Cum arăta o zi de alegeri în anii interbelici? Hunedorenii s-au prezentat cu entuziasm să voteze dictatura lui Carol al II-lea

Primarul Hunedoarei de la sfârşitul anilor 1930 se lăuda cu mobilizarea exem­plară a alegătorilor din oraş, la referendumul prin care s-a confirmat dictatura lui Carol al II-lea şi cu entuziasmul colectiv al hunedorenilor faţă de alegeri. O notă informativă din 1938 descria, idilic, emulaţia din ziua plebiscitului. 

O notă informativă transmisă de Primăria Hunedoara, în 1938, cu ocazia referendumului pentru adoptarea noii constituţii, oferă detalii despre atmosfera de sărbătoare în care era întâmpinat evenimentul, chiar dacă a însemnat instaurarea dictaturii regelui Carol al II-lea.
Toată suflare cu drept de vot a Hunedoarei s-a prezentat în 24 februarie 1938 la secţia de votare a oraşului pentru a vota noua Constituţie a României propuse de Carol al II-lea, la câteva zile după ce partidele au fost scoase în afara legii, iar în fruntea Guvernului fusese numit patriarhul Miron Cristea. Autorităţile din Hunedoara, un oraş cu 6.000 de locuitori la acea vreme, au relatat în nota informativă trimisă Prefecturii Hunedoara, că ziua Referendumului a fost o adevărată sărbătoare pentru hunedoreni. „Plebiscitul pentru noua constituţie fixat în ziua de 24 februarie a decurs în oraşul nostru în adevărat cadru de sărbătoare. Dimineaţa, de la orele 7.1/2 – 8, clopotele tuturor bisericilor din localitate şi sirenele Uzinei au vestit ziua mare, iar oraşul nou pavoazat dădea suflu zilei de mare sărbătoare naţională”, informa primarul Ioan Brâncoveanu.

Atmosfera „idilică” a referendumului

Localnicii s-au înghesuit să voteze de la primele ore ale dimineţii, iar atmosfera descrisă de cei de la primărie putea părea ireală. „Cetăţenii curat înveşmântaţi, cu obrajii îmbujoraţi de o fericire şi bucurie aprinsă pe neaşteptate, îngrămădiţi şi citind cu glas tare proclamaţia Măriei Sale Regelui, afişată înaintea secţiei de votare, aşteptau deschiderea şedinţei, pentru a-şi putea manifesta sincer şi loial dragostea faţă de acela care a luat frâiele ţării în mână şi a pus bazele solide unei Românii Noi. La orele 8 dimineaţa s-a deschis secţia de votare prezidată de primarul oraşului, care a votat primul, iar după dânsul cetăţenii oraşului, fără deosebire de naţionalitate, în mod demn şi bărbătesc, cu toată convingerea şi-au exprimat încrederea desăvârşită în noua Constituţie, aclamând, cu oca­ziunea votării, de nenumărate ori pe M.S. Regele Carol al II-lea”, se arată în nota informativă, păstrată la Arhivele Naţionale – Judeţul Hunedoara.

Ce sperau hunedorenii

Cei de la primăria relatau că se observa pe feţele tuturor spe­ranţa într-un viitor mai bun. „Hunedorenii comentau şi apro­bau în secţia de votare gestul făcut de M.S. Regele, rostind că altfel am fi ajuns ca fraţii să se bată între dânşii şi să ne pierdem chiar ţara”, scriau autorii notei informative, semnată de primarul oraşului. Comentariile făcute în faţa prezidiului dovedeau sinceritatea şi ataşamentul votanţilor faţă de noua Constituţie, scriau cei de la primărie, amintind că votarea a decurs într-un ritm accelerat, toată lumea dorind să ajungă cât mai repede la votare. Astfel, marea majoritate a alegătorilor a votat deja până la orele după-amiezii, iar spre seară
n­-au votat mai mult de 100 de alegători.
Votanţii din Hunedoara au primit o mână de ajutor de la câteva zeci de muncitori din Galaţi şi Brăila angajaţi de uzine. „Cei 30 – 40 de muncitori s-au prezentat în corpore în secţia de votare şi au solicitat preşedintelui să le permită să voteze, pentru că voiau să îşi facă şi dânşii datoria faţă de Rege şi Țară. Cererea li s-a încuviinţat şi cu toţii au votat pentru noua Constituţie. Gestul spontan al acelor muncitori a făcut o plăcută impresie asupra tuturor celor care se aflau în secţiunea de votare”, se arăta în documentul transmis prefecturii, la 4 martie 1938.
Primarul raporta că niciodată în trecut nu s-au prezentat atâţia alegători la votare în oraşul
Hunedoara, cum a fost cu ocazia plebiscitului. De asemenea, informa acesta, în tot decursul votării a fost o linişte şi o ordine desăvârşite, neivindu-se niciun incident. „Votarea s-a terminat la orele 17, când preşe­dintele a adus la cunoştinţa celor prezenţi rezultatul, care a fost primit cu multă bucurie şi cu aclamaţiuni, după care publicul s-a împrăştiat în linişte, comentând în termeni elogioşi însemnătatea zilei, premergătoare marilor refaceri pentru binele tuturor”, informa Primăria Hunedoara.

Ce a însemnat plebiscitul din 1938

Constituţia din 1938 a fost constituţia României care a fost în vigoare pe timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea. A fost elaborată de Istrate Micescu, reputat jurist al perioadei interbelice. Constituţia din 1938 se întemeia pe critica regimului de partide şi pe doctrina corporatismului. În prima parte a anului 1938, Carol al II-lea a profitat de ocazie pentru a da lovitura de stat care a inaugurat aşa-zisa dictatură regală. L-a demis pe prim-ministrul Octavian Goga, numind pe 11 februarie un guvern condus de patriarhul Miron Cristea. Tot atunci s-a introdus starea de asediu. Ulterior, Carol al II-lea a desfiinţat partidele politice, iar în locul acestora a creat organizaţia politică totalitară Frontul Renaşterii Naţionale. Garda de fier a fost desfiinţată, iar capii legionarilor arestaţi. Textul noii constituţii a fost aprobat de către Consiliul de Miniştri la 20 februarie 1938. Pe 24 februarie a fost supus unui plebiscit: la vot s-au prezentat un număr de 4.303.064 de cetăţeni, din care 4.297.221 au votat pentru şi 5.843 (0,13%) s-au opus. Astfel, noua constituţie a fost promulgată la 27 februarie 1938. Ea menţinea suveranitatea naţio­nală, separarea puterilor în stat, responsabilitatea ministerială. Recunoştea unele drepturi şi li­bertăţi democratice: libertatea conştiinţei, a învăţământului, muncii, presei, întrunirilor, de asociaţie, libertatea individuală, inviolabilitatea domiciliului, egalitatea în faţa legii. Regele, „capul statului”, exercita puterea executivă prin guvern. Acesta era numit de suveran şi răspundea numai în faţa lui, miniştrii nemai­având o bază parlamentară.

Patimile alegerilor din judeţ

Dacă plebiscitul din februarie 1938 a fost prezentat ca o zi de sărbătoare, în care majoritatea hunedorenilor cu drept de vot s-au conformat aşteptărilor regelui, fără a crea incidente, multe dintre evenimentele electorale din perioada interbelică au stârnit patimi nebănuite în Hunedoara şi Deva anilor 1930. Iată cum era prezentată campania electorală din judeţ, pentru alegerile parlamentare din anul 1936, de către Solia, oficiosul PNȚ. În articolul „Feriţi-vă de banii lui Iuda”, din 9 februarie 1936: „Trebuie să ştiţi, iubiţii mei Fraţi hunedoreni, că nici Satana nu doarme. Temându-se ca nu cumva coada să îi fie retezată din rădăcină, el s-a îmbrăcat în chip de mioc (n.r. Romulus Miocu, prefect al judeţului în acea vreme) şi cutreieră satele din judeţ şoptind la urechile voastre cuvinte pline de miere amestecată cu otravă. Pe cei neînfricaţi dintre noi îi arestează şi îi poartă cu jandarmii din post în post. Pe cei fuduli îi laudă ca să le ia mierea, iar pe cei slabi de cuget îi cumpără cu bani grei storşi din biruri multe, din sudoarea frunţii voastre. Știţi voi ce se petrece de săptămâni întregi la prefectura din Deva? Un adevărat târg de suflete. Arginţii aceluia care a vândut pe Christos se împart cu nemiluita, căci banul furat şi băutura sunt singurele unelte ale Satanei. Desco­periţi din vreme pe cel ce vă vinde fericirea voastră şi a copiilor voştri pentru un pahar de rachiu sau pentru o pungă de bani”, scria „Solia”.