Antrenorul de fitness care predă lecţii de viaţă

Hunedoreanul Petru Cânda a mai înfruntat o dată viaţa şi le-a dovedit oamenilor că pot provoca viaţa şi pot învinge acolo unde alţii nici nu îndrăznesc să se avânte. Rămas de tânăr fără un picior, în urma unui accident de maşină, bărbatul s-a înscris la Crosul Devei şi a trecut zâmbind linia de finiş în aplauzele publicului.

Sute de alergători din mai multe oraşe au participat la Crosul Devei. Sportivii înscrişi la amatori au avut un traseu de 3,8 kilometri, dar “profesioniştii” au avut de străbătut şapte kilometri pe un parcurs care i-a purtat pe străzi, dealuri şi în Cetatea Devei unde au urcat aproape 250 de scări. La cros, s-au înscris şi persoane de dizabilităţi pentru a dovedi oamenilor că nimic nu este imposibil atunci când vrei să-ţi depăşeşti limitele. Mesajul lui Petre Cânda este clar –dificultăţile pot fi depăşite şi sportul face bine tuturor persoanelor. La 38 de ani, a îndrăznit şi s-a înscris la primul său cros: “Nu sunt un super erou, sunt om normal. Eu aşa mă consider, dar să nu credeţi că este uşor. Ai nevoie de foarte multă voinţă şi de încredere în puterile tale. Tot timpul să crezi că poţi să treci peste pragul acela când îţi spui: “nu mai pot”. În Statele Unite unde a ajuns la trei ani de la accident, în 1999, a reuşit să îşi procure o proteză performantă, dar şi o pasiune pentru fitness în timpul strădaniilor sale la o sală de recuperare. Deşi a plecat în SUA sprijinit în bastoane, se întorcea pe propriile picioare şi revenit acasă, la Hunedoara, Petre s-a înscris la o sală din oraş şi a avut tenacitatea a se antrena zilnic. În 2007, a început chiar să lucreze la o sală, iar Petru Cânda mai bifa un vis. În 2013, uimea lumea – şi-a făcut cursul de instructor de fitness şi, de atunci, omul care ar fi trebuit să se târască, le preda tinerilor lecţii de mişcare: “Dacă te ridici şi continui lupta, nu eşti învins; ai pierdut în nişte momente, în următoarele, trebuie să câştigi. Eu cred în cei ce spun: dacă nu poţi să alergi, mergi. Dacă nu poţi să mergi, te târăşti şi oricum mergi înainte”.

Medaliat pe viaţă

Crezul său l-a ajutat să lupte nu doar cu propriul handicap, dar să câştige şi bătălie, după bătălie cu viaţa, viaţă care nu l-a menajat deloc pe tânărul care şi-a pierdut piciorul la 19 ani: “Port o proteză la piciorul stâng şi eu cred că mă descurc bine. Dacă eu pot, vreau să le transmit celorlalţi oameni că sportul face bine tuturor, chiar şi persoanelor cu handicap.” La 38 de ani, Petru a alergat încurajat de soţia sa, pe care a cunoscut-o tot la sală, şi fetiţa, Patricia. Este omul care îţi predă nu doar cum să ridici greutăţi la sală, ci cel care îţi demonstrează zilnic că cel mai frumos este să depăşeşti greutăţile vieţii: “Fiecare om are în viaţă două zile importante: ziua când se naşte şi ziua când află pentru ce s-a născut. Când am descoperit fitness-ul, am aflat care e drumul meu, care e menirea mea. Îmi place să fiu înconjurat de oameni, să ajut lumea, pentru că şi eu, la rândul meu, am fost ajutat. Aşa a fost destinul meu.” Pas după pas, vreme de 3,8 kilometri, Petru a tras şi a ajuns la linia de sosire, în aplauzele celor care ştiu cu ce dificultăţi se confruntă bărbatul. Petre Cânda s-a bucurat de reuşita sa: “A fost super! Super bine! Am trecut cu bine de primul meu cros, nici nu ştiţi cât mă bucur. Mi-am demonstrat încă o dată că nimic nu e imposibil”, spune bărbatul care poartă acum la gât şi medalia de participant la “Crosul Devei”.

Solidaritate de sportivi

Pe traseu, alergătorii de la amatori au fost însoţiţi de biciclişti, pe partea stângă a drumului. La profesionişti, cei care au alergat pe traseul “Pro Urban Alpin”, clasamentele au ţinut cont vârstă, atât la masculin cât şi la feminin, dar, la amatori, cerinţa a fost ca participanţii să aibă minimum 16 ani. Alături de Petre şi alergătorii de pe traseul de 3,8 kilometri, a venit şi un tânăr în scaun cu rotile. El a alergat în echipă cu prietenii săi. “Eu m-am alăturat crosului, la invitaţia unui prieten de-al meu, Robi. Ştiu că s-a organizat şi anul trecut şi mi-am zis că este o ideea bună să particip şi eu împreună cu el. Pentru mine nu a fost greu, a fost mai dificil pentru cel care a împins scaunul”, spune Horaţiu Miclea. Şi el crede că participarea lui poate transmite un mesaj puternic celor din jur: “Aş vrea să transmit oamenilor că societatea e compusă şi din oameni sănătoşi şi din cei mai puţin sănătoşi. Eu cred că important este să ai o atitudine pozitivă, să te înscrii şi să iei parte de diverse evenimente, să doreşti să fii acolo.” Cei mai mulţi sportivi s-au înscris la amatori şi au ştiut de ce. Traseul de la profesionişti a scos sufletul din alergători. După câţiva kilometri pe poteci abrupte, cu urcări şi coborâri, s-au trezit că trebuie să fugă pe cele aproape 250 de trepte din Cetatea Devei. “Nu-i deloc uşor”, a fost declaraţia zilei. Nici alergarea în cetate, pe pietrele de granit nu a fost simplă, mai ales că sportivii s-au ferit să nu alunece şi să nu se accidenteze. În ciuda oboselii, alergătorii au ajuns la finiş entuziasmaţi, dovadă că sportul nu face bine doar la fizic, ci şi la suflet. Solidaritatea sportivilor a fost impresionantă – în ciuda ploii torenţiale, alergătorii care au terminat competiţia s-au aşezat în linie, în ploaie pentru a susţine poarta doborâtă de vânt. O parte dintre cei care nu au ţinut de suportul gonflabil au însoţit sportivii rămaşi în urmă, conducând către finiş cu strigăte de încurajare şi aplauze. “Hai! Haide!”, se striga, în timp ce alţii arătau cu degetul cei câţiva metri până la final. Au alergat din nou pe o ploaie cumplită, după un traseu de coşmar, doar pentru a se asigura că participanţii nu abandonează, iar organizatorul, în uralele mulţimii a anunţat: “Iată că a ajuns şi ultimul concurent al probei de şapte kilometri trece linia de sosire!”

Cros unic în ţară

“Cred că a fost o ediţie extraordinară, la prima ieşire cu traseul de şapte kilometri am avut foarte mulţi concurenţi din întreaga ţară – Cluj, Braşov, Timişoara, Arad, Sibiu, Alba Iulia. Timpii au fost extraordinari chiar dacă ploaia ne-a încurcat la final şi ne-a făcut să amânăm un pic ceremonia de premiere”, spune Velu Căluşer, de la CS Pretorienii Deva, iniţiatorul evenimentului. Crosul Devei este la a doua ediţie, dar prima în care sportivilor li s-a dat de ales între un traseu mai uşor de 3 kilometri şi unul pentru profesionişti, unic în ţară: “traseul pentru “pro” a fost unul foarte dificil din punct de vedere al efortului fizic, al condiţionării. A fost un traseu variat : a avut plat, a avut ascensiune şi a avut scări, ceea ce e unic în România, până în acest moment, pentru că eu nu ştiu să mai existe un astfel de parcurs cu 244 de trepte. Am avut şi coborâri foarte abrupte şi eu au trecut cu bine peste tot, deci se poate! Au ajuns la finiş foarte entuzismaţi şi primii chiar au scos timpi foarte buni, care ne-au surprins”, spune Velu Căluşer. De fapt, pe mulţi dintre concurenţii veniţi din alte oraşe parcursul i-a surprins: “Nu m-am aşteptat să fie chiar atât de dificil, m-am aşteptat să fac faţă mai bine. Mi-a demonstrat că, din păcate, am nevoie de mai multă pregătire. Oricum am terminat cursa, lucru pentru care mă bucur foarte mult”. Un alergător din Sibiu declară zâmbind “Am ratat scările, dar nu-i nimic! L-am făcut invers. Mi-a plăcut peisajul şi oraşul arată tare frumos”, în timp ce colegul său crede: “Fain! Ca-n Ardeal! E mai mult decât ne aşteptam, dar foarte frumos, atmosfera e ok şi ploaia a fost bonus!” Crosul Devei a fost organizat de CS Pretorienii Deva împreună cu Direcţia Judeţeana de Tineret şi Sport şi cu sprijinul Consiliului Judeţean Hunedoara.