Ce (nu) ştiu turiştii despre cele două capitale antice din Hunedoara

Sarmizegetusa versus Sarmizegetusa

Două dintre cele mai importante situri antice din România se află în judeţul Hunedoara. Sarmizegetusa Regia şi Ulpia Traiana Sarmizegetusa stârnesc fascinaţia, dar şi confuzia turiştilor.

Locuitorii judeţului Hunedoara se pot mândri cu două dintre cele mai preţioase monumente antice aflate pe teritoriul României. Despărţite de circa 40 de kilometri, Sarmizegetusa Regia, din Munţii Orăştiei, şi Ulpia Traiana Sarmizegetusa, de la poalele Retezatului, atrag anual zeci de mii de turişti. Cele două Sarmizegetusa pot fi considerate primele oraşe antice ale strămoşilor noştri: o capitală a Regatului dac, veche de peste două milenii şi oraşul antic maiestuos creat de romani în Dacia, la scurt timp după încheierea războaielor de cucerire a Daciei. Dincolo de fascinaţia iubitorilor de istorie şi de frumos, cele două capitale antice din judeţul Hunedoara continuă să creeze confuzii celor care le vizitează.

Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost înfiinţată la începutul secolului al doilea, în vremea împăratului Traian şi se numără printre cele mai vizitate locuri din Transilvania, chiar dacă în ultimii ani investiţiile în conservarea monumentelor sale au lipsit, iar o parte dintre vizitatorii sitului de la poalele Retezatului confundă Ulpia Traiana Sarmizegetusa cu capitala Regatului Dac, Sarmizegetusa Regia. Ulpia Traiana Sarmizegetusa este vizitată săptămânal, în perioada verii, de mii de turişti. Puţini dintre vizitatorii oraşului antic de la poalele Retezatului au norocul de a putea afla, la faţa locului, secretele aşezării înfiinţate de împăratul Traian după înfrângerea dacilor.

Fostul oraş din Antichitate datează de aproape două mii de ani, iar potrivit arheologilor, doar cinci la sută din suprafaţa sa a fost cercetată în detaliu. De-alungul timpului, localnicii au folosit pietrele care compuneau vechile clădiri ale Ulpiei Traiana Sarmizegetusa ca materiale de construcţii, iar în prezent ruinele antice se întrepătrund cu terenurile agricole, casele şi drumurile comunei Sarmizegetusa.

Au căutat energia dacică la Ulpia Traiana

Puţine indicatoare oferă informaţii turiştilor despre sit, iar în lipsa unui traseu prestabilit, cei mai mulţi dintre vizitatori rătăcesc liberi printre ruine, călcând peste monumente şi ziduri vechi. Iar în lipsa informaţiilor, mulţi turişti confundă încă Ulpia Traiana Sarmizegetusa cu fosta capitală a Daciei, Sarmizegetusa Regia, aflată în Munţii Orăştiei, la circa 40 de kilometri distanţă.

„Am venit din Bucureşti pentru a vizita Sarmizegetusa Regia. Ştiam despre ea că a fost locul în care trăiau dacii şi că aici ar fi un centru energetic. Abia când am ajuns aici am aflat că, de fapt, adevărata Sarmizegetusa este mai departe”, spune Larisa, o studentă din Bucureşti. Împreună cu prietenii ei, tânăra s-a plimbat printre ruinele de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi, la un moment dat, convinsă că pietrele fostelor construcţii antice au un efect benefic asupra ei s-a descălţat şi a îmbrăţişat singura coloană rămasă în picioare, în sit, cea din Templul mare. Angajaţii secţiei muzeale de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa spun că deseori se întâmplă ca turiştii să facă astfel de confuzii, iar unii dintre vizitatori renunţă la a continua drumul printre monumentele daco-romane din Ţara Haţegului. Cei care consideră că, fie şi romană, Ulpia Traiana Sarmizegetusa merită efortul unei vizite prelungite au şansa să vadă rămăşiţele unui oraş antic cosmopolit, unic în Europa.

Povestea fascinantă a Ulpiei Traiana Saremizegetusa

Potrivit arheologilor, Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost construită într-o zonă de importanţă strategică în care au avut loc de-a lungul secolelor mai multe bătălii sângeroase. Arheologii estimează că aici locuiau până la 30.000 de oameni. „În antichitate zidurile oraşului aveau o lungime de 500 x 600 metri şi închideau în interior o suprafaţă de aproximativ 33 de hectare. Pe o suprafaţă de 60 – 80 hectare, în afara zidurilor de incintă ale oraşului, romanii au construit numeroase monumente publice, case particulare, morminte, etc.”, informează arheologii de la Secţia Muzeală Sarmizegetusa, din cadrul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.

Printre cele mai spectaculoase construcţii din incinta oraşului antic se află amfiteatrul în tribunele căruia încăpeau peste 5.000 de oameni, susţin istoricii. Oraşul antic era străbătut de un drum imperial care venea de la Drobeta, iar în ruta sa intrau Tibiscum şi Sarmizegetusa, Apulum, Potaissa (Turda), Napoca (Cluj) şi Porolissum (Moigrad), cel mai nordic punct al provinciei. Declinul Sarmizegetusei romane a avut loc la mijlocul secolului al treilea. Pe fondul atacurilor şi al lipsei soluţiilor de a apăra Dacia, împăratul Aurelian a hotărât retragerea peste Dunăre a armatei şi funcţionarilor, care au fost urmaţi şi de proprietarii de pământ şi de sclavi. „Oraşul a continuat să supravieţuiască cu o populaţie împuţinată şi modestă, care trăia în palatele părăsite şi care, în caz de atac, se adăpostea în amfiteatru, transformat într-o fortăreaţă rezistentă. Viaţa oraşului a încetat probabil odată cu năvălirea hunilor şi a popoarelor aduse de aceştia, informează reprezentanţii secţiei muzeale a sitului.

Misterele Sarmizegetusei Regia

Într-o zi de sfârşit de săptămână, Sarmizegetusa Regia primeşte vizita a peste 500 de turişti. Numărul celor care urcă la templele fostei capitale a strămoşilor noştri a crescut o dată cu venirea verii şi, mai ales, după construcţia şoselei din Munţii Orăştiei. În anii trecuţi, în zilele cu ploi abundente, accesul vizitatorilor devenea aproape imposibil pe drumul spre monumentul istoric. În prezent, indiferent de vreme, nu se mai pune problema accesului în fosta capitală a Regatului Dac. În schimb, se poate observa uşor că mulţi dintre cei care văd Sarimzegetusa Regia, unii pentru prima dată în viaţa lor, deşi nu o confundă cu Ulpia Traiana Sarmizegetusa, nu cunosc mai nimic despre ceea ce a însemnat situl în trecut. „Aici era un calendar dacic, iar strămoşii noştri priveau la stâlpii din lemn şi măsurau timpul”, le spune un călugăr din Cucuiş grupului de copii şi adolescenţi pe care i-a condus printre ruine. Bărbatul locuieşte de 15 ani în schitul aflat nu departe de fostul oraş antic însă a ajuns pentru prima dată la Sarmizegetusa Regia. „Aici se poate să fi fost un ceas al dacilor. Se uitau la el şi aflau ora, după cum se mişca umbra soarelui”, continuă unul dintre însoţitorii săi, privind nedumerit spre Soarele de andezit. Monumentul de andezit stârneşte însă controverse, nu doar printre amatorii de istorie, dar şi în rândul cercetătorilor consacraţi. „Datorită formei sale, acest pavaj circular de aproape şapte metri în diametru, aşezat pe o temelie de blocuri calcaroase, îşi merită pe deplin numele de „soare de piatră” care i-a fost dat. El servea ca altar de jertfă; sub el se află un bloc cioplit în formă de lighean, care dă în canalul de scurgere: pe aici curgea apa folosită la ceremonii sau chiar sângele jertfelor”, susţinea istoricul Hadrian Daicoviciu, într-o teorei care ulterior a fost contestată de alţi cercetători.

Povestea cetăţii dacice

Sarmizegetusa Regia este în prezent unul dintre cele mai populare monumente istorice din România, considerat un adevărat Stonhenge al României. Sarmizegetusa Regia a fost centrul economic, religios şi politic al Daciei, înainte de războaiele daco-romane din jurul anului 100. Oraşul antic înconjurat de zidurile ce pot fi văzute şi în prezent, se întindea pe o suprafaţă de trei hectare, susţin istoricii, iar la poalele cetăţii, pe o rază de trei kilometri, se aflau numeroase aşezări civile. Mai mult, pe vârfurile munţilor care înconjurau Sarmizegetusa Regia, dacii au ridicat cetăţi de apărare, iar în vremurile de restrişte, populaţia îşi găsea adăpost în aşezarea din munţi. Templele şi sanctuarele din Sarmizegetusa Regia au fost dispuse pe două terase, iar istoricii au stabilit că au fost ridicate unele din vremea regelui Burebista, iar altele în vremea lui Decebal, în care aşezarea s-a aflat în apogeul dezvoltării sale economice.