editorial — Vot murdar! Conurbaţia Corvina s-a înroşit şi are cazier

Deşi aşa arată, nu cred că devenii, atunci când au votat un primar penal,  au devenit complici la hoţie. Alegătorii nu sunt niciodată proști, sau răi, sau criminali! Niciodată! Ca să înţelegem votul românilor de duminică, ar trebui să-l înţelegem pe Stancu lui Stăncilă, personajul construit de geniul literar al lui Marin Preda. Aflat pe patul de moarte, Stancu lui Stăncilă, blând, insistent şi cu lacrimi în ochi,  îşi roagă medicul să-i spună cât mai are de trăit. Cu delicateţea unui suflet ales, medicul îl lasă în cele din urmă să înţeleagă răspunsul! Şi ce face atunci Stancu lui Stăncilă, românul pâine-a lui Dumnezeu, când află că nu mai prinde iarna? Îşi apucă doctorul de grumaz şi, transformat instantaneu într-o brută, îi scuipă în faţă cu ultimele puteri: „De unde ştii tu, mă? Soarele şi Dumnezeii mă-tii, de unde ştii tu ? Spune, de unde ştii tu… Arhanghelii şi steaua.. De unde ? De unde ?”

Electoratul român ieşit la vot duminică este Stancu lui Stăncilă! A încercat toate tratamentele ca să-i fie mai bine! A votat cu Klaus Iohanis în 2014! Nimic! A ieşit în stradă furios şi a dat de pământ cu cloaca de penali pontistă! Tot nimic! Au venit tehnocraţii, blocaţi însă de hăţurile rămase în parlament! Aşa că iarăşi nimic! Păi dacă tot nimic şi nimic, na-vă vot!, şi de haram să se ducă ţara asta! „După vot, potopul!” poate fi o explicaţie convenabilă pentru apetitul românilor de a vota murdar. Cum să împaci altfel, într-o argumentaţie logică,  încrederea masivă a românilor în DNA cu fascinaţia lor simultană pentru penali?

Victoria PSD în alegeri este, evident,  dăunătoare pentru ideea de anticorupţie. Din fericire, nu este o victorie de dimensiuni epice.   PSD are susţinerea a doar 44 la sută din jumătatea electoratului român, în timp ce liberalii merg spre 35 la sută din această jumătate. Cincizeci la sută din români nu au votat. Chiar şi aşa,  pentru un serial de „marţea neagră” în parlament, anti DNA şi anti Justiţie,  procentele cumulate ale PSD – UNPR-ALDE sunt suficient de stimulative. Context de care vor profita din plin, vă asigur!  Pe de altă parte, analizând obiectiv rezultatele la nivel naţional, se observă că  PNL-ul s-a descurcat şi el destul de bine. Cu două excepţii notabile, Bucureştiul şi Hunedoara.

Nu ştiu de ce, dar primul gând după aflarea rezultatelor la votul de duminică mi-a fost la Conurbaţia Corvina. Mi-am proiectat aşa, în imaginar, că aceasta, dacă ar prinde cumva viaţă în actualul mandat, ar fi roşie şi cu cazier. O conurbaţie penală!  Dacă în restul judeţului avem o situaţie post-electorală oarecum previzibilă, pe axa Deva-Hunedoara rezultatele au răsturnat toate pronosticurile libere de dosar penal. Faptul că la Hunedoara victoria PSD-ului „legalizează”  condamnarea domnului Dragnea are circumstanţe atenuante, atâta timp cât alegerea domnului Mircia Muntean pune Deva de-a dreptul pe harta ruşinii naţionale după alegeri. Da, noi aici la Deva, suntem acum în selectul club al oraşelor nefrecventabile despre care internauţii te sfătuiesc să bagi de seamă când le vizitezi să nu te facă la buzunare comunitatea în frunte cu alesul ei penal.

Cu toate acestea, orice năpastă electorală are în ea şi lucruri bune. La alegerile de duminică unul dintre acestea se numeşte Nicuşor Dan – Uniunea Salvaţi Bucureştiul. Altul este POL-ul lui Dan Mască de la Târgu Mureş, sau „Pentru Iaşi” a lui Andrei Postolache.  Ele sunt avangarda unui nou val în politică ale cărui scoruri foarte bune obţinute „din prima” dovedesc că există acum şansa maximă ca monopolul clubului decadent şi închis al politicii dâmboviţene să fie în sfârşit spart.  Dacă aceşti muguri politici proaspeţi reuşesc, fără alianţe compromiţătoare şi fără covor roşu pentru traseişti, să prindă contur doctrinar şi active de partid semnificative, în cel mult doi ani, ele vor face jocurile marii politici româneşti. Doar nişte forţe politice noi, de acest tip, mai pot astăzi să scoată la vot România alegătorilor deprimaţi şi de această forţă a lor se tem deja veteranii.

Din alegerile de duminică mai erupe un lucru bun. Duşul rece pe care l-a primit PNL-ul, în principal, după eşecul crunt de la Bucureşti. Biciul acestor rezultate ar trebui să dea un stimul suficient de dureros ca să impună la liberali o reformă totală şi urgentă. Ce înseamnă asta? Ridicarea de la rangul de figuranţi şi folosirea superioară a activului de partid cu talente organizatorice, carismă şi viziune, o strategie de comunicare atractivă, coerentă şi stabilă,  găsirea unei soluţii de a se vedea un singur cap la vârful piramidei şi, foarte important, renunţarea la jumătatea de măsură atunci când e vorba de penali şi corupţie. Dacă liberalii nu vor reuşi în grabă acest tur de forţă, până în 2020, pronosticul este rezervat: PNL ar putea sfârşi sugrumat între evadările spre alte partide vechi şi absorbţia electoratului său de către partidele noi. Şi nu ar fi deloc drept ca noul PNL,  primul partid clasic din România care face evidente eforturi să meargă pe calea cea dreaptă,  să piară înaintea tartorului corupţiei româneşti, vechiul şi noul PSD, dar mai ales a căţeilor lui filopenali, ALDE şi UNPR.