Povestea nobilului dac slujit de un meşter roman

O altă viaţă înainte de cucerire la Ardeu!

„Îmi place să îi spun locuinţa de prestigiu a nobilului dac. E ridicată pe cea mai înaltă cotă a dealului. De aici, tarabostesul care o stăpânea nu avea vizibilitate decât pe câteva sute de metri în jur, în schimb, „palatul” său putea fi văzut de peste tot. E ca un fel de declaraţie de avere”, povesteşte dr. Iosif Vasile Ferencz despre principalul obiectiv din Cetatea Dacică de la Ardeu. Împreună cu studenţii de pe şantierul arheologic lucrează la o premieră pentru epoca dacică: primul profil transversal făcut printr-un turn locuinţă.
“Am atacat în acelaşi timp două obiective: profil prin turn şi explorarea dărâmăturii. Şi acum apar tot mai multe materiale”, a scris pe pagina sa de Facebook şeful taberei arheologice, dr. Iosif Vasile Ferencz. Comentariul său postat la câteva zile după deschi­derea şantierului ne-a făcut să ne căţărăm şi noi până pe vârful dealului să vedem la ce lucrează arheologii. Când vine vorba de Ardeu, a te căţăra este cel mai potrivit termen, asta după ce îţi găseşti calea din drum, prin iarba nu peste tot cosită. Apoi urmează urcuşul pe o potecă care taie pieptiş peretele dealului şi îţi aminteşte rapid că, pe un suiş (ne)bun, ai nevoie de bocanci, picioare sigure şi palme pentru aderenţă. Până sus, eşti leoarcă, dar nu ai timp să-ţi tragi sufletul, pentru că peisajul îţi taie răsuflarea. Şi nu ai cum să nu te gândeşti la ce privelişte de invidiat avea nobilul dac care acum vreo două mii de ani locuia în turnul care odinioară domina zona: “Turn locuinţă e un termen livresc, din vremea noastră, de fapt, noi vorbim despre un palat, e casa unui tarabostes, iar cur­tea se închidea cu un gard. În cealaltă parte, stăteau membrii suitei, războinicii cu familiile lor. Cred că au fost vreo 20 de gospodării anexă”, povesteşte dr. Iosif Vasile Ferencz, care e de ani de zile şeful şantierului arheologic. Şi, cum se apropie ploaia, se întrerupe pentru a striga rapid câteva comenzi studenţilor care întind materiale de protecţie peste săpăturile proaspete.

O revelaţie! Meşterul cetăţii era roman

Are alături nouă studenţi şi doi masteranzi, iar peste câteva zile, şi-au anunţat venirea şi alţi voluntari. De fapt, pentru data de 7 august, Universitatea de Vest a lansat conceptul de “concurs de practică”, iar o comisie va anali­za munca de pe şantier a studenţilor. Adrian Căsălean este masterand şi lucrează la o lucrare cu o temă care priveşte importurile romane în Dacia, iar, la Ardeu, are o mulţime de lucruri de luat în calcul. Practic, lângă locuinţele războinicilor daci, arheologii au dat şi peste atelierul unui meşter, în partea de vest a cetăţii, pe care l-au sondat în 2002: “Avea aici şi casa, gospodăria cu de toate. Am găsit inclusiv un recipient pentru parfum, care era bineînţeles un import. Doamna meşterului avea parfum roman, iar în acea perioadă parfumurile nu erau fabricate ca în zilele noastre, ci erau uleiuri amestecate cu arome. Meşterul nostru era de toate –era pescar şi în inventarul casei am găsit ace de pescuit, vertebre de peşte transformate în mărgele, dar era şi vânător, pentru că am descoperit zece tipuri de săgeţi, fiecare altfel, muniţie diferită pentru specii diverse de vânat. Îi plăcea să joace diverse jocuri din epocă”, completează Iosif Vasile Ferencz, de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva. Marea surpriză este însă alta: meşterul era roman! “Am avut eu bănuielile mele care s-au confirmat în momentul în care, într-un mic colţ al casei, am dat peste un altar mititel, de fapt, o nişă cu statuile zeilor lari şi penati, adică strămoşii, zeii perso­nali. Aici arheologii au găsit o superbă statuetă din bronz care îl reprezintă pe zeul Mercur: “Era zeul protector, zeul comerţului, dar şi mesagerul zeilor, motiv pentru care are pălărie şi sandale cu aripi, iar în mână poartă o pungă cu bani – “marsupium”, era şi protectorul drumeţilor şi avea un “caduceu”, un toiag cu doi şerpi încolăciţi. E o statuetă minunată”, se bucură arheologul.

Premiere şi bucurii

De fapt, Iosif Vasile Ferencz nu este la prima asemenea desco­perire: “La numai 13 ani, am mai găsit o astfel de statuetă la Regia, pe jos. Eram în prima zi a expediţiei “Cutezătorii”, era în 1983. Pe a doua am desco­perit-o în 2004, la Ardeu şi i-o datorez meşterului roman, care sigur a venit plătit la Ardeu. Dio Cassius spune chiar că, după pacea de la 102, Împăratul Traian a cerut ca toţi meşterii şi instructorii trimişi de Domitian să se întoarcă din Dacia.” Povestea meşterului roman din cetatea dacică nu este singura care te cucereşte – sus, în săpătura proaspătă, cercetătorii au dat peste zidul din partea de vest a turnului locuinţă: “Este precum descria Vitruvius zidul elenistic. Avem două laturi de piatră şi emplectonul, adică umplutura zidului care avea o lăţime de 3,15 metri. Piatra este un calcar cu mici organisme, o rocă uşor de prelucrat, iar, în săpătură, am găsit şi ceva minunat – un bloc de calcar cu un canal pe unde era montată bârna din lemn care dădea tărie şi elasticitate şi lega practic cele două feţe ale zidului. Acesta era construit cu foarte multă piatră şi puţin pământ şi o mare surpriză este faptul că am reuşit să găsim zidurile pe care, la 1880, istoricul Teglas Gabor le vedea aici şi erau încă în picioare. De fapt, noi avem aici primul profil transversal făcut printr-un turn locuinţă dacic”, explică Ferencz, care crede că această construcţie a fost ridicată în epoca lui Augustus. Arheologii speră ca, la sfârşitul cercetării din acest an, să afle dacă acest turn locuinţă era pătrat sau zidul avea altă formă: “Dacă e pătrat atunci trebuie să aibă latura de 13,5 metri, ceea ce înseamnă că tarabostesul avea peste 100 de metri pătraţi locuibili, un spaţiu mare pe lângă o locuinţă normală dacică, ce are între 10 şi 15 metri pătraţi. Turnul avea o bază de piatră în care e posibil să fi fost şi o pivniţă, plus un nivel de locuire, care, cu siguranţă, era compartimentat. Curtea a fost amenajată prin nivelarea stâncii, astfel a rezultat un excelent pavaj. În timpul asediului roman, turnul a ars şi a căzut către sud, în curte, antrenând cu el şi pietre. Aici săpăm pentru a scoate la iveală inventarul. Deocamdată, am gă­sit vase de toate tipurile, specifice veselei dacice, podoabe printre care şi brăţări din bronz, cheile care sigur încuiau lăzile casei, vase de sticlă colorată folosite pentru băut sau depozitat.”

Organizatori de şantier şi tabăra

Şantierul arheologic s-a deschis în 18 iulie 2016, zi din care s-au reluat cercetările arheologice la Cetăţuia Ardeu, iar acestea vor continua până în data de 14 august 2016.
Şeful şantierului, dr. Iosif Vasile Ferencz, este ajutat în acest an de studenţii din anul I de la Universitatea de Vest din Timişoara, iar cercetările sunt sprijinite de Asociaţia Pro Corvina şi Aso­ciaţia Arheovest din Timişoara. Practic, de la an la an, încet, dar sigur, Iosif Vasile Ferencz şi-a “clădit” o tabără arheologică de toată frumuseţea, amenajată într-o fostă şură care adăposteşte acum membrii colectivului de cercetare, ba chiar şi o familie de pârşi, animăluţe care fac deliciul taberei cu ochii lor mari şi rotunzi. Arheologii au în curtea taberei şi diverse culturi, frumos aşezate în straturi. Din fosta şură, arheologii privesc direct către dealul pe a cărui culme dacii şi-au aşezat cetatea, într-un excelent amplasament, foarte bine gândit, pe cel mai scurt drum care făcea legătura între cetăţile dacice din Munţii Orăştiei şi patrulaterul aurifer. O cetate asemănătoare există la Piatra Craivii, pe Valea Ampoiului, pe altă cale de acces către Apuseni. Iosif Vasile Ferencz spune că, în apropierea Devei, la Piara Coziei, exista o cetate asemănătoare ca structură cu cea de la Ardeu, o cetate mai puţin cunoscută. Din poveste, în poveste, afli o mulţime de lucruri, inclusiv despre teoria care amplasează cetatea dacică Ziridava la Ardeu şi nu în Arad. În antichitate, satul dacic era situat în partea de sud a dealului, doar undeva în Evul Mediu aşezarea se ascunde către nord. În anul 2003, arheo­logii au săpat aici şi au desco­perit două case dacice. Planurile sunt mari şi pentru acest an şi pentru cei ce urmează, spune şeful de şantier, care are nevoie doar de sprijin pentru a-şi vedea realizate planurile: “Vrem şi să conservăm totul in situ, pentru a pune pe harta judeţului încă un punct vizitabil, în zona staţiunii Geoagiu Băi.”