Schizofrenie virtuală

Lumea înnebuneşte! Iar primul loc de unde se propagă sminteala este reţeaua de socializare virtuală.  Dacă nu eşti chiar cu toţi boii pe acasă, un sfert de oră de navigat pe Facebook, de exemplu,  îţi lasă clar mici accidente de percepţie pe scoarţă. La fiecare click cineva se joacă neglijent cu mintea ta şi rişti să trăieşti la mila de manipulatori a postacilor.

Mă proptesc bine pe mouse şi navighez. E o altă dimineaţă pe care postacii o iau de bună invocând imagini cu paradisuri solare, plaje de început de lume,  sau bunăciuni feminine trecute prin strunga fitness-ului. Dulcegăriile sunt nelipsite. Caută să vă confişte o doză de simpatie pentru postacii lor. Aşa că iepuraşi, pisicuţe, căţeluşi,  femei nurlii (sunt un laitmotiv pe FB) sau Jerry, toţi în nume propriu de postac,  cer „mumos” cafea.  Dacă vă plac, daţi un like, dacă staţi bine cu glicemia.

Pe un tânăr nedocumentat de până-n 30 de ani, Facebook-ul îl poate face fan pe viaţă de-al lui Ceauşescu. Păi cum să nu dai onor unui şef de stat despre care postacii nostalgici spun că  a construit mai mult decât pot zugrăvi „ăştia de acuma”,  şi-a iubit ţara, poporul,  dar mai presus de toate nevasta şi a plătit pentru asta,  aşa cum a plătit toate datoriile ţării şi, de dincolo de mormânt, ne trimite avertismente de tipul „v-am spus eu că nu e de voi capitalismul?!”. Ca antidot, ar fi ideal ca la fiecare postare din asta să meargă în paralel o prezentare stilizată a realităţilor crunte de atunci. Reclama cu coada de  la salamul gostat e numai bună!

Dacă nu sunteţi un iubitor de mamă Rusia, puteţi deveni pe Facebook. Postările care ţes această plasă pun în oglindă administraţia Uniunii Europene, cu gesturi de despot luminat ale preşedintelui rus, Putin. Sunteţi jucaţi permanent între comparaţii Vest-Est de genul slăbiciune-forţă, şovăială-determinare, decadenţă-moralitate, dezordine-autoritate care, dacă nu ştiţi bine pe ce lume trăiţi, vă pot rupe de realitate, transformându-vă, dacă nu într-un rusofil, sigur într-un  eurosceptic. Noţiuni care, pe trend, încep să devină sinonime.

Însă cea mai săţioasă hrană pentru schizofrenia virtuală a neamului sunt petiţiile online. Sheruiala le aduce prompt şi ritmic pe FB în cele mai diverse forme şi teme. Ultima perlă în domeniu este petiţia „Moromeţii”.  Pare incredibil,  dar peste 4000 (patru mii!) de români au semnat în ultimele zile o petiţie pentru extinderea perioadei interbelice cu mai bine de 20 de ani. Adică 4000 de români au cerut să fim toţi de acord că cel de-al Doilea Război Mondial a început în 1959. Adică  numai bine ca „Moromeţii” să poată fi considerat roman interbelic. Totul a pornit de la proba de limba română a examenului de Bacalaureat, unde absolvenţii de liceu au avut un subiect despre viziunea asupra lumii şi vieţii dintr-un roman interbelic românesc. Mulţi elevi au abordat la acest  subiect romanul Moromeţii, de Marin Preda. Doar că romanul nu a apărut în perioada interbelică, ci abia în anul 1955 (volumul I) şi 1967 (volumul II). Şi în loc să-şi asume greşeala, ce au făcut elevii şi aparţinătorii lor? O frumoasă petiţie prin care cer schimbarea istoriei lumii astfel încât „berbecuţii” să pice pe subiect la BAC.

Că dacă stai să te gândeşti nici nu ştii cine e mai sărit de pe fix la întâmplări virtuale ca aceasta: cei care le postează sau cei care dau Like? Cred că răspunsul e în jocul acela vechi cu „raţele şi vânătorii”. De regulă, vânătorii postează!