O deveancă desenează şi colorează mici piese pe sticlă, lemn sau textile. Îşi foloseşte inspiraţia pentru a crea mandale, figurine reprezentate grafic prin cercuri, cunoscute încă din antichitate pentru puterile lor, în special vindecătoare. Sunt folosite de terapeuţii de medicină alternativă, dar şi de psihologi care le folosesc în tratamentele de vindecare.
Marina Elena Cernat este o femeie care te surprinde încă de la primele mişcări – femeia firavă povesteşte cu un ton plăcut şi prezenţa ei este diafană şi te revigorează precum roua dimineţilor de vară. Foloseşte tonuri vii şi trasează delicat contururi pe un careu de sticlă: „Această pictură e realizată cu o schiţă pusă dedesubt, schiţă pe care am realizat-o tot eu. Am pictat elementele de bază, urmând liniile de contur, apoi, pentru un efect mai deosebit, am întors sticla şi am pictat şi spatele. Se crează astfel un fel de lumini, umbre, straturi şi un efect cu totul special”. În casă, are un loc special unde lucrează – are un atelier micuţ, iar lângă masa de lucru, etajera adăposteşte pensule zvelte şi borcănaşele cu culorile speciale pentru sticlă comandate de pe site-urile spercializate de hobby. Dă cam 15 lei pentru o nuanţă, dar experienţa a determinat-o să obţină efecte jucându-se cu pensula pe sticlă – de-o parte sau de ambele părţi ale obiectului: „Se pot folosi mai multe straturi de culoare şi astfel se creează degradeuri. Însăşi culoarea asta specială pentru sticlă are un luciu frumos după ce este fixată la cald, dar se poate folosi şi transparenţa sticlei pentru a crea efecte deosebite.” Nu păstrează acasă multe piese pictate sau desenate pentru că lucrările sunt atât de frumoase încât comenzile apar la timp. Foloseşte mandalele pe pătrate de sticlă care, odată fixate în ramă, devin tablouri perfecte nu doar pentru a lumina camera, ci şi sufletul privitorului. În ultima vreme, a început să împărtăşească din arta ei şi altora – organizează ateliere de pictat pe sticlă sau textile şi şcoli de vară pentru persoanele care vor să îşi descopere şi să îşi folosească deprinderile de artist.
În căutarea liniştii
Combinaţia dintre prenumele Marina şi Elena i-a dat ideea pentru numele de artist „Mariel”, cu care îşi semnează lucrările. Nu îşi arată vârsta, aşa că te surprinde din nou când spune că are 40 de ani şi trei copii, de 14, 17 şi 18 ani. Peste tot prin casă se văd semne clare că tinerii i-au moştenit latura artistică – două chitare şi desenele fetei, care şi învaţă la Liceul de Arte din Deva. Chiar şi ea şi-a descoperit talentul din copilărie: „Arta există în mine de când eram copil. Atunci pictam cu plăcere, iar în vacanţele de vară pe care le petreceam la bunici şi unde aveam timp, era principala mea preocupare.” S-a născut şi a crescut în Bucureşti, oraş care a sufocat-o cu ritmul nebun al vieţii. Aşa că a decis să îşi caute liniştea şi aşa a ajuns, în 2012, la Lunca Cernii, în pădurenime: „Am plecat din Bucureşti cu intenţia de a-mi duce copiii într-o comunitate frumoasă, în natură, o comunitate intenţională, ecologică, la Lunca Cernii, dar, până la urmă, am ajuns în Deva, ceea ce e foarte bine. E un oraş liniştit şi are o încărcătură energetică deosebită.” Ea ar fi rămas sus, la munte, dar copiii, deprinşi cu viaţa activă a Capitalei, nu s-au regăsit în satul de munte unde au fost lipsiţi şi de prezenta altor tineri, aşa că, pentru a nu se întoarce în oraşul de unde a plecat, Mariel a decis să caute un oraş mai bun pentru ei şi s-a stabilit la Deva, în luna martie 2014.
Nu trăieşte exclusiv din ce creează – de fapt, meseria ei de bază este cea de tehnoredactor. Lucrează de acasă pentru Editura Şcoala Magdan şi încheie colaborări în special pentru cărţile destinate copiilor, micuţi care sunt atraşi instinctual de optimismul culorilor pe care Mariel le foloseşte în piesele ei pictate sau desenate.
Desenele care vindecă
„Pictez şi pe carafe – pe fundul ei m-am obişnuit să trasez o manda care reprezintă floarea vieţii. Ideea e că apa care stă într-o asemenea carafă, după câteva ore sau peste noapte, se încarcă energetic, iar acest obiect foloseşte nu doar ca ceva ornamental, dar şi din punct de vedere al sănătăţii”, explică femeia. S-a confruntat la viaţa ei cu propriile probleme de sănătate şi mandalele au ajutat-o să se recupereze: „Este în primul rând o nevoie personală de a creea şi picta mandale. Este o metodă folosită şi de vestitul Karl Gustav Jung pentru interiorizare şi cunoaştere de sine. Ea permite nenumărate modele – poţi folosi multe culori şi simboluri. Este pentru mine un fel de a mă regăsi pe mine”, povesteşte artista care crede în rolul de medicament al artei: „Arta vindecă. Arta, în sine, vindecă. Crearea unui mandale vindecă, de asemenea. Ideal este să o realizezi pur şi simplu, nu trebuie să fii un mare artist. În casă, pot fi folosite mandale consacrate, dar poţi expune şi creaţii originale. Ele armonizează interiorul şi exteriorul. Sunt un punct central care armonizează starea psihică, gândurile, plus că sunt o pată de culoare. Aici intervine arta. Depinde şi de dimensiune – poate, de exemplu, să fie o mandală pictată pe un perete întreg, care are un efect deosebit sau mai micuţe, depinde cum are nevoie fiecare”. La final, peste pictura mandalei, adaugă mici cristale ale căror culori le completează pe cele ale desenului: „Întâi îmi fac o idee, cam cum aş vrea să stea pe pictură, de-abia apoi le lipesc, îl iau pe fiecare parte şi îl aşez la locul lui.”
Jocul culorilor 
De ani de zile de când lucrează a deprins tot felul de taine ale picturii pe sticlă: „Există, de exemplu, culori vitraliu care dau nişte nuanţe foarte frumoase când lumina trece prin ele. La mandalele tablou, eu am folosit culori opace, pentru că sunt lucrări care merg înrămate şi aşezate pe perete, dar ceva similar poate fi realizat şi folosind culori transparente. Eu aş plasa aşa ceva la o fereastră pentru a obţine efectele deosebite ale trecerii luminii. De asemenea, în acest stil, se pot picta şi ferestre. Ele nu pot fi supuse căldurii pentru fixare, dar pot fi şterse cu grijă ca să rămână culoarea”, spune artista. Pentru farfuriile pictate se poate comanda un suport special, care să le ţină pe verticală. Foloseşte aceaşi tehnică – schiţează apoi umple totul cu culoare: „La fel procedez şi pentru farfuriile pe care le pictez – se trasează modelul cu pensula, finuţ, în culori diferite sau unicolor. Mai apoi, pe margine, poţi să faci tot felul de modele după cum ai inspiraţie. La final, picturile sunt introduse într-un cuptor electric, se reglează temperatura în jur de 100-110 grade – din experienţa mea, aşa a funcţionat cel mai bine – se lasă acolo un sfert de oră şi culoarea se fixează pe sticlă, astfel încât obiectul poate fi spălat, poate fi folosit ca platou pentru servirea unor gustări, fructe. Eu una însă nu recomand servirea de mâncăruri, pentru că şi aceste culori prezintă un grad de toxicitate.”
Ieşirea din cotidian
Ca să te rupă din rutină, Mariel propune ceasul care merge … în sens antiorar: „Pictez şi ceasuri pe lemn, de exemplu, am unul care este pictat cu motivul floarea vieţii, iar cifrele de la 1 până la 7 sunt reprezentate prin fazele prin care se formează o parte din simbolul floarea vieţii. Culorile cu care am pictat sunt acrilice. El urmează să fie lăcuit şi apoi atârnat pe peretele clientului.” Elementele de bază sunt comandate de pe Internet: „Pentru ceas, se pictează pe un suport circular din sticlă, care are un orificiu, în centru, unde se fixează mecanismul şi limbile. Toate acestea se pot comanda de pe site-uri de specialitate. De obicei, se folosesc limbile care se rotesc spre dreapta, dar sunt din cele care se mişcă invers, antiorar, dar şi cifrele sunt poziţionate invers. Şi asta, din punctul de vedere al teoriei feng shui, e o modalitate de a schimba energia în casă, în mod benefic. Pentru privitor, este o ieşire din rutină, îţi ia câteva secunde bune ca să îţi dai seama cât e ora. Mai schimbi un pic ritmul.” Practic, este tocmai ceea ce recomandă medicii neurologi ca gimnastică pentru creier – să faci lucrurile obişnuite, dar în alt fel. „Suntem atât de obişnuiţi cu lucrurile încât le trăim în mod automat, iar ceva care te scoate din tipare, îţi schimbă tonusul, până la urmă, îţi produce schimbări în viaţă.” Lucrează şi mici păpuşi în culori atractive pentru copii. Le face din materiale textile cât mai naturale şi păpuşile care au un efect deosebit asupra copiilor care le folosesc datorită mirosului de lavandă: „Le umplu cu lână, părul se face din fire, iar hăinuţele le realizez manual – încălţăminte, rochiţă, gentuţă, pantalonaşi şi chiar o podoabă pentru păr. După ce le umplu cu lână, undeva în zona pieptului se pune un săculeţ cu lavandă, care, prin presare, emană aroma florii şi linişteşte copilul.” Pentru puţin peste 100 de lei, puteţi oferi fetiţei o păpuşică de inspiraţie dacică, gata botezată: Sânziana.
Culoare şi tâlc
Desenele femeii nu îşi vor găsi probabil niciodată locul într-o galerie de artă, un loc destinat artiştilor profesionişti, dar, cu siguranţă, le veţi găsi potrivite pentru cărţile de poveşti. Unul anume îi este tare drag: „Îmi place nespus un desen în care am încercat să prind fiinţa Daciei. Am aşezat obiecte importante din istoria veche, cum sunt plăcuţele de la Tărtăria, „Gânditorul” cu perechea sa, contururi de daci, lupul alb, natura cu roade şi flori, soarele şi steagul dacic. În jur, am trasat simboluri solare.” De ceva vreme, s-a apucat chiar şi să scrie poveşti: „Tot pentru copii, dar le pot citi şi adulţii, am creat şi câteva povestioare, care nu sunt încă publicate. Sunt cu tâlc – scriu despre personaje obişnuite, elemente din natură. De exemplu, un personaj este o ciupercă, una care trăieşte lângă un brad înalt pe care îl admiră foarte mult şi alături de nişte flori frumoase, colorate. Ea şi-ar dori să fie la fel de înaltă precum bradul sau minunată precum florile. Să aibă miros şi rochiţă multicoloră, iar flururaşii să vină în vizită. Îşi doreşte aceste lucruri atât de mult încât Zâna Pădurii se decide să-i împlinească dorinţa, dar visul i se împlineşte în aşa fel încât, până la urmă, ciuperca înţelege că este bine aşa cum este ea şi fiecare fiinţă are rolul ei pe pământ.
Este un mesaj pentru toti cei care se întreabă care e rolul lor şi menirea vieţii, cei care se îndoiesc de importanţa lor în lume. Fiecare are rolul lui şi ajută la mersul lumii.”
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.