familia controversatului Ioan Ţiplea, fost angajat al Primăriei Hunedoara, condamnat la cinci ani închisoare pentru furtişaguri de bani pu­blici, în lotul primarului Ovidiu Hada. Autorizarea fabricii s-a făcut şmechereşte. Patronii au provocat o confuzie privind adresa sediului social la care trebuia să funcţioneze fabrica, motiv pentru care, la momentul autorizării, părea că nu este într-o zonă rezidenţială. Abia când fabrica a început să producă era evident că vecinii nu vor mai avea linişte şi aer curat în ogradă.

Ilegal şi abuziv. Beton

O fabrică de pavele şi alte produse din beton trebuie să fie la cel puţin jumătate de kilometru de prima casă locuită. La Cristur, fabrica este la nici cinci metri de casa lui Cristian Smeu. Pulberile aruncate în aer de instalaţiile fabricii şi zgomotul maşinilor care vibrează betonul sunt insuportabile. Mai mult, fabricantul îşi depozitează marfa pe domeniul public, în stradă, acolo unde se scurge şi scursura de la betoniere. Potrivit autorizaţiei din 2012, fabricantul avea dreptul să producă maximum 36 de tone pe lună. Asta înseamnă cam două rabe cu pavele. (Practic, ar fi fost un mic atelier acolo.) În realitate, se produce în cantităţi industria­le. Aproape zilnic se livrează cantitatea pe o lună întreagă.

Indiferenţa care ucide

De patru ani, Cristian Smeu încearcă să îşi redobândească dreptul la aer curat şi la viaţă. Nimeni însă nu-l ia în seamă. Agenţia pentru Protecţia Mediului (APM) Hunedoara a cerut comisarilor Gărzii de Mediu să verifice plângerea lui Smeu. Retragerea autorizaţiei de mediu poate să se facă în baza unei hotărâri judecătoreşti sau dacă Garda de Mediu constată că fabrica produce discon­fort într-o zonă rezidenţială. În urma sesizării APM Hunedoara, comisarii Gărzii de Mediu spun că au fost nişte încurcături cu adre­sa care s-au rezolvat birocratic, în rest totul este în regulă. La controlul în teren, gardienii mediului s-au făcut că nu văd fabrica la cinci metri (nu la cinci sute, cum zice legea) de prima casă locuită. Nu le-a sărit în ochi nici faptul că se fabrică mai multe pavele decât era aprobat şi au trecut cu vederea peste mizeria provocată de scurgerile din curtea fabricii. Pentru locuitorii din vecinătate mai rămâne calea în instanţă pentru a scăpa de un poluator cu pile cum sunt fabricanţii de borduri. Pentru că bordurile sunt produse cu carnet de partid aproape oriunde în România.