A plecat cu aproape 20 de ani în urmă din Silvaşu de Sus şi este acum unul dintre întreprinzătorii care au avut curaj să lanseze o afacere în domeniul artelor şi a deschis o expoziţie de pictură („Alter Ego”) care poate fi văzută la Galeria de Artă din Deva. „După doi ani de mate-fizică şi teroare la Haţeg”, cum râde, amuzată, Ramona s-a transferat la Liceul de Arte din Deva. „Vroiam să pictez, asta era tot ce-mi doream: aşa am ajuns la Liceul de Artă şi, ulterior, la Facultatea de Artă din Timişoara. Am terminat la specializarea pedagogie. Asta pentru că eu ştiam doar că vreau să fac arte plastice: pentru mine nu conta foarte mult să studiez pictură sau grafică. La Pedagogie am făcut, practic, de toate, însă nu mă văd lucrând în învăţământ. Nu pentru că nu mi-ar plăcea să lucrez cu copiii. Însă, împreună cu soţul meu am început o afacere: comercializăm materiale de artă. Uşor, uşor, Ramona şi-a dat seama că artiştii plastici sunt foarte puţini. Tocmai de asta a început să activeze în domeniul hobby-urilor care ţin de creativitate.
Cum să creezi frumuseţe
Ramona Nopcea
„Practic, noi comercializăm materiale de artă şi hobby şi îi învăţăm pe oamenii care vor să facă ceva frumos, cu mâna lor, cum să facă asta, chiar dacă nu au studii în domeniu. De altfel, acesta a şi fost motivul pentru care, ca artist plastic, nu am fost prea activă. Sigur, am rămas în zona artelor, nu am ieşit prea mult, cu convingerea că, de fapt, oricine, oricât de neîndemânatic ar fi, poate scoate, cu ajutorul unor şabloane şi tehnici, nişte lucruri foarte, foarte frumoase, din propriile mâini. Noi vindem hârtii, suporturi, culori, iar clienţii noştri pleacă de la obiecte blanc şi creează ceva nou cu ele. Până de curând organizam chiar şi cursuri la magazin. După ce vom găsi un spaţiu potrivit, pentru că, deocamdată, nu avem. La început a fost greu să-i conving pe clienţi că oricine poate să se folosească de aceste „trucuri”, încât în cinci minute poţi să ai o floare pe o pânză, fără să fii nevoit să o pictezi. Toată lumea pleacă cu neîncredere pe drumul ăsta şi, când descoperă că chiar pot face lucruri extraordinar de frumoase, sunt de-a dreptul uimiţi. Acum noi avem un site, complexart.ro, dar şi două pagini Facebook: Complex Art şi Creativ Art Hobby”, povesteşte Ramona Nopcea Sîrbu.
Un cuplu de antreprenori-artişti
De fapt, totul a început de la soţul ei, artistul plastic Septimiu Sîrbu: „Iniţial, soţul meu a vândut doar materiale pentru artişti: pensule, culori şi pânze. Ne-am cunoscut când el terminase, deja, facultatea şi începuse să vândă pensule, iar eu eram studentă. Apoi am venit cu ideea: Hai să aducem şi asta, hai şi asta! Hai să învăţăm lumea! Simţeam că pot să le arăt celorlalţi ce să facă cu foarte multe materiale. Eu lucrasem cu lut, am făcut ceramică, puteam să modelez din orice material ceva, puteam să pictez ceva, puteam să reproduc, în principiu, cam orice. Găseam în mine resurse să-i învăţ şi pe alţii. Sigur, sunt o mulţime de filmuleţe pe Internet, dar, oricum, aveam eu foarte multe idei”, adaugă deveanca adoptată de ceva vreme de bănăţeni.
„Îmi permit să pictez de plăcere”
Trei dintre tablourile Ramonei Nopcea
Legat de pictură… „cam de un an am reînceput să pictez, fără să îmi propun să fac şi o expoziţie. Am încercat să mă redescopăr pe mine, ca om, să-mi găsesc o linişte şi un echilibru interior. Pentru mine arta e o terapie şi, din fericire, acum sunt în punctul în care nu trăiesc din vânzarea de tablouri. Aşa că pot picta liniştită pentru că necesarul meu financiar este asigurat, nu depinde de vânzarea unui tablou. Îmi permit să pictez, pur şi simplu, din plăcere şi atunci când simt nevoia, ba chiar mă bucur să pot face cadou tablourile mele, pentru că – dacă e să fim sinceri – nimeni nu pictează ca să ţină tablourile după dulap. Tânăra artistă spune că arta e, şi pentru ea, la fel ca pentru mulţi alţi artişti, modul său de a se exprima pe sine şi stările sale interioare. „Tot pictând, uşor-uşor, s-au adunat în jurul meu mai multe lucrări, aşa încât am horărât să fac o expoziţie la Deva, unde sunt membră a Uniunii Artiştilor plastici. Expoziţia mea (n.r.: „Alter Ego”) nu are o temă. Sunt doar eu, care m-am întâlnit cu elementele de limbaj plastic şi le-am aşternut pe pânză fără să am un scop, un target sau o obligaţie. Trebuie să recunosc că, atunci când îmi propun o temă, mă simt uşor îngrădită şi limitată. De aceea, de multe ori pictez fără să mă gândesc la nimic şi las să iasă din mine ce trebuie să iasă”
Stră-stră-nepoata celui mai faimos haiduc haţegan
Care e legătura ei de rudenie cu cel mai cunoscut haiduc din Ţara Haţegului, Faţă Neagră? „Cât am aflat de la tata, care a studiat un pic problema asta, se pare că am fi, cumva, urmaşii unui văr al lui Faţă Neagră. Dar eu, cu ochii mei, nu am văzut clar. Tata a căutat în arhive după arborele genealogic, dar s-a blocat undeva, la un certificat de deces. O să vreau să investighez mai mult chestia asta. Însă e clar că, fiind din Silvaş, dacă te duci în urmă, te întâlneşti cu celebra familie Nopcea. Tot ce ştiu despre Faţă Neagră e ce am găsit pe Internet şi ce am aflat din cartea lui Dacian Muntean. Faţă Neagră era, de fapt, mascatul care jefuia la drumul mare, după ce ar fi recunoscut, în gura mare în 1848, că este român şi nu ungur, în condiţiile în care numele Nopcea ar fi fost maghiarizat (n.r. – Nopcsa). E drept, când mă uit la fotografiile unchiului şi bunicului meu, eu, care am făcut sute de portrete, văd anumite linii, asemănări evidente… Legat de numele pe care îl port, sigur, sunt mândră de el, în sinea mea, însă chestia asta vreau să rămână o chestie personală. Nu vreau să ies în evidenţă astfel”, adaugă Ramona Nopcea, actualmente, Sîrbu.
Cine a fost „tâlharul” Faţă Neagră?
Cel care a făcut celebră povestea lui Faţă Neagră este romancierul maghiar Jokai Mor. El povesteşte despre baronul Hatszegi, aristocrat de seamă al nobilimii haţegane, care noaptea îmbrăca straie negre, de lotru, şi devenea renumitul tâlhar care făcea prăpăd în zona Ţării Haţegului, renumitul Faţă Neagră. Romanul lui Jokai Mor a devenit celebru în Europa, iar la Haţeg, Vasile Nopcsa a fost imediat asociat cu tâlharul. Pentru a-şi apăra onoarea, se spune că Nopcea chiar l-a dat în judecată pe autor, dar ar fi murit cu câteva zile înainte de ultimul termen al procesului. Indiferent cine ar fi fost în realitate Faţă Neagră, se pare că el ar fi fost, printre altele, şi „bunicul” personajului Zorro. Scriitoarea Ema Orczy, inspirată de aceste poveşti auzite în copilărie, a scris la maturitate un roman despre un lord englez, numit Scarlet Pimpernel, care se transforma noaptea într-un spadasin de excepţie şi venea în sprijinul celor condamnaţi pe nedrept. Ani mai târziu, inspirat de aceste poveşti, Johnston McCulley scrie „Blestemul lui Capistrano”, unde povesteşte incredibilele aventuri ale lui Don Diego Vega, care noaptea devenea arhicunoscutul şi iubitul justiţiar Zorro.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.