La începutul anilor 1940, în timp ce românii se pregăteau să se avânte în cel de-al Doilea Război Mondial, pe plan intern autoritățile se dedicau luptei împotriva prostituției. În Deva, însă, ultimul mare proprietar de bordel din acea vreme s-a dovedit greu de înfrânt. Gheorghe Lazăr și prostituatele sale au sfidat legea vreme îndelungată, spre îngrijorarea anchetatorilor lor.
Daniel Guță
Unul dintre personajele celebre ale anilor 1940 în Deva a fost Lazăr Gheorghe, proprietar al unui bordel din centrul orașului, situat pe Strada Împăratul Traian, la numărul 34. În toamna anului 1940, o dată cu intrarea în vigoare a Legii sanitare, ce prevedea închiderea caselor de prostituție, bordelul lui Lazăr Gheorghe a fost închis, însă afaceristul nu s-a lăsat descurajat. I-au sărit în ajutor chiar și oficialități ale orașului, după cum arată documentele păstrate la Arhivele județului Hunedoara. Șeful Pieței Deva solicita Prefecturii Hunedoara redeschiderea bordelului lui Gheorghe Lazăr, tocmai din motive sanitare. „În această garnizoană avem în prezent mulți ostași, iar prin venirea recruților, clasa 1941, vom avea circa 3.000, fără a socoti ofițerii și subofițerii. Până acum o lună funcționa în Deva un așa zis Bordel-Coplaraiu, situat în Strada Împăratul Traian nr. 34, proprietar Gheorghe Lazăr. Acesta a fost închis. Pentru motive lesne de înțeles și pentru a feri militarii de boli inerente vătămătoare sănătății lor, cred că este absolut necesară redeschiderea acestui bordel, îndeplinind condițiile igienice cerute de serviciul sanitare al orașului, Dl. dr. Hossu, medicul orașului, este pentru redeschiderea lui”, se arată în nota din 9 noiembrie 1940, păstrată în fondul Prefecturii județului Hunedoara.
Prefectura nu a dat curs solicitării, însă prostituatele din bordelul lui Gheorghe Lazăr și-au continuat, oricum, activitatea. În februarie 1941, Poliția Deva a luat primele măsuri împotriva proxenetului. „În urma descinderii făcute de organele noastre, la locuința numitului Lazăr Gheorghe din Deva, Strada Împăratul Traian, au fost găsite, ridicate și trimise la urmă șase femei prostituate, care erau pensionare la acestă casă, câștigându-și existența numai din prostituție. Contra numitului Lazăr Gheorghe s-au adresat acte de dare în judecată pentru delictul de favorizarea și exploatarea prostituției, care acte s-au înaintat Parchetului Tribunalului Hunedoara”, se arăta într-o notă a șefului Poliției Deva, transmisă Prefecturii Hunedoara, în 20 februarie 1941.
Proxenetul care sfida legea
Măsurile luate împotriva lui Lazăr Gheorghe s-au dovedit ineficiente. Prostituatele din bordelul ilegal și-au reluat activitatea, așa cum aveau să constate reprezentanții Poliției, în toamna anului 1941. „Prin ordinul din 26 septembrie 1941 al Inspectoratului Regional de Poliție Alba Iulia, și conform ordinului Direcției Generale a Poliției, încă de la acea dată toate prostituatele trebuiau a fi triate, iar cele care nu sunt din localitate să fie plasate la urmă. În baza susmenționatelor ordine, am pus în vedere numitului Lazăr Gheorghe și prostituatelor sale de a părăsi localitatea, însă cu toate termenele date niciunul nu s-a conformat acestui ordin, pentru executarea căruia vom fi obligați a uza de mijloacele care ne sunt puse la dispoziție, adică plasarea cu forța la urmă. Prin aplicarea legii sanitare și de ocrotire au fost desființate toate casele de prostituție și cu toate acestea Lazăr Gheorghe a continuat a ține acest bordel sub masca deghizată a camerelor mobilate. Ori prostituatele recunoscute pot avea camere mobilate însă nu în înțelesul că toate se pot aduna în același imobil”, informa Poliția de reședință Deva, într-o notă adresată Prefecturii Hunedoara, la 11 decembrie 1941.
În ciuda sesizărilor, a mai trecut un an, până cînd celebrul personaj al Devei anilor 1940 să fie pus din nou sub acuzare. Și aceasta după ce anchetatorii au constatat că în casa de toleranță a acestuia printre tinerele care își ofereau serviciile sexuale se aflau și minore. „Inculpata Mag Rozalia, minoră de 17 ani, a plecat fără cauză legitimă de la domiciliul părinților ei și a fost găsită în luna septembrie 1942, practicând prostituția clandestină la casa inculpatului Lazăr Gheorghe din Deva. Inculpatul, de 59 de ani, în scop de exploatare a desfrâului, a închiriat inculpatei minore Mag Rozalia o cameră în casa din proprietatea sa, favorizând prostituarea acesteia”, se arăta într-un rechizitoriu al Parchetului de pe lângă Tribunalul Deva, din 1942, prin care Lazăr Gheorghe era trimis în judecată.
Pericolul prostituției
Între timp, în afara afacerii lui Gheorghe Lazăr, Deva anilor 1940 se prezenta străinilor ca un oraș în care prostituția nu reprezenta o problemă majoră. „De două ori pe săptămână organele polițienești controlează dacă toate prostituatele înscrise cu condicuța în regulă se prezintă la vizita medicală. Prostituatele clandestine sunt trimise imediat la secția medicală, pentru a fi examinate. Cele ce sunt găsite bolnave sunt internate în spital. Case de prostituție nu avem în oraș”,se arăta în situația prezentată de Poliția de reședință Deva, la 24 noiembrie 1941. În Deva erau înregistrate oficial nouă prostituate, cinci dintre ele desfășurându-și activitatea în camere mobilate și patru în hoteluri, funcționând ca madame sau ajutoare de madame la hotelurile respective. Autoritățile se temeau de fenomen, afirmând că prostituția oglindea decadența societății. Problema prostituției în special în actualele împrejurări trebuie să fie în mod permanent în atenția organelor de poliție, informa Inspectoratul de Poliție din Alba, într-un ordin transmis Poliției Deva. „Din punct de vedere moral ea trebuie să fie stăvilită căci este o rușine pentru societatea noastră ca femeile să fugă de muncă onestă și să recurgă pentru câștigarea mai ușoară a existenței la exercitarea prostituției. Din punct de vedere igienic prostituatele sunt instrumentele de transmitere ale bolilor venerice, care distrug puterea de rezistență fizică și chiar psihică a indivizilor. Din punct de vedere al siguranței statului, din mediul prostituatelor se recrutează declasații societății, infractori comuni calificați, spioni, spioane etc.”, se arăta în nota informativă, din 1941, păstrată la arhive.
În timp ce în Deva anului 1941 erau, oficial, doar nouă prostituate, în Petroșani și Orăștie erau șapte, iar în Hunedoara erau înregistrate patru, în orașele Lupeni, Hațeg și Brad nicio femeie nu s-a înregistrat ca prostituată. În realitate, autoritățile se arătau îngrijorate de fenomenul necontrolat al prostituției clandestine.
Desfrâurile de la Fabrica de mătase
O notă informativă 30 noiembrie 1941 a Comisariatului Poliției Lupeni, păstrată la Arhivele județului Hunedoara, oferea detalii despre situația aproape scăpată de sub control din oraș. „În raza comisariatului nu funcționează nicio casă de prostituție, acestea fiind desființate odată cu aplicarea legii sanitare, nu sunt nici prostituate în prezent, ele nefuncționând sub nicioformă. Persoane care trăiesc din exploatarea prostituatelor nu sunt. Pe lângă această lipsă de case similare, unde prostituția ar putea să fie sever supravegheată, în această localitate prostituția clandestină are un mediu foarte favorabil. Fabrica de mătase Vâscoza SAR adăpostește peste 1.000 de muncitoare, fete tinere și soții de-ale muncitorilor. Acestea ieșind de la lucru la orele 10 seara, multe din ele fiind din alte localități, sunt așteptate de cete întregi de tineri, dând un aspect depravant aceste scene. Întârziind cu voia trenurile, aceste fete fiind ademenite de tineretul dornic de aventură, ele nu mai pleacă acasă, ci rămân în localitate, găsindu-și la prima colegă de lucru adăpost pentru ele și cavalerii lor. Aceasta ar fi numai latura cea mai nevinovată și obișnuită a acestui fenomen, dar, dureros, însăși nevestele muncitorilor, a căror bărbați stau câte 8 ore în lucru, fără primejdia ca vreunul să se întoarcă mai curând acasă, aceste femei se dedau la adevărate orgii, mai ales acele care au în casă câte un chiriaș, care aproape întotdeauna nu este în muncă în același timp cu soțul”, informa Poliția Lupeni, în adresa trimisă Poliției de reședință Deva.
Comisarul Liviu Costea prezenta astfel „latura de desfrâu a acestei localități”, și solicita sprijin pentru reprimarea prostituției clandestine. Din cauza acestei stări a lucrurilor, afirma comandantul de poliție, biroul judiciar al comisariatului era în fiecare zi asaltat cu chestiuni civile și cazuri de adulter, certuri, bătăi etc. „Pentru ameliorarea stării absolut imorale care domină această regiune, unde prostituția se practică pe o scară atât de întinsă, chiar în mediile sociale superioare, suntem de părere a se institui un control sever, neprecupețind nici un considerent de ordin social, iar în ceea ce privește Fabrica de mătase, credem că ar aduce un real folos instituirea unui control medical, chiar periodic. Cea mai importantă ameliorare ce s-ar aduce pentru înfrânarea prostituției și, mai presus de toate, pentru prevenirea și tratarea bolilor venerice care abundă ar fi ca să se dispună din partea Ministerului Sănătății trimiterea în regiune a unui medic specialist în boli venerice, întrucât toată regiunea este lipsită de specialiști”, informa Poliția Lupeni.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.