În 1750 fierul se vindea numai cu aprobare de la magistratul Hunedoarei

Multe dintre datele pe care le avem astăzi despre Hunedoara şi mineritul din zonă provin de la călătorii care au vizitat zona şi care au făcut referire la ceea ce au aflat de aici în scrierile sau notele lor, călătoriile fiind un lucru rar la acea vreme. Aventurierii sau specialiştii vremii vorbesc despre mine şi minereuri foarte bogate în fier, dar şi foarte bine organizate, atât la Hunedoara, cât şi la Teliuc şi Ghelari.

Cum se facea transportul minereului. Imagine din colectia lui Constantin Gaina – vol. “Hunedoara – Ţara fierului”

Pe la 1.750 târgurile în zona Hunedoarei erau săptămânale și se organizau în singura zi liberă din cele şapte (duminica), dar erau și patru târguri anuale foarte importante. În acea perioadă oricine putea să vândă şi să cumpere fier, însă numai cu aprobarea magistratului Hunedoarei. Cea mai mare parte a fierului produs în atelierele din zona Plosca, Zlaşti şi Topliţa era cumpărată de cele mai importante ateliere din marile oraşe transilvănene: Cluj-Napoca, Alba-Iulia, Făgăraş, dar şi Târgu-Mureş şi Zlatna. În plus, şi faimoasele bresle ale meseriaşilor din Sibiu, Braşov şi Bistriţa se aprovizionau tot de la Hunedoara.

„Toţi hunedorenii produc fier în cuptoare mici”

Unul dintre personajele care ne furnizează informaţii detaliate despre începuturile metalurgiei hunedorene este Ignaz von Born, pe numele său complet Ignaz Elder von Born. Originile lui sunt nesigure, acesta fiind fie născut în Alba-Iulia, fie la Cavnic, în Maramureş, în familia ofiţerului de artilerie Ludwig von Born, devenit, ulterior, administrator de mine. A studiat mineralogia în Germania, Olanda şi Franţa, iar lucrările sale au fost foarte apreciate în străinătate. Astfel, Ignaz von Born a fost membru al Societăţii Regale de Ştiinţe din Londra, dar şi al academiilor din Torino, Petersburg, Tolouse şi Danzig. A lucrat ca specialist mineralog pentru împărăteasa Maria Teresa, la Viena, a amenajat muzeul imperial, a venit cu un nou model de clasificare a colecţiilor de minerale şi a pus la punct metoda de amalgamare a metalelor rare. Se spune că, în calitate de membru al cercurilor masonice vieneze, Ignaz von Born l-ar fi introdus pe însuşi Mozart, într-una dintre lojele masonice austriece, „Benevolence”. În timpul unei inspecţii pe care o face în localităţile miniere din Transilvania, Ignaz von Born vizitează şi „localitatea montanistică Hunedoara Vaida Hunyad”. În urma vizitei, Born notează că minereurile din zona Hunedoarei au fost exploatate neîntrerupt, încă din vremea stăpânirii romane în Dacia, ulterior în timpul dominaţiei maghiare, astfel încât habsburgii, în jurul anului 1.700, au găsit exploatările miniere în funcţie. Potrivit aceloraşi notiţe, aproape toţi hunedorenii, rşi ţigani, se ocupă cu producerea fierului în cuptoare mici cu foale. Lucrarea lui Ignaz von Born, „Călătorii în Banatul Timişoarei, Transilvania şi Ungaria în 1770”, a fost publicată în 1777, în Londra. Fragmente din ea au fost traduse în volumul „Călători străini despre Ţările Române” (volumul X, Editura Academiei Române, 2.000).

„Mine bogate şi mai bine lucrate decât în Boemia”

Potrivit lui Romulus Ioan, fostul director al Combinatului Siderurgic de la Hunedoara, doctor în metalurgie şi autorul volumului: „Istoria Uzinei de fier: Hunedoara, Eisenmarkt, Vajdahunyad”, un alt călător, englezul John Petty, face o călătorie în Transilvania în 1784 şi poartă o corespondenţă bogată cu baronul Bruckenthal. Nu este clar dacă voiajul lui Petty a fost făcut cu scop de „spionare” a mineritului din Imperiul Habsburgic sau a avut la bază simpla dorinţă de aventură a gentlemanului englez. În orice caz, el a venit în Transilvania cu o permisiune oficială de vizitare a minelor din Transilvania, cu respectarea elementelor de confidenţialitate. El vizitează, în septembrie 1784 minele de le Ghelari (Gyalar), furnalul cu curgere continuă de la Topliţa şi forjele de la Hunedoara. La mai bine de un an de la plecarea din zonă, imediat după răscoala lui Horea se interesează, în corespondenţa sa cu baronul Bruckenthal, de situaţia din zonă, precizând că „minele din Boemia nu sunt nici atât de bogate, nici atât de bine lucrate, precum cele din Ungaria şi Transilvania.”

Ignaz von Born

Multă magnetită şi limonită

Şi Sebastianus Somomgy scrie despre domeniul fiscal Hunedoara. În tratatul său „Theologice”, apărut la Viena, autorul scrie în detaliu despre activitatea administratorului acestui domeniu, Iosif Filip de Kern, cel care decide deschiderea unei mine la Teliuc. Apreciat în vremea sa, Iosif Filip de Kern a determinat o creştere importantă a producţiei de fier, administratorul devenind un consultant de neînlocuit pentru Curtea de la Viena şi Trezaurariatul de la Sibiu. Lucrarea lui Sebastianus Somomgy, „Theologice”, face referire la bogăţia în minereu de fier (magnetită şi limonită) din această zonă. De altfel, sătenii mai vârstnici din Teliuc îşi amintesc cum bunicii lor lucrau la exploatarea de limonită din comună, acest tip de zăcământ fiind apreciat pentru cantitatea mare de fier pe care o conţinea.

Fierării cu trei forje şi cuptoare

Joanne Fridvaldszky, un erudit iezuit care a trăit la Cluj, preocupat de fizică, geometrie, geografie, geodezie, mineralogie, dar şi de filosofie, scrie o carte intitulată „Minero-Logia Magni Principatus Transilvanie”. Cartea a fost tipărită la Cluj, în 1767, iar în acest volum Joanne Fridvaldszky face o descriere a atelierelor de pe Valea Cernei, perimetrul comunei Teliuc, de astăzi. Lucrarea menţionează că există fierării care lucrează cu două sau chiar trei forje şi cuptoare. Specialistul de la Cluj mai spune că minele de pe Valea Cernei aduceau minereul de la Ghelari: „Muntele care serveşte minelor este aşezat la răsărit de satul Ghelar şi se numeşte Gropile. El se află la două mile de oraşul Hunedoara. În acest munte sunt două mine: Mina Nouă şi Mina Veche. Acestea se întind cu galeria pe o lungime de o sută de orgii şi stau deschise sus la o înălţime de 20 de orgii, căci filonul metalic se suie spre partea de sus a muntelui. Prima are formă de pană , este adâncă de 120 de stânjeni, iar în sus se ridică până la suprafaţă.”

Cea mai veche hartă de detaliu a Hunedoarei dateaza de la 1770 anul calatoriei lui Ignaz von Born aici. Imagine din colecţia lui Constantin Gaina – publicată în volumul “Hunedoara – Ţara fierului”

Minereuri pline de cuarţ

„A doua, începută în 1743 şi adâncită la 130 de stânjeni, cu mare cheltuială şi cu puţine beneficii, astăzi totuşi s-a dovedit rentabilă… (… ) Cea de-a treia mină de la Ghelari se află în stăpânirea moştenitorilor lui Gheorghe Barcsay. Minele de la Ghelari nu numai că sunt învecinate, ci, de multe ori, îşi stânjeneau evacuarea minereului de fier.” Fridvaldszky adaugă că, „dintr-un chintal de minereu (100 de kilograme) pus la foc zece ore, se scot 26 de funţi (în jur de 12 kilograme) de fier curat. „A douăzecea parte dintr-un chintal este un oţel atât de curat, încât ciclopii care conduc această topitorie îl separă fără osteneală. Pe râul Cerna, care curge alături, se află cinci ateliere în care se lucrează fierul. (… ) Tot de domeniul Hunedoara ţin şi acele ateliere de fier care sunt acţionate, în scaunul Orăştie, aproape de satul Sibişel, de apa cu acelaşi nume. Minereurile din Hunedoara sunt pline de cuarţ ocru, roşu şi galben”, menţiona expertul în fizică şi mineralogie de la Cluj.