Sănătate: Tuberculoza pulmonară

Tuberculoza este o infecţie bacterianã endemicã, ­specificã, transmisibilã, cu evoluţie croni­cã şi cu o largã rãspândire în populaţie. Netratatã sau tratatã incorect are o fatalitate importantã. România se aflã printre ţãrile cu un nivel ridicat de morbiditate de cauzã de TBC pulmonar.

Agentul incriminat în apariţia bolii este complexul mycobacterium tuberculosis, format din speciile bovis şi africanum, afectând practic toate vârstele şi orice parte a corpului. Tuberculoza ­pulmonarã este forma cea mai frecventã a bolii şi, ­practic, singura susceptibilã de a fi contagioasã. Tuberculoza extrapulmonarã afecteazã cel mai frecvent pleura, ganglionii limfatici, coloana vertebralã, ­articulaţiile, cãile genitor-urinare, sistemul nervos.
Un aspect demn de ţinut minte este cã, dintre subiecţii infectaţi, cea mai mare parte, 80-90 la sutã, nu se vor îmbolnãvi ­niciodatã de tuberculozã; dintre persoanele infectate numai 10-20 la sutã vor face boala şi, mai exact, acele persoane la care ­mecanismele de apãrare antiinfecţioase sunt serios compromise. La cei care nu se vor îmbolnãvi, bacilii rãmân în stare de latenţã.
În ultima perioadã de timp, la noi în ţarã a crescut ­incidenţa bolii, datoritã creşterii densitãţii surselor de contami­nare şi un semnal de alarmã este legat de creşterea riscului de ­îmbolnãvire la copii, mai ales categoria de vârstã 0-4 ani.
Bãrbaţii se îmbolnãvesc mai frecvent decât femeile, vârstele cele mai afectate sunt la grupa 35-49 de ani. La femei grupa de vârstã afectatã este de 20-29 de ani.
Tuberculoza afecteazã ­preponderent populaţia adultã
Sursa de infecţie este reprezentatã de bolnavul cu tuberculozã pulmonarã ­cavitarã, intens bacilifer şi încã netratat. Majoritatea acestor bolnavi eliminã zilnic prin sputã bacilli cu chimiosensibilitate şi ­virulenţã intacte.
Reprezintã surse particulare bolnavii cronici eliminatori de germeni chimiorezistenţi, bolnavii refractari la ­tratament, bolnavii care datoritã profesiunii lor pot rãspândi cu uşurinţã infecţia (cadre didactice, salariaţi din sectorul alimentar şi ­farmaceutic etc.).
Bolnavii eliminã în spaţiul înconjurãtor unitãţi infectante minuscule, denumite picãturi Flugge, care se împrãştie rapid în încãpere şi care plutesc permanent în spaţiul respectiv. Tusea, strãnutul şi toate actele fiziologice care pot produce expiraţii forţate, cum ar fi strigãt, râs, cântat sau chiar vorbit, ­fragmenteazã sputa în ­picãturi bacilifere cu diametrul mare, care sunt proiectate în jurul bolnavului pe o razã de 0,8-1,5 metri. Aceste picãturi nu pot ajunge în cãile respiratorii peri­ferice ale persoanelor expuse, fiind blocate de ­filtrul nazal sau eliminate din bronşiile mari prin mişcare mucociliarã. Ele devin însã intens contaminante dupã ce se transformã, dupã ­evaporarea rapidã a apei pe care o conţin. Picãturile bacili­fe­re de sputã şi alte produse infectate se depun pe sol, podea, haine sau diferite obiecte, ­transformându-se prin uscare în praf bacilifer cu însuşiri de contaminare. Mobilizat de curenţii de aer, praful bacili­fer, în care bacilii îşi conservã virulenţa timp de câteva sãptãmâni, poate contamina chiar la distanţe mai mari. Prin inhalarea unei astfel de particule se reali­zeazã infecţia persoanelor sãnãtoase. Un strãnut evacuea­zã pânã la un milion de particule infectante.
Transmiterea tubercolozei se poate produce şi cu mycobacterium bovis, pe cale digestivã, prin lapte şi derivatele sale. Aceastã rãspândire s-a redus foarte mult în ultimele decenii, datoritã introducerii pasteu­rizãrii laptelui.
Copiii între 0-4 ani au o receptivitate crescutã şi fac forme diseminate de boalã, meningita fiind cea mai se­verã.
Ca semne pentru o ­tuberculozã primarã avem: tusea prelungitã, dispneea fãrã cauzã, scãderea în greutate, subfebrilitate sau febrã prelungitã, fãrã cauzã evidentã. Diagnosticul şi tratamentul aparţin exclusiv medicului pneumolog.
Tuberculoza se poate asocia cu silicoza, diabetul, ­stomacul rezecat, ­neoplaziile, SIDA, este mai frecventã la alcoolici, ­psihopaţi, la bolnavii cu stãri de de nutriţie grave.
Condiţionarea ­socio-economicã face din tuberculozã un adevãrat barometru al nivelului de trai al populaţiei.
Tuberculoza este mai frecventã la cei subalimentaţi, cei care ­locuiesc în locuinţe insalubre şi supraaglomerate sau care locuiesc sub cerul liber, la navetişti şi flotanţi, este mai frecventã în mediul rural decât în cel urban.