Editorial – La PSD prea sunt hărţuiţi toţi odată

Rămas fără argumentul electoral al micilor şi berii la găleată, PSD Hunedoara are anul acesta ca temă de campanie hărţuirea. Conceptul nu e nou şi e folosit de obicei ca ultimă soluţie acolo unde candidatul e pe făraş în faţa alegătorilor. Schema e copilăresc de simplă, iar realizarea tehnică e aproape la-ndemâna oricui. Îţi trebuie, cel mult, o cartelă prepaid, sau un prost, dacă nu vrei să cheltui chiar nimic. Punerea în operă e de asemenea facilă: obligatoriu în faţa presei, candidatul X acuză diverse agresiuni la adresa sa, sperând să câştige capital electoral la două capete: o dată din compasiunea pe care o avem, în mod, natural pentru victime şi a doua oară din aversiunea pe care o avem, de obicei, faţă de agresori, în acest caz, evident, inamici politici. Ca regulă, la procedură ciuguleşte capital electoral şi un şefuţ pe linie de partid care se lipeşte de candidatul “hărţuit” şi pozează în Sfântu! E atât de simplu!
Iar după cum pocnesc agresiunile la PSD în ultima vreme, nu ne este greu să ne imaginăm un consemn dat de la centru, de genul:  “Pesedişti, dacă nu puteţi alt­fel, daţi-vă loviţi! Mâna întinsă care nu plânge când spune o poveste nu primeşte vot!”. Numai pe logica asta putem explica suita de candidaţi PSD, “agresaţi” şi “intimidaţi”, care inundă presa cu poveşti de ţi-e mai mare mila. Uite, de exemplu, domnul Bălan, primarul Orăştiei, se plânge peste tot că a primit pe telefon, prin SMS,  ameninţări cu moartea! Pentru cine doreşte să le vadă, domnul candidat este dispus imediat să-şi deschidă telefonul ca să etaleze oroarea. Mesajele sunt urâte într-adevăr, de necitit pe întuneric! Textele par totuşi o creaţie din interior, pentru că pe telefonul domnului primar s-a putut citi ceva între sinistrul sudalmelor lui Vanghelie şi avertismentele feroce ale lui Ghiţă! Dar poate e doar o părere! Nu trec mai mult de câteva ore de când candidatul Bălan face show cu ameninţările telefonate, că intră în scena electorală însuşi şeful PSD Hunedoara, domnul Laurenţiu Nistor. După tipic, domnia sa, îmbrăcând mantia de înger păzitor bun de votat, îşi compătimeşte candidaţii atât de greu încercaţi în campania asta electorală şi afuriseşte Poliţia că nu ia măsuri urgente.
Măi, ce martiri electorali, pita lui Dumnezeu! Numai că e o problemă ! Dacă vreau, mă pot ameninţa şi eu pe telefon cum îmi place. Îmi cumpăr o cartelă prepaid, o bag într-un ştift de telefon şi-mi trimit SMS-uri de ameninţare de care vreau. Fireşte, la Orăştie, pică bine această dramoletă ca fumigenă peste scandalul sexual de la o şcoală din oraş.
Şi nimic nu l-ar fi putut împiedica pe domnul primar Bălan, de la Orăştie, să spună că lucrarea cu  ameninţările e a lui Viorel Arion, colegul de la Hunedoara, dar nu avea schepsis!
S-a ocupat de asta un alt candidat PSD, de data asta la consiliul local Hunedoara,   pe numele dumnealui, Raul Scurtu, care îl acuză pe primarul municipiului că i-a trimis pe cap un poliţist local care să-l hărţuiască. “Bomba” cade ca un trăznet la câteva zile după acuzaţii sub forma unei înregistrări audio în care vorbesc doi oameni, din care unul ar fi poliţistul local, iar al doilea candidatul. Din ce se aude acolo, povestea e urâtă, dar nu demonstrează ce ar fi trebuit demonstrat! Mie îmi vin în minte alte teorii. Dacă într-adevăr e vorba de cei doi în înregistrare, atunci aş zice că avem un caz de poliţist local, cu personalitate multiplă, care a fentat testul psihologic şi din când în când se crede Al Capone. Sau avem un poliţist local care a găsit o soluţie politică să-i plătească nişte poliţe şefului. Sau, de ce nu, e vorba doar de cea mai curată prostie omenească consumată împreună cu domnul candidat la vreo halbă cu bere. Părerea mea este că nici dacă domnul Dan Bobouţanu, candidatul PSD la Primăria Hunedoara, ar fi primit un hitman din partea primarului Arion, miza nu era suficient de mare ca să justifice gestul. Ce să mai vorbim atunci de candidatul Raul Scurtu, un boboc în politică, care acum învaţă primele taine murdare ale meseriei.
Suntem la jumătatea campaniei şi mă aştept la noi gesturi “oribile, inumane, groteşti” de campanie îndreptate împotriva atât de oropsiţilor candidaţi PSD.
Dar dacă e să simt milă pentru cineva, simt pentru lucrătorii ăia din Poliţie care primesc spre rezolvare, sub presiune politică, cazuri din acestea de doi bani, care se prescriu ca regulă imediat după închiderea urnelor.