Hunedoreanul care trăieşte din magie

Articolul a fost vizualizat de 1,421 ori

 

Mare

Viaţa în jurul lui e … magică! Iluzionistul Andrei Gîrjob face spectacol oriunde ajunge, fie că e show tv, fie că e restaurant sau petrecere privată. Plecat din Hunedoara, a reuşit să-şi construiască o carieră în domeniul numerelor de iluzionism cu cărţi de joc, în Capitală. Oamenii care îi privesc „artificiile” sunt fascinaţi şi uimiţi de tânărul care face lucruri uluitoare cu cărţile de joc.

 

Laura Oană

 

„Eu sunt magic, nu cărţile”, spune, mai în glumă, mai în serios, Andrei Gîrjob. Tânărul are 28 de ani şi, de mai bine de un deceniu, a simţit că viaţa lui se învârte în jurul cărţilor de joc. S-a născut la Făgăraş, dar a ajuns la şase ani în Hunedoara, oraş la care încă îi spune: „acasă”. Era în clasa a IX-a la Colegiul National Iancu de Hunedoara când a văzut pe cineva făcând trucuri cu cărţile: „Am fost şi eu spectator la un număr. Mi-a arătat un prieten un număr şi am trăit, ceea ce, din păcate, nu mai pot trăi acum: senzaţia aceea că am pus mâna pe o carte şi s-a schimbat la mine sub palmă. Asta a fost… „Cum a făcut-o???”, mă întrebam. Atunci a intrat virusul la mine sub piele. În clipa în care am fost şi eu martorul unui magii”, mărturiseşte Andrei.

De atunci, a început o poveste care s-a dovedit de-a dreptul magică: „Cred că am terorizat, nu clasa, ci tot liceul cu trucuri, bănuiesc acum, destul de proaste. Credeam atunci că sunt bune, dar, dacă e să mă uit acum, prezentarea lăsa de dorit, mişcările… Până la urmă, am avut noroc că am avut pe cine să exersez, am avut colegi foarte buni. Şi nu terorizam doar liceul meu – pe mulţi prieteni îi prindeam afară şi exersam”. A început să caute detalii pe canale specializate de pe You Tube şi a dat peste un site nou care vindea seturi de magie „Magic Show”. Şi acum îşi aminteşte – şi-a comandat DVD-ul „How to do street magic în 2 hours” şi a exersat: „Am rupt liceul cu ele! Erau şase sau opt trucuri noi. Aur curat pentru mine şi am luat Hunedoara la rând – îi înnebuneam pe toţi!”

 

Magician din partea casei

 

Şi-a dat seama că, pe lângă învăţarea trucului, mai are nevoie de ceva – şi a început să lucreze la scenarii. Iar cum Andrei Gîrjob are oricum un farmec aparte, succesul nu a întârziat să apară: „Din timpul liceului e aşa: în jurul lui e numai bună dispoziţie, toată lumea ori râde, ori priveşte uimită”, spune Sorin Potra, un vechi prieten al iluzionistului.

Andrei Gîrjob a plecat apoi la facultate la Timişoara. A terminat politehnica, dar nu a lucrat nici un minut ca inginer. După facultate, a plecat în Londra şi, timp de doi ani, a muncit part time ca magician. Aşa şi-a cunoscut soţia, o româncă cu care apoi s-a întors înapoi.

 

 

Lucrul care rupe vraja: lipsa de reacţie a publicului

Tânărul iluzionist spune că în ţară se poate trăit din magie, dacă ştii să-ţi farmeci clienţii. Pur şi simplu, a intrat într-un restaurant, le-a arătat oamenilor ce ştie să facă şi de atunci are mereu comenzi de numere magice cu cărţile de joc. „Stau să mă gândesc dacă numai pentru reacţiile oamenilor o fac, dar cred că, da, asta este. Atât de mult contează! Dacă într-o seară aş avea parte de şase mese sau şase audienţe diferite, dar nu! E prea mult… Una singură dacă aş avea şi oamenii nu ar reacţiona la prestaţie, imediat se resimte asupra mea! Îţi suge energia! M-aş simţi ca lângă un vampir energetic. Dacă o audienţă este moartă – din oarecare motive – o simţi. Eu cu siguranţă, dar şi cei din jur. Dacă ai o glumă sau o replică care, de obicei, te rupe, dar în acea seară cade lată, hmmm… O simţi! Este destul de importantă reacţia audienţei, dar, în aceşlaşi timp, nu o poţi forţa, nu te poţi aştepta să mimeze că se simt bine sau că râd. Tu trebuie să fii sigur că materialul pe care îl prezinţi ţinteşte către obţinerea de reacţii bune.”

 

„Vă servim şi un magician?”

 

Dacă îl urmăreşti atunci când degetele şi palmele lui reuşesc să transforme cărţile în faţa şi chiar între degetele tale, îţi dai seama că Andrei nu glumeşte: „Eu nu fac trucuri, fac magie! Nimeni nu mă întreabă: „Câte kilograme de magie faci? Şi eu să zic: „Un kilogram-două. Nu! Omul te vede şi apoi te caută mereu. Ceea ce fac eu acum, numerele de magie în sălile restaurantelor se numeşte „Walk around magic” şi am asemenea comenzi în Bucureşti şi în alte oraşe. Mă cunosc şi chelnerii. Mai în glumă, mai în serios, îşi întreabă clienţii: „Un magician din partea casei?”

 

Nu cercetaţi magia! Bucuraţi-vă de ea

 

Numerele lui Andrei sunt îndelung gândite, exersate şi, da, atent regizate. Când ajunge în faţa publicului, are nevoie de doar câteva minute pentru a-şi uimi cu adevărat clienţii. În câteva secunde şi cu câteva mişcări, poate transforma un pachet de cărţi de joc complet albe, într-unele normale, cu spatele desenat în albastru, apoi în roşu. Şi culmea, are mânecile suflecate şi nimeni nu l-a văzut atingându-şi buzunarele: „Magia este ce vrei tu să însemne! Un număr de magie pe care îl fac eu este exact ca o piesă de teatru. Mergi la teatru, te uiţi la o piesă bună şi vezi că moare personajul. Te superi. Tu ştii bine că actorul nu a murit, că omul acela de pe scenă este OK, dar tot eşti supărat sau dezamăgit că a murit personajul. Aşa şi aici! Dacă tu vrei să crezi că a avut loc magia, că s-a schimbat cartea aia sau a „zburat” undeva. Ai dreptul să faci asta, să consideri că totul este iluzie, că există un secret şi nu e real ce vezi – ai dreptul să crezi asta! Magie este, de fapt, felul în care abordezi ceea ce vezi! Poate să fie ceva frumos, ireal, ori de poţi gândi că acolo e un truc şi să încerci să afli ce e”, explică tânărul. Iar feţele uimite ale clienţilor săi sunt cea mai bună dovadă că magia chiar există şi e bine să te laşi prins de misterul jocului.

 

Publicul e uluit

 

După ce a fost subiectul unui număr de iluzionism, Cosmin îşi clatină capul uimit: „E atât de bun, încât nu am putut să îmi dau seama de nimic. E tare omul, chiar e tare! M-am uitat atent la mâinile lui, m-au uitat de jos, m-am ridicat. Nu am găsit nimic. E tare! Chiar e tare! E primul iluzionist pe care îl văd de aproape, nu am venit cu idei preconcepute. Am venit să văd dacă reuşeşte să mă convingă, efectiv, am trăit monument. M-a convins! Există ceva acolo, nu ştiu ce, dar e foarte tare!”. Alături de el, Dacian nu înţelege cum cartea pe care o ţinea bine între degete s-a transformat în cu totul alta: „E ceva foarte sofisticat, nu ai cum să ghiceşti sau să-i anticipezi mişcările. Nu am nici cea mai vagă idee cum poate să facă toate trucurile! L-am urmărit atent cu gândul că poate are o carte în mânecă, dar nu e atât de simplu. E meseriaş omul!”. O tânără exclamă: „Foarte interesant, foarte frumos şi magic!”

 

„Te părăsesc, dar vrei să fii soţia mea?”

 

„Când sunt sătul de magie, citesc ceva tot legat de magie, mă uit la DVD-uri de specialitate. Când iau o pauză, trec pe Xbox, plimbări, soţia…”, zâmbeşte Andrei. Ei, bine, şi pe soţia lui a cerut-o de nevastă aşa cum de-ai aştepta de la un magician – adică neaşteptat: „Avem un caiet în care ne scriem noi, aşa ca un fel de jurnal cu circuit intern. Şi i-am scris cum că îi mulţumesc că am cunoscut-o, a fost frumos, dar am întâlnit pe altcineva… Şi tot aşa pe vreo două pagini. Îi dăduseră lacrimile fetii. Era albă la faţă… Apoi la final, am scris: „Vrei să fii soţia mea?” ce reacţie a avut! De fapt, nici în ziua de azi nu mi-a dat răspunsul!”, râde tânărul. Până şi inelul de logodnă l-a meşterit din cărţi de joc. Nici nu a mai contat că i l-a aşezat pe inelarul de mâna stângă, adică cealaltă… se vede în privirea lui că se iubesc şi se înţeleg minunat. E tot magie şi acolo, doar că un pic diferită. Acolo nu joacă, ci trăieşte sincer. Când îşi face numerele, prima dată învaţă trucul, îşi scrie scenariul numărului, apoi le combină şi le exersează până la perfecţiune. Ar putea la fel de bine să fie un strălucit profesor la Şcoala de magie Hogwarts şi să le predea cursanţilor precum Harry Potter: „Aş vrea să fie acolo pe peron, să dau cu ei în zid, să treacă dincolo”, râde Andrei: „Dacă aş primi un post la şcoala lui Harry Potter, le-aş preda clar magia cu cărţi de joc, dar aş ajuta şi tinerii magicieni să vadă că nu trucul este important, ci contează mult partea de entertaiment. Citesc mult marketing şi entertaiment value. Asta mi-aş dori să predau în afară de numerele în sine. Cum să fii un magician un pic mai bun.”

 

Să fii cel mai bun

 

Are o geantă plină de pachete de cărţi de joc: „Mă mai întreabă lumea: „Şi ăsta? Ce face? Aaa! Ăsta e ăla de vorbeşte engleză! Pentru străini…” La fiecare masă, e alt număr, dar fiecare vorbă e parte a scenariului, chiar dacă nimeni nu bănuieşte asta: „Nimic aici”, zice şi flutură stânga, „nimic dincoace” şi arată dreapta, „nimic nici aici” şi arătă către tâmplă. Când şi-a fermecat publicul, se întoarce şi îi priveşte: „Ştiu unde staţi, poate nu îmi daţi un like!”. Contează mult dexteritarea, dar farmecul lui Andrei Gîrjob face totul: „Trucuri e uşor să faci, eu nu prostesc lumea. Dacă o făceam, acum eram pe stradă”, spune Andrei şi îi spune unui spectator din restaurant: „Peste masă, e 10 euro!”. Toată lumea izbucneşte în râs. Alături întreabă o clientă cum se numeşte şi, după ce femeia răspunde, Andrei zâmbeşte: „Ştiam că te cheamă Mihaela! Ăsta a fost primul truc! Vrei să schimbi cartea? Nu? OK, că atunci nu ar mai fi ieşit numărul… Ai o carte preferată sau eşti om normal?” Andrei are şi un sfat pentru tinerii care vor să înveţe magie: „Să greşească de atâtea ori încât să devină tot mai buni. Să iasă în lume şi să încerce numărul, să greşească, să se perfecţioneze. Toată lumea greşeşte – şi eu, de exemplu, am zăpăcit-o azi – mi-a căzut o carte din mână din cauza frigului. Nimănui nu trebuie să-i fie frică de un mic eşec, că să-l transforme într-o lecţie învăţată. Să se aplece mult asupra marketingului, pentru că e vorba de o meserie din showbiz şi, până la urmă, e business mai mult decât show. Trebuie să stăpâneşti ambele direcţii. Şi nu uitaţi să faceţi omul să se simtă bine”, zice Andrei şi se îndreaptă către un tânăr, îi întinde cărţile şi îi cere sfatul: „Cum să marchez cartea, trec PIN-ul ori ce semn doriţi? Eu aş prefera să-mi spui PIN-ul…” şi când toată lumea râde şi tânărul exclamă: „Eşti cel mai tare!”, Andrei e tot sclipitor: „Pe bune!? Sunt singurul!”

 

 

 

 

 

 

Tags:

About Laura Oană