Devoratorul de gazete

Petronela Tămaş ne informează, în Glasul Hunedoarei, că “în 49 de localităţi hunedorene recenzia a fost realizată sută la sută”. Nu “în proporţie de sută la sută”, nu “în totalitate”? Şi dacă recensământul ar fi fost făcut doar pe jumătate, cum spunea? “Recenzia [atenţie, «recenzie», nu «recensământ»!] a fost realizată cincizeci la sută”?

Irina Năstase ne spune, tot în Glasul Hunedoarei, că “parcarea de la Aqualand […] a fost luată cu asalt de sute de deveni”. Nu, n-a fost niciun război, dar domnişoarei Năstase îi plac clişeele folosite de jurnalişti [românii au luat cu asalt ghişeele nu-ştiu-cărei instituţii”], aşa că s-a gândit să le folosească şi ea în ziarul pentru care lucrează. Bravo!

Din acelaşi articol semnat de Irina Năstase mai aflăm că există o singură “îndrăgită vedetă TV”, iar numele său este Cătălin Măruţă. Asta reiese din formularea “îndrăgita vedetă TV, Cătălin Măruţă, care a urcat pe scena Mux Music Evolution” [nu, evenimentul nu se numea aşa, ci Mix Music Evolution, dar ce mai contează o literă?!]. Virgulele, domnişoară Năstase, sunt foarte importante!

“Timp de trei zile, devenii au avut parte de multe surprize din partea organizatorilor acestui eveniment de excepţie, care au fost premiaţi, dar nu înainte de a fi supuşi la anumite probe de dans sau de interpretare”. Asta zice tot Irina Năstase, în Glasul Hunedoarei. Eu zic că dacă organizatorii unui eveniment au fost supuşi la probe de dans sau interpretare, iar apoi premiaţi, cineva a greşit foarte mult! Cum să premiezi organizatorii? Cum să-i pui să cânte? Cum să scrii asta şi să nu-ţi dai seama că ai greşit? La toate aceste întrebări ne poate răspunde doar Irina Năstase, autoarea articolului.

Ne întoarcem la Petronela Tămaş, care a scris despre petrecerile de Halloween din cluburile devene. De mult nu mi-a fost dat să citesc un articol cu atât de multe cuvinte sau expresii puse între ghilimele. Când ai nevoie de nouă perechi de ghilimele într-un articol de câteva sute de cuvinte, există o problemă; sfatul meu pentru domnişoara Petronela Tămaş este să caute cuvinte care să le înlocuiască pe cele dintre ghilimele. Două figuri de stil per articol sunt suficiente!

“Bal de bal la Colegiul Agricol Geoagiu”, “semnalizează” Magdalena Şerban, în Mesagerul Hunedorean. Dacă articolul ar fi fost semnat de Nicolle Ebner [care acum lucrează la TV], aş fi înţeles – doamna Ebner punea câte un titlu de genul ăsta în fiecare săptămână. Dar cu Magdalena Şerban ce s-o fi întâmplat? N-o fi găsit un titlu cât de cât interesant pentru articolul său, aşa că s-a gândit să-i spună “bal de bal”? Ca s-o lămurim: “bal de bal” este o exprimare “de cartier”, în genul celor folosite de trupele de hip-hop sau chiar de manelişti – “băiat de băiat”, “ban de ban”, “chef de chef” [ăsta era titlul unei emisiuni cu manele şi manelişti, dacă vă mai aduceţi aminte…] – şi nu-şi au locul într-un ziar care se vrea serios. Sau nu se vrea? Aceasta este întrebarea.

Sami Tamaş, de la Ziarul Hunedoreanului, şi-a rugat colegii de la tehnoredactare [pe Costi Giuhat şi Codruţa Goţa, mai exact] să scoată în evidenţă rezultatele obţinute de Mureşul Deva în Liga a doua, seria a doua din cadrul unei competiţii [v-am mai spus că nu mă pricep la fotbal]. Aşa că omul a scris “NOTĂ: Rog frumos ca linia de clasament a Mureşului Deva, locul 13, să fie cu bold şi italic”. Foarte frumos, omul a cerut ceva, tehnoredactorul a executat, doar că după ce a trecut rezultatele echipei Mureşul Deva cu bold şi italic [text îngroşat şi înclinat, în “traducere”], a uitat să şteargă nota autorului. Care notă nu era pentru toţi cititorii ziarului, ci doar pentru tehnoredactor. Le mulţumesc pentru porţia de râs celor doi tehnoredactori de la ZHD!

Mesagerul Hunedorean ne informează: “Mai ieftin în Austria, decât în România”. Virgula aia nu avea ce căuta acolo, dar cum n-a semnat nimeni “ştirea”, nu am pe cine să trag de urechi. La ce anume credeţi că se referă cei de la Mesagerul? La preţul mâncării? La preţul berii? Ori, poate, la preţul benzinei? Nu! “Hotelierii români şi austrieci practică tarife apropiate pentru o cazare la schi în această iarnă”, zice ştirea. “Hotelierii români şi cei austrieci” ar fi fost o exprimare mai fericită. Şi-apoi, “o cazare la schi” sună foarte aiurea. Parcă mi-i şi imaginez pe români cerând “o jumate de cazare la schi, că doar atât ne permitem!”.

Aflaţi în criză de ştiri despre vedetele de carton care apar mai ales în paginile ziarelor de scandal, cei de la Mesagerul Hunedorean s-au gândit să nu-şi mai bată capul căutând “neştiri” despre ele şi să publice, în schimb, doar fotografiile în care acestea sunt aproape îmbrăcate. Cum nu poţi publica o poză fără să explici ce-i cu ea, în ediţia de luni, 31 octombrie, o minte încinsă a gândit următorul titlu: “Apetisanta Jessica”. Textul e o scurtă descriere a tipei [actriţă în filmele porno] şi gata, juma’ de pagină-i acoperită! Acoperită cu o tipă dezvelită.

Am şi o definiţie pentru redactorul care a muncit din greu la crearea acestui “material”: APETISÁNT,-Ă, apetisanţi,-te, adj. Care trezeşte, stimulează pofta de mâncare.

Andreea Lazăr ne spune, în Ziarul Hunedoreanului, că “zeci de persoane şi-au găsit un loc de muncă în cadrul Bursei AJOFM”. Vă daţi seama ce bătaie o fi fost pe acel unic loc de muncă? Zeci de persoane – un loc de muncă… bine că n-am fost acolo!

Unde mai pui că supratitlul articolului este “Din şomer, angajat” [deci unul singur?], iar explicaţia foto zice “Succes. Pentru peste 70 de şomeri din judeţ, Bursa AJOFM a adus un nou loc de muncă”. Un loc de muncă. Vai, cât de rău am ajuns dacă ne bucurăm pentru un loc de muncă! [Glumesc, doamna Lazăr, înţeleg că au fost 71 de persoane încadrate în muncă, dar atunci de ce scrieţi despre “un loc de muncă”?]

Pagina de ştiri inutile [sau “neştiri”, cum doriţi să le spuneţi] din Mesagerul Hunedorean de vineri ne aduce următoarea informaţie: un bărbat a câştigat 2 milioane de euro la un aparat de joc. Treaba s-a petrecut în Olanda, iar suma investită de bărbat a fost de şapte euro şi jumătate. “Este una dintre cele mai mari sume câştigate vreodată într-un cazinou din Olanda din 2007″, zice ştirea. “Cel mai mare câştig, de 2,2 milioane de euro, a fost înregistrat în 2009 la Amsterdam”. Cum Amsterdamul e în Olanda, ultimele două fraze din ştire sunt cam ambigue. De ce a zis autorul că suma câştigată zilele trecute este una dintre cele mai mari câştigate vreodată din 2007?

Toate televiziunile şi publicaţiile au anunţat trecerea la ora de iarnă. Până aici, nimic neobişnuit. Principala informaţie este că ora 4 (AM) devine ora 3, ceea ce face ca ziua în care se trece la ora de iarnă să aibă 25 de ore, devenind, astfel cea mai lungă zi din an. Cine credeţi că a făcut notă discordantă, în tot acest “tablou”? Evident, Glasul Hunedoarei, care ne-a anunţat că ora 3 devine ora 2. Deh, ei s-au grăbit sau, cum ar zice ziariştii sportivi, şi-au dorit mai mult somn(ul)!

Nici nu ştiu ce reacţie să am la titlul pus de Mihaela Tămaş unei ştiri din Glasul Hunedoarei: “Doi olteni «fură» reţinuţi pentru contrabandă cu ţigări”. Sigur, înţeleg ironia: în Oltenia se vorbeşte cu perfectul simplu, aşa că ziarista s-a gândit că ar fi amuzant să scrie că nişte olteni fură reţinuţi pentru contrabandă cu ţigări… Numai că nu-i nimic amuzant în ştirea asta [zău, se face contrabandă cu ţigări, statul pierde, clienţii primesc marfă de proastă calitate, suntem atât de săraci şi ţigările sunt atât de scumpe, încât unii dintre fumători sunt nevoiţi să cumpere ţigări fabricate “pe vapor” etc.] şi nici nu văd rostul punerii între ghilimele a verbului respectiv. Cum ar fi dacă eu aş scrie “Mihaela Tămaş «făcu» o gafă”?

În Servus Hunedoara, o firmă anunţă că angajează buldozerişti, excavatorişti şi muncitori necalificaţi, cărora le oferă “salariu atractiv, primă productivitate, transport asigurat”. Dacă le spun că sunt redundanţi, poate că se vor supăra pe mine, dar când îi promiţi unui angajat că-i oferi transportul, acesta va înţelege că nu trebuie să şi-l plătească el, că i-l decontezi, că transportul îi este, aşadar, asigurat de către tine, angajatorul.

Poate că secretara care a redactat anunţul respectiv s-a gândit că sunt prea puţine cuvinte în anunţ şi că potenţialii candidaţi nu vor dori să se angajeze pentru că li se oferă prea puţin, aşa că a mai pus ea “din burtă” un cuvânt; “se oferă transport asigurat” sună mai bine decât “se oferă transport”. Pff!

Să corectaţi bine!