Rechizitoriul Mineriadei din ianuarie 1999 oferă amănunte inedite despre cum a reuşit Miron Cozma să îi convingă pe ortaci să i se alăture în încercarea de a răsturna Guvernul. Peste 15.000 de oameni l-au urmat pe liderul ortacilor din Valea Jiului, într-una dintre cele mai cumplite „aventuri”.
Mineriada din ianuarie 1999 s-a înscris în rândul celor mai sângeroase acţiuni de protest din România ultimelor decenii. Rechizitoriul Mineriadei, încheiată prin aşa-numita Pace de la Cozia, cum a rămas în istorie acordul semnat pe 23 ianuarie 1999 între premierul Radu Vasile şi Miron Cozma, a oferit detalii mai puţin cunoscute publicului larg despre atmosfera din Valea Jiului din preajma evenimentelor şi despre modul cum ortacii au fost manipulaţi pentru a lua parte la sângeroasele confruntări.
În dosarul Mineriadei din ianuarie 1999, Miron Cozma, Romeo Beja, Dorin Loiş, Vasile Lupu, Ionel Ciontu şi Constantin Creţan au fost judecaţi şi condamnaţi pentru infracţiuni legate de instigarea la subminarea puterii de stat. Faptele pentru care cei şase inculpaţi au fost trimişi în judecată s-au petrecut în perioada 18 – 22 ianuarie 1999, cu ocazia deplasării minerilor din Valea Jiului şi a altor persoane, de la Petroşani către Bucureşti. Procurorii susţineau că Mineriada a fost pregătită cu mai bine de jumătate de an în urmă, iar „creierul” operaţiunii ar fi fost Miron Cozma.
Miron Cozma şi posologia
Miron Cozma a fost eliberat în 9 iulie 1998, după un an şi jumătate de închisoare. În scurt timp, Cozma a revenit în fruntea minerilor şi a început pregătirile pentru declanşarea unei ample mişcări de protest, la care spera să se alăture mari mase de oameni, pe principiul „bulgărului de zăpadă”, susţineau anchetatorii. „Minerii au fost într-adevăr manipulaţi. Am citit foarte mult despre ştiinţa care se numeşte posologie de mase, nu psihologie de mase, că psihologia este altceva, dar posologia de mase este arta conducerii maselor şi cunosc foarte multe aspecte despre modul în care masele trebuie conduse! Nu am efectiv de gând la ora aceasta să mă mai mulţumesc cu ceea ce este în Valea Jiului! Valea Jiului va fi într-adevăr prima urgenţă! Da, nu vreau să mă opresc aici, pentru că altfel, cum spuneam, m-aş simţi biruit, învins!”, declara Cozma, în august 1998.
Legea lui Miron Cozma din Valea Jiului
Din august 1998, au reînceput, în serie, acţiunile de protest în Valea Jiului, deşi, susţineau anchetatorii, salariile minerilor din Valea Jiului şi Gorj erau mult mai ridicate faţă de salariul mediu lunar pe economie. Liderii de sindicat se bucurau de cele mai mari privilegii. „Au fost dotaţi cu telefoane celulare şi cu autoturisme Espero sau Cielo, Miron Cozma primind un Renault Laguna. Autoturismele au fost închiriate de la diferite firme din zonă, plata fiind făcută din fondurile Companiei Naţionale a Huilei şi nu din cele ale Ligii Sindicatelor Miniere Valea Jiului”, menţionau procurorii. Alimentele, masa caldă, vacanţe subvenţionate, abonamente gratuite şi chiar gărzi de corp se numărau printre celelalte beneficii ale sindicaliştilor lui Cozma, în timp ce unii dintre apropiaţii lor, cu sprijinul conducerii CNH, primeau salarii de la exploatările miniere, chiar şi fără a se prezenta la locurile de muncă. „Aceste persoane (voleibaliste, fete de companie, luptători, karatişti, judocani, fotbalişti etc.) erau la dispoziţia lui Miron Cozma şi nici măcar nu făceau act de prezenţă la unităţile unde figurau angajate”, informau anchetatorii.
Minerii au plecat bine hrăniţi
Acţiunile de protest care au culminat la mijlocul lunii ianuarie au fost bine pregătite din punct de vedere logistic. Societăţile comerciale din Valea Jiului care asigurau stocurile de alimente pentru cantinele minerilor s-au aprovizionat şi ele înainte de plecarea minerilor la Bucureşti. „Am comandat din timp hrană rece pentru 10.000 de persoane (conserve, pâine şi apă minerală)”, declara martorul Vasile Rusu, director al SC SERVMIN SA Petroşani, audiat în dosar. Un alt martor relata că minerii au ajuns să facă risipă de slănină. „De la cantinele miniere au fost aduse cantităţi impresionante de alimente. Acestea ajungeau pe mâna disponibilizaţilor şi a altor persoane. Mulţi s-au dus numai ca să pună mâna pe mâncare, veneau de la Târgu Jiu cu saci plini de conserve, pâine şi alte alimente, iar alţii le aduceau cu portbagajul. În acest fel au reuşit Cozma şi ai lui să-şi atragă oamenii. Aprovizionarea s-a făcut din timp, pentru că s-au împărţit cantităţi foarte mari de alimente. La data de 21 ianuarie, spre seară, când am plecat şi eu cu maşina spre Costeşti, prin defileu, am văzut agăţate prin copaci bucăţi de slănină, în timp ce unii nu aveau ce să mănânce”, declara Afilon Jurca, un alt martor audiat de procurori.
Cum nu s-a lăsat ridicat Miron Cozma de Poliţie
În zilele premergătoare Mineriadei, Miron Cozma continua să aibă probleme cu legea. În decembrie 1998, era citat într-un dosar la Judecătoria Piteşti, însă poliţiştii care trebuiau să pună în aplicare mandatul de aducere se temeau de el. Arsenie Dumitru, şeful IPJ Hunedoara de la acea vreme, declara următoarele: „I s-a prezentat mandatul de aducere, iar el a declarat că nu se va prezenta. El, personal, m-a ameninţat pe mine şi pe şeful Poliţiei Petroşani, pe Dobre Ionel, folosind cuvintele «ia să încercaţi să mă arestaţi şi să vedeţi ce se întâmplă», bazându-se pe forţa lui de convingere a minerilor şi pe faptul că aceştia îl vor proteja”, se arăta în rechizitoriu.
10.000 de dolari de căciulă, pentru disponibilizaţi
Greva generală a fost declanşată în Valea Jiului în 4 ianuarie 1999, în contextul anunţului închiderii Minelor Dâlja şi Bărbăteni. Miron Cozma s-a întors din sejurul petrecut în Grecia şi a dat ordine ortacilor să se prezinte la proteste, altfel vor avea probleme. De asemenea, le-a spus celor care se înscriseseră pe lista de disponibilizări că tabelele nu vor fi depuse. Cozma cerea demiterea ministrului Radu Berceanu, care „se face vinovat de atentat la siguranţa naţională”, şi câte 10.000 de dolari şi două hectare de teren pentru fiecare salariat disponibilizat. Pentru ceilalţi minerii revendicau salarii echivalente cu suma de 500 de dolari SUA pe lună. „Cei care nu participă la grevă, vor fi daţi afară” sau „minerii disponibilizaţi care se sustrag de la grevă vor fi scoşi din apartamente”, le spunea Miron Cozma ortacilor care se strângeau zilnic în curtea CNH. Discursurile depăşeau caracterul revendicărilor sindicale, scopul fiind acela de a incita participanţii. „În acelaşi spirit, la 6 ianuarie 1999, inculpatul Miron Cozma a afirmat că deţine date potrivit cărora în oraş au venit două dube cu jandarmi, astfel că a spus „dacă ne vom supăra, le vom arunca cu soldaţi cu tot în Jiu”. Toate acestea au condus la o stare generală de revoltă, afirmau anchetatorii.
Miron Cozma „singurul miner” din elicopter
Un element organizatoric al manifestaţiei a fost adoptat în şedinţa din 3 ianuarie 1999 a Ligii Sindicatelor Miniere Valea Jiului şi se referea la faptul că Miron Cozma urma să poarte, pe toată perioada acţiunilor de protest, uniformă de miner, iar toţi ceilalţi să fie îmbrăcaţi în haine de stradă, pentru a nu se putea aprecia corect proporţia dintre mineri şi ceilalţi civili care participau la mitinguri, cei mai mulţi neavând nicio legătură cu CNH”, susţineau anchetatorii. Liderului Minerilor i-a fost pus la dispoziţie, de către un om de afaceri din Petroşani, un elicopter, cu care survola traseul pe care urmau să îl parcurgă ortacii săi, prin Defileul Jiului. În 11 ianuarie 1999, în Petroşani, a fost organizat un marş funebru care a stârnit numeroase controverse. Au fost confecţionate un sicriu şi cruci pe care s-a inscripţionat „Guvern” şi „Radu Berceanu”, iar pe o cruce a fost pusă pielea unui ţap, sacrificat de persoane neidentificate, toate acestea fiind purtate de mineri pe străzile oraşului. „Sfidându-se tainele şi lucrările creştineşti, a fost simulat un ritual de înmormântare, ministrul Radu Berceanu fiind declarat inamicul nr. 1 al mineritului din România”, se arată în dosar.
Protestele din stradă au continuat în fiecare din zilele următoare, iar plecarea spre Bucureşti a avut loc în dimineaţa de 18 ianuarie 1999, potrivit planurilor lui Cozma. Minerii erau sfătuiţi să-şi aducă haine de schimb, lopeţi, măşti împotriva gazelor şi târnăcoape. „Vă întreb, deci, încă o dată, decizia vă aparţine! Ce facem? (mulţimea scandează – Bucureşti, Bucureşti!); Deci vreau să vă spun, ca la sindicat, aşa cum e normal, să vadă toată ţara, să vadă guvernanţii, întreb şi eu, cine este de acord să plecăm la Bucureşti? Cine este împotrivă? Deci, fraţilor, Dumnezeu e cu noi! Şi chiar dacă, chiar dacă nu vom avea maşini, mergem pe jos! De acord? Cine este pentru? Plecăm pe jos?”, le-a strigat Miron Cozma, înainte de a da startul plecării spre Bucureşti.
În Defileul Jiului şi la Costeşti, au avut loc confruntări sângeroase între mineri şi forţele de ordine. În noaptea de 21 spre 22 ianuarie 1999, preşedintele Emil Constantinescu a decretat „stare de urgenţă“ pe întreg teritoriul ţării, imediat după ce minerii din Valea Jiului au luat prizonieri 1.500 de jandarmi şi pe prefectul de Vâlcea, la capătul luptelor dure purtate între ortaci şi forţele de ordine în localitatea Costeşti. Înainte de a ajunge în Costeşti, cei peste 15.000 de mineri mobilizaţi de Miron Cozma şi locotenenţii acestuia au trecut cu uşurinţă de toate barajele forţelor de ordine din Defileul Jiului, pentru a ajunge în Târgu Jiu. Mineriada s-a dovedit de rău augur pentru localnici. În anii imediat următori, după Dâlja şi Bărbăteni, exploatările miniere din toată ţara s-au închis însă una după alta, iar ortacii au pierdut definitiv statutul de cea mai influentă şi temută categorie profesională din România. Miron Cozma, fostul lider al minerilor, a fost condamnat definitiv la 10 ani de închisoare pentru mineriada de la Costeşti, în septembrie 2005.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.