Căldură mare

Asfaltul e o plită încinsă. Stau la stop.
Mai stau la un stop. Lângă mine doi pensionari înjură primarul de semafoare.
Unul are faţă de torţionar. Poate nu e!
Au înjurat la început şi giratoriile!
Acum le plac!
Aerul e ca o mască fierbinte aplicată pe figură la fiecare pas. Arde însă mai puţin decât o scenă de amor în stil alde Tudy. Am înţeles din prima clipă că la nivelul calibrului său irefutabil, etalat online în manipulări la oglindă, o funcţie cu “vice” în faţă este, evident, sub demnitatea domniei sale. Iată că după patru zile şi patru nopţi, domnul Tudy îşi asumă şi demisionează de pe scaunul de vice al primăriei Capitalei. Nu a suportat, se pare, presiunea mediatică a marilor frecuşuri din trecutul domniei sale.  Şi cum viaţa e nedreaptă, pentru parada erecţiilor sale toţi l-au pus la zid pe domnul Tudy, inclusiv destinatara acestora, fascinanta Oana Zăvoranu. Singurul care pare că i-a rămas apropiat este şeful său de la partid, domnul Tăriceanu. Dar cum sunt amândoi dreptaci, între cei doi se poate bănui pe viitor o uşoară stinghereală la gestul bărbătesc de strângere al mâinii.
Ce răcoare plăcută lângă arteziana-cântătoare ! Monumentul acvatic din buricul Devei secretă însă din ce în ce mai anemic. Secetă. Bugetară. Noua administraţie aduce totuşi unele schimbări! Devenii nu se mai întâlnesc “la cal”, ci “la cai”. Tradiţia e tradiţie! Prin urmare, cowboy-ul hunedorean şi calul său fac din nou concurenţă Decebalului ecvestru, spre deruta turiştilor care nu înţeleg ce treabă are John Wayne cu Sarmizegetusa Regia. Ar fi bine să se prindă fără să stea pe gânduri. Pentru că un sfert de oră de popas pe bancă la fântâna lui Mircică înseamnă 10 muşcături de ţânţari pe răboj. Iar cowboy-ul reabilitat de primar chiar nu face nimic să protejeze lumea de vampirii aerieni. Ai zice că ţine cu Zika!
La Deva sunt 38 de grade Celsius. Stimulativ pentru orice ghenă de gunoi ca să-şi disemineze, amiabil, duhoarea. În capătul blocului meu, acolo unde este punctul colector, burţile umflate ale pungilor cu mizerii dau copios peste muchia pubelelor. Nu am mai văzut de câţiva ani peisajul ăsta. Aerul e un amestec de foc şi putoare care-ţi cauterizează nările. Provocarea nefericită a simţurilor face ca în minte să-ţi răsune trist un  „Back to the village” la al cincilea mandat.
Căldura topeşte orice demers în slujba logicii. În maşină sunt 52 de grade. Îi tai elanul unui coleg care începe un banc cu „un american şi un rus…”. M-am pripit! Prindea bine pe caniculă  ceva din războiul RECE. Preşedintele Johannis spune că i-am făcut pe toţi la NATO şi ne-am fi îndeplinit obiectivele. Mă trece un fior de mândrie patriotică şi dau radioul mai tare. Deşi vorbea foarte rar, din discursul preşedintelui nu am înţeles care-i ghişeftul. Adică, vom avea o brigadă în România formată din români (logic!), bulgari şi uşoare urme de polonezi?! Americani, englezi, francezi, germani şi de alte naţionalităţi n-avem sub arme! Cum ar veni, suntem tot noi de noi, dar în plus obligaţi să ţinem un ochi şi pe bulgari, că ăştia, rău de muscă cum sunt cu ruşii, la belea întorc armele de nu ne vedem. Progres însă tot exis­tă: pe toată mustăria asta, inclusiv Deveselu,  suntem lăsaţi să scriem de acum NATO. Nu că vă simţiţi dintr-o dată mai protejaţi?!
Şi peste toată vipia asta numai cartoful fierbinte al privatizărilor domnului Dragnea mai lipsea. În fond, o legumă care nu ţine nimănui de foame pentru că şeful celui mai mare partid din România a scos în afara legii privatizarea. Cel puţin până intră domnia sa la butoane. Pe undeva e de înţeles. Nu poţi lăsa tehnocratul să-ţi vândă vaca naţională de lapte pe care ai muls-o ilicit până la faliment decenii de-a rândul. Cum ar veni, ca să nu fure alţii, nu privatizaţi nimic că vă execut la Guvern!
De căldură, cu năduf, virăm din nou periculos spre democraţia de ani ’90.
Bine măcar că au pus cowboy-ul ăla la locul lui. Căldură mare