Comuna Bătrâna este atât de departe de civilizaţie, încât chiar şi competiţia în alegeri se pierde pe drum. Primarul comunei este singurul din România care nu a avut contracandidat.
Primarul din comuna Bătrâna, Radu Herciu, s-ar fi putut realege doar cu propriul său vot, pentru că nu a avut contracandidat.
Început de iunie. În „colţul” estic al judeţului comuna Bătrâna, „ruptă” de civilizaţie prin 20 de kilometri de drum forestier, care figurează în acte ca drum judeţean, stă atârnată în dreptul norilor grei de ploaie. O mână de oameni s-a strâns la primărie, acolo unde este organizată secţia de vot. Alegerile din acest an au fost, de-a dreptul fără miză. Radu Herciu, actualul primar, nu a avut, practic, contracandidat, la propriu. Pentru că Radu Herciu a fost singurul pe listă. „Nu din vina mea, adaugă edilul-şef. Vedeţi, astea sunt deciziile legiuitorilor: decizii care, ca să fiu sincer, îi dezavantajează pe locuitorii comunelor cu foarte puţini locuitori”, spune actualul primar, care are cetitudinea că va obţine încă un mandat, încă de la începerea alegerilor. Asta pentru că a obţinut primul cele 100 de semnături necesare, pentru a putea conduce încă patru ani destinele celor numai 115 locuitori din comună.
Fără copii, comuna se stinge
Cândva, spune viceprimarul, Moldovan, oamenii de aici erau de opt ori mai mulţi. Se întâmpla prin anii ’60. Apoi, în preajma Revoluţiei, populaţia din Bătrâna se înjumătăţise. Între timp, numărul celor care „vieţuiesc” aici, cum spun pădurenii, a mai scăzut încă de patru ori! Copiii îi poţi număra pe degete. La propriu. Pe degetele de la o singură mână. Pentru că, din totalul celor 115 locuitori, doar cinci sunt minori, spune primarul. Asta ar însemna mai puţin de 5 la sută, iar în aceste condiţii comuna Bătrâna este nu numai una dintre cele mai depopulate din întreg judeţul, ci şi una dintre cele mai îmbătrânite. Ciprian Pricop este tatăl unuia dintre cei doi copii, singurii din centrul de comună. Pe fată, care are 9 ani, a trimis-o la o cumnată, la Piatra-Neamţ, ca să nu rămână fără şcoală. Mai are acasă doar băiatul de trei ani. Şi puţin timp să decidă ce va face, încotro o va lua. Viaţa aici este „şi uşoară, şi grea”, zice el, râzând puţin surprins că, uite, cineva îl întreabă şi pe el cam care e viaţa deasupra norilor „Uşoară că e frumos, e linişte. Grea că nu prea ai de toate, aşa cum sunt în alte părţi”. De două ori pe săptămână vine maşina cu alimente, dar în ultima vreme nici atât nu a mai venit, spun oamenii. Stau ciotcă pe terasa clădirii spilcuite a primăriei, aşteptând votanţii. Până la ora prânzului, un sfert dintre alegători au venit, deja la urne, dar reprezentanţii secţiei de votare spun că majoritatea votanţilor de-abia acum urmează să vină: „Au de dat la animale mai întâi, mai sunt şi care merg la biserică…”, explică sătenii.
Peste dealuri: viaţa la opaiţ
Ileana Mircea, tanti Leana, cum o ştiu sătenii, are 69 de ani şi a bătut drumul până la Bătrâna tocmai de la Faţa Roşie, un sat încă neelectrificat. În total, vreo 14 kilometri, dar ea nu ştie cu exactitate asta. „Dacă te uiţi, nu peste culmea aia, peste ailaltă, unde se vede în zare dealul ăla rotund… Acolo stau eu. Poţi să stai liniştit acolo, că nu te bate vântu’”, îţi explică, arătând înspre zare, cu braţele ei subţiratice, dar puternice. „M-a adus băiatul meu, cu maşina galbenă, că fac parte din comisie şi va trebui să stau aici până diseară. Oricum, am venit, că trebuia să venim la vot, chiar dacă avem un singur candidat. Asta e datoria noastră de cetăţeni”, zice tanti Leana, scormonindu-ţi întrebările cu ochii ei albaştri şi rugându-te să nu îi pui fotografia în ziar. Păi şi, e grea viaţa aici, în vârf de munte? Foarte grea! Dar tanti’ Leana nu se dă dusă. „Unde să merg eu, acuma, că sunt bătrână? Unde să mă duc? Da, mă pot duce la copii, la Deva, da’ au şi ei familia lor. Eu stau aici, cu animalele mele, cu munca. E mult de lucru. Avem şapte hectare. Cât vezi cu ochii. Numa’ că e nevoie de putere de muncă. Copiii au fost plecaţi prin Spania, sunt cu altele… nu îi văd eu pe ei venind aici…”, adaugă tanti Leana, cu o fluturare a mânii care dă multe de înţeles, înainte de a te chema în ospeţie la casa ei de peste culmile munţilor.
Prea puţini pentru accesul la electricitate
Radu Herciu este primar în comuna bătrâna din anul 2.000. Asta înseamnă patru mandate, plus încă unul, pe care l-a câştigat „prin neprezentarea” adversarului. Administrează destinele celor 115 locuitori care trăiesc în patru sate: Bătrâna, Răchiţeaua, Piatra şi Faţa Roşie. Din cele patru sate, trei sunt şi astăzi neelectrificate. Primarul spune că în comună a fost adus curent electric la începutul anilor ’70, dar locuitorii celorlalte trei sate, speriaţi de costurile mari ale contribuţiei proprii pentru racordarea la reţea, au refuzat electrificarea. După ’90 şi-au dorit şi ei să aibă curent electric, însă au fost programaţi abia pentru 2002. An când furnizorul a considerat că o asemenea investiţie devenise, din cauza numărului mult prea mic de clienţi, nerentabilă. Apă la reţea este doar în centrul de comună, iar şcoala s-a desfiinţat încă din 2002, din cauza numărului prea mic de copii. Acum copiii de şcoală învaţă la Dobra. Ca să poată merge la şcoală, părinţii i-au plasat la gazde.
Un drum de pământ opreşte dezvoltarea zonei
Primarul spune că în urmă cu câţiva ani un investitor ar fi vrut să amenajeze la Bătrâna o pârtie de schi. „Faceţi doar drumul”, i-ar fi spus investitorul. Însă cum să faci asta, din moment ce situaţia lui este neclară: „Drumul parcurge patru comune: Dobra, Veţel, Cerbăl şi Bătrâna şi este administrat de Consiliul Judeţean, Romsilva şi comuna Bătrâna, iar în acte figurează ca drum judeţean (n.r. DJ688), deşi în realitate e, aţi văzut şi dumneavoastră, un… drum forestier. Tot ce am reuşit să facem a fost să-l pietruim, pe porţiunea care ţine de noi. Asta în ciuda faptului că Guvernul a hotărât ca fiecare centru de comună să fie conectat la reţeaua rutieră cu cel puţin un drum judeţean. Sigur, am trimis adrese şi memorii – o asfaltare ar fi pentru noi un vis – dar ce ni s-a răspuns a fost că acesta nu e un drum de interes naţional. Cu alte cuvinte, suntem de la o zi la alta tot mai puţini şi din cauza numărului mic de locuitori, nu prea contăm… ”, explică primarul comunei
Paradis în destrămare
Tanti Nica are „85 de ani, dacă mai trăieşte până-n noiembrie”. A venit la vot dintr-o datorie pe care o resimte în calitate de cetăţean al celei mai mici comune din judeţ şi, spun autorităţile, şi din ţară. E singură de mai bine de 30 de ani, când soţul ei a plecat dintre cei vii. În ciuda vârstei, e iute şi ageră şi trăieşte dintr-o pensie „puţână”: 400 de lei, mai puţin de 100 de euro. Bani care, cu chiu cu vai şi cu mare cumpătare, bătrânica trăieşte o lună încheiată. „E rău că la noi toate-s scumpe… Ca să-ţi aducă cineva o dată lemne, că la noi, aici, îi frig şi trebe făcut mereu focu’, te costă 200 de lei. Mai dai 40 ca să ţi le spargă… dacă n-are cine, cum îs eu, că n-am copii. Dacă mai îţi cumperi ceva, zahăr, ulei, când vine maşina, s-or cam dus banii… Acu’ mai am trei găini, un cocoş şi-o mâţă. Ce să mai fac, unde să mai plec eu?… Or plecat ăştia tineri cu copii la şcoală! Când eram eu tânără nu pleca lumea, că n-avea de ce…”, povesteşte tanti Nica, rămasă pe băncuţa primăriei, imediat după ce-a ieşit din cabina de vot. Se înserează repede aici, în munte, pentru că soarele nu şi-a arătat faţa astăzi, în ziua alegerilor. A plouat mărunt, mocăneşte, ca într-o aşteptare aproape fără sfârşit. E un mic paradis aici şi pare straniu ca o zonă atât de frumoasă să se cufunde-n sălbăticie de la o zi la alta, văzând cu ochii. La coborâre o căprioară speriată taie calea maşinii de teren, torenţii au umplut drumul judeţean de apă şi pietre, iar apele râului care însoţeşte drumul sunt tot mai umflate. Un paradis în care civilizaţia pare să se destrame, încet-încet, o gură de rai care are nevoie de un ochi vizionar şi de puterea deciziei şi-a unor investiţii de infrastructă pentru a fi pusă în valoare. Căci Bătrâna are un uriaş potenţial de dezvoltare, atât pe partea creşterii de animale, cât şi ca zonă turistică de o frumuseţe răpitoare, nepoluată şi aproape neumblată.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.