Cum a ajuns „ultimul dac din Bucureşti” să organizeze „Maratonul Dacilor” în Munţii Orăştiei

Avea 34 de ani când a alergat primul maraton, dar spune că a făcut sport toată tinereţea, aşa că nu i-a fost prea greu. A crezut întotdeauna că mişcarea nu face bine doar la trup, ci şi la suflet. Tocmai de aceea Daniel Lixandru, absolventul de electrotehnică, sociologie şi relaţii internaţionale, trainer manager în domeniul bancar, s-a rupt de sistem, şi-a deschis propria firmă de mentorat în afaceri şi dezvoltare personală, dar şi o organizaţie menită să-i ajute mai ales pe tineri şi pe copii să descopere bucuria de a face mişcare: Corpore Anima. În ultimii ani, după ce a făcut el însuşi mataroane pe toate continentele globului, îndrăgostit de istorie şi moştenirea străbunilor, a venit în judeţul Hunedoara, ca să-i înveţe pe hunedoreni cât de valoroasă istoria acestor locuri şi a iniţiat o competiţie unică în lume: Maratonul Dacilor.

Epuizat, dar incredibil de fericit. Aşa spune că se simte de fiecare dată când termină un maraton. Avea 34 de ani când alerga la primul astfel de eveniment sportiv. Apoi, după cum el însuşi povesteşte, a făcut o combinaţie între maraton şi locuri frumoase din toată lumea. În 2011 totul a culminat cu un proiect personal: „Graniţele nu sunt limitele”: „Vine un moment în viaţa unui om când vrea să se măsoare: să vadă care sunt graniţele şi cum le poate trece. Maratonul e o formă foarte frumoasă de a vedea care sunt graniţele tale: fizice şi mentale. Împreună cu trei prieteni, doctoriţa Viorica Gabrian şi militarul în rezervă Ilie Roşu, a mers pe toate continentele, tocmai din dorinţa de a ne arăta că oricare dintre noi poate face maraton şi că îşi poate depăşi limitele.

În maiou, printre zăpezile din Olimp

Maraton pe muntele zeilor.

Maratonul grecesc a avut o încărcătură extraordinară: comemora 2.500 de ani de la lupta de la Maraton şi, practic, orice maratonist şi-ar fi dorit să alerge în cursa asta. De altfel, înscrierile pentru această cursă s-au încheiat cu 8 luni înainte de start. „Mare, munte, dureri musculare, prieteni, distracţie, efort la limită, picioare luxate, băşici în talpă, peisaje de vis, pădure, potecă, mare albastră văzută de la înălţime, dinţi sparţi, colaps la final de maraton, soare, pescuit subacvatic, dorinţa de a termina, dorinţa de a reveni. A­cestea sunt cuvintele care ar descrie rapid experienţa trăită şi văzută pe muntele Olimp. (… ) Un maraton foarte greu, de departe cel mai greu maraton montan la care am fost. Dar asta am şi căutat, dacă îmi doream ceva facil, atunci puteam să fac o plimbare în Herăstrău”, povesteşte, cu umor, Daniel Lixandru pe site-ul său: corporeanima.ro. Ultimul dac din Bucureşti, cum îi place să se amuze, spune că traseul maratonului grecesc a fost foarte frumos, iar împrejurimile nemai­pomenite: munte, mare, în timp ce costurile erau rezo­nabile, iar din acest punct de vedere maratonul grecesc poate fi comparat cu maratonul de la Cluj. „M-am mirat când am văzut câţi bani mi-au rămas în buzunar la sfârşitul maratonului, o cursă cu 22 de kilometri de urcare. Eu alerg un maraton de plat în jur de 3h30min, dar aici fac 7h.30”, spune Daniel Lixandru. Bucureşteanul spune că, la greci, a fost ca şi acasă. S-a obişnuit după ce a participat la două ediţii consecutive. „Un pic mai greu este să te scoli dimineaţa la ora 4. Startul este la 6. Adevărul este că ultimii kilometri sunt la o temperatură ridicată, poate la 30 grade C, iar sus, la 2680, lângă vârful Olimp, poate ajunge la 4-5 grade C. Foarte frumos este când se ajunge pe platoul stâncos, unde este de fiecare dată frig şi înnorat. Este superb, mai ales dacă eşti în maiou. Pe partea aceasta de platou am alergat cu Paula, o fată din Zărneşti care, după ce a început coborârea, a început să alerge cu o viteză specifică celor de la munte. Nu ştiu cum pot să coboare cu aşa viteză.”, adaugă sportivul.

„Românii, emoţionaţi până la lacrimi”

La maratonul grecesc.

„M-am amuzat că şi eu mă ţinusem după o fată câţiva km. Deşi antropologii zic că omul a devenit alergător urmărind prada, adică animalele, încep să cred că este posibil să fi contribuit la dezvoltarea ca alergător şi urmărirea sexului frumos”, povesteşte, plin de haz, Daniel Lixandru. După maratonul de pe Muntele Olimp, ultimul dac din Bucureşti şi-a dus copiii într-un camping pe malul mării şi a plecat la vânătoare, cu harponul. O sepie şi cinci peşti, cu ajutorul unui bucătar amabil, au fost baza pentru două porţii de mâncare. Ce l-a impresionat cel mai mult? „Spiritul de sacrificiu al amicilor japonezi participanţi la această cursă. Hiroko a tras aşa de tare încât, după ce a terminat cursa, a leşinat pe loc. A leşinat la un metru după ce a trecut linia de sosire. La final nu mai avea niciun pic de apă şi glicogen în corp. Apoi, pe stradă, m-am întâlnit după cursă cu două persoane, greci, care-mi mulţumeau. Pe ultima am îndrăznit să o întreb pentru ce îmi mulţumeşte. Mi-a zis că românii au făcut o atmosferă foarte frumoasă”, scrie Daniel Lixandru pe blogul lui, corporeanima.ro, care îi ţine loc şi de jur­nal de călătorie. Maratonul din Dubai a fost primul de pe alt continent. „Tarom are numai curse de seară, aşa că ajungi acolo pe la ora 4 dimineaţa, cu câteva ore de somn ratate. Dubaiul este un oraş care acum 50 de ani era format din câteva mici clădiri, înconjurate de nisip, iar acum aici se construiesc cele mai ambiţioase clădiri din lume. 1.700 de particianţi s-au înscris în cursă, iar startul a avut loc la ora 7, pentru a evita epuizarea alergătorilor din cauza căldurii şi umidităţii excesive. Chiar la finalul cursei am întâlnit un cuplu care lucrează acolo. Au fost emoţionaţi până la lacrimi când ne-au văzut la sosire cu tricourile cu România şi cu steagul…”, şi-a notat în jurnalul său de călătorie Daniel Lixandru.

Atlanta: motivaţie pentru oameni de rând și performerii locali

Când a participat la maratonul de la Atlanta Daniel Lixandru, competiţia era una relativ nouă: ajunsese la a cincea ediţie. I-a aşteptat în oraşul-mamă al Coca-Cola şi CNN cel mai mare aeroport din lume, dar şi oraşul în care oamenii merg cel mai mult cu maşinile: în medie peste 150 de kilometri pentru fiecare persoană, în fiecare zi! Peste 2.000 de participanţi s-au înscris la cursa de maraton şi mai bine de 10.000 la proba de semimaraton. Deşi o cursă foarte denivelată, care a plecat de lângă CNN şi parcul olimpic, Daniel Lixandru a reuşit să o termine în numai 3 ore şi 38 de minute. „Practic, traseul este o combinaţie permanentă de urcuş şi coborâre, în care partea de coborâre este cea mai evidentă. Oamenii ştiau, practic, câte dealuri sunt de urcat. Organizarea a fost excelentă, iar faptul că traseul este marcat cu mile face ca numerotarea să fie un pic mai optimistă pentru alergător. În momentul în care ai ajuns la 26 cursa s-a terminat. Ce m-a impresionat în mod pozitiv a fost faptul că nu au fost elite keniene şi etiopiene. Mi se pare un lucru excelent, dacă vrei să stimulezi participarea oamenilor. Elitele aduc o pată de culoare competiţiei, dar creează şi lipsa motivaţiei pentru performerii locali, iar banii folosiţi pentru a-i aduce cred că pot fi folosiţi pentru a stimula participarea de masă. Am văzut foarte mulţi supraponderali care au terminat maratonul mergând. Mi se pare un lucru excelent să-i motivezi pe toţi oamenii să alerge un maraton. La final ne-au aşteptat foarte mulţi români din comunitatea românească, iar câteva doamne au fost motivate de cei foarte graşi care au terminat proba să participe la următoare cursă de semimaraton. Cel mai tare eveniment a fost faptul că Adrian Hanea, gazda noastră, fost multiplu campion naţional de juniori la 5000, a hotărât cu 48 de ore înainte de cursă să participe. Deşi nu a fost antrenat, omul nu a mai alergat de ani de zile, a terminat cursa. La acest maraton am înţeles că românii sunt peste tot, dar în SUA te mai şi ajută. Adrian şi Raluca Hanea ne-au luat de la aeroport, ne-au cazat, ne-au plimbat, ne-au distrat şi ne-au dus la aeroport. Nu ştiu dacă are legătură cu originea lor de ardeleni, dar au fost foarte ospitalieri”, povesteşte Daniel Lixandru.

În Statele Unite

Şi-a dorit ca această cursă să o termine având steagul  Japoniei. Aceasta în semn de respect pentru decenţa cu care poporul japonez face faţă greutăţilor. Am luat special de la Bucureşti steagul Japoniei. Din păcate, nu am avut cui să îl las la start. La final am găsit un grup de japonezi cu care am făcut poze.”

Dacul din Bucureşti, „Magellan” în Chile

Pentru maratonul de la Santiago de Chile a trebuit să călăto­rească la cea mai mare distanţă de casă. „M-am simtit în această ţară ca Magellan, care descoperea acum 500 de ani noi locuri. Am văzut nişte locuri magnifice: vârfurile Torres del Paine, Aconcagua, Perrito Moreno. Mai mult, fiind din România, oamenii ne priveau cu o simpatie şi curiozitate aparte”.  Pentru Daniel Lixandru a fost maratonul cu numărul 24 şi i-a amintit că ceea ce defineşte această cursă este tocmai să o termini. 28.000 de oameni au participat la această cursă, 8.000 dintre aceştia alergând în afara competiţiei. „Bine că am terminat sănătos, nota Daniel, în jurnalul său de călătorie on-line. De multe ori, după un maraton, începem să facem scenarii utopice de genul: dacă îmi luam şapca, dacă nu aler­gam prea…, dacă nu bătea vântul…, dacă nu mă lua sto­macul…, dacă alergam mai încet prima jumătate,… dacă nu mă accidentam. Prostioare… Cine spune ca ar fi scos mai mult decât a scos, se înşeală. Atât am putut azi, restul sunt dia­loguri interne dăunătoare psihicului nostru. După cursă a urmat un festival de poze cu alergători din Chile, Catalonia, Argentina, Uruguay, Paraguay etc. Oamenii erau dornici să facă fotografii cu noi, mai ales că aveam tricourile tricolore cu România. Mulţi ne-au spus că suntem un grup foarte simpatic. Cred că merită, în loc de a alerga două maratoane în Europa, să alergi pe un alt continent şi să stai un pic pentru a descoperi oameni, locuri şi fapte”.

“Şi câinii comunitari sunt civilizaţi, într-o ţară în care există lege!”

La maratonul din Chile

Maratonul din Chile i-a amintit „dacului” din Bucureşti de ce face asta: pentru că îl face să se simtă bine şi îi creează o sănătate fizică şi mentală excelentă. „Alerg maraton pentru că mă ajută să mă redescopăr de fiecare dată. Dar mai alerg maraton şi pentru că vreau să fiu un exemplu pentru băieţii mei, Andrei şi Pavel.” Şi, desigur, Daniel Lixandru aleargă şi pentru România, pentru noi toţi, ca să ne încurajeze şi pe noi să facem asta, pentru că el e convins că terminarea unui maraton poate transforma un om, scoţând în evidenţă toate laturile pozitive pe care le are. Dacă îţi doreşti ceva cu adevărat, chiar se va întâmpla, şi-a mai zis, după ce a trecut linia celor 42 de kilometri, dacul Bucureştiului, iar experienţa de învăţare este mult mai puternică atunci când faci un maraton pe un alt continent. Impresionat de felul în care se aplică legile în Chile, spune că „şi câinii comunitari sunt civilizaţi, într-o ţară în care există lege: „Am văzut câini comunitari care, în timpul maratonului, alergau alături de maratonişti”.

42.000 de kilometri, printre maori, pentru maratonul Rotorua

La maratonul de la Rotorua, în Noua Zeelandă, printre maori

Pentru a alerga 42 de kilometri în Oceania, la Maratonul Rotorua, centrul civilizaţiei maori, o ţară cu 4,5 milioae de locuitori, cu vulcani, peşteri, lacuri termale, dar şi locul unde s-a filmat „Stăpânul inelelor”, Daniel Lixandru a zburat 42.000 de kilometri! De altfel, maratonul din Noua Zeelandă a fost cel care a încheiat proiectul celor trei români de a alerga maratoane pe toate continentele: “Mărturisesc că mai am un motiv pentru care am vrut să vin în Noua Zeelandă: acela de a face un parteneriat cu o fundaţie de aici, pentru a dezvolta programe educative pentru copii şi părinţi”. „Am alergat pe toate continentele locuite. Ar fi fost interesant să ajung şi în Antartica, dar am ajuns în Punta Arenas cu câteva zile dupa ce s-a terminat sezonul cald. Din păcate, am plecat cu o idee greşită că în Antartica se ajunge foarte greu: te costă cam 10.000 de Euro, ai nevoie de aprobare etc. Un alpinist mi-a zis că l-a costat 30.000 de euro să escaladeze cel mai înalt vârf de acolo. Lucrurile nu sunt chiar aşa de complicate. Orice om îşi poate alerga propriul maraton acolo. Se poate ajunge în Antartica foarte lejer, cu o croazieră pe mare de 8-12 zile sau cu o excursie de 24 de ore cu avionul. Aceste lucruri le-am aflat doar când am ajuns în Punta Arenas şi am luat legătura direct cu cei care fac excursii acolo. Costurile sunt departe de cei 10.000 de Euro, care este taxa de înscriere pentru maratonul organizat în Antartica, care oricum nu este acreditat AIMS. O croazieră costă 3000-7000 S (depinde de cum negociezi sau dacă ai nervi pentru un last minute, poţi ajunge şi la puţin de 3.000 de dolari). O excursie de 24 de ore cu avionul costă 3000 de dolari”, mărturiseşte Daniel Lixandru.

De la Marrakech, în Munţii Orăştiei

Start la “Maratonul Dacilor”

Maratonul de la Marrakech a fost, potrivit lui Daniel Lixandru, cea mai bună alegere pentru continentul Africa. „Oscilam să mergem în aceeaşi perioadă în Egipt, la Luxor. Marocul este o ţară interesantă, cu o diversitatea fantastică, de la diversitatea geografică, cu zonele verzi de la ocean până în munţii Atlas şi zonele aride şi deşertice de lângă graniţa cu Algeria, până la diversitatea culturală specifică fiecărui oraş: Marrakech, Casablanca, Fes, Ouarzazate. Marrakech impresionează prin culoarea cărămizie pe care o au casele, o culoare asortată cu pământul din zonă. Oraşul a rezistat tentaţiei de a renunţa la acest specific coloristic. Mă gândesc cum ar fi arătat Bucureştiul dacă în ultimii 20 de ani s-ar fi construit după o anumită filosofie”, povesteşte Daniel Lixandru. La sfârşitul acestei săptămâni, Daniel Lixandru vine la Hunedoara. A invitat sute de copii din „satele dacilor” să participe la competiţia care se desfăşoară chiar la ei acasă. Spune că i-a fost greu la început: hunedorenii s-au mirat că vine un bucureştean, să le facă el maraton în munţii dacilor. Până la urmă, i-au înţeles nebunia lui frumoasă şi au început să-l sprijine în număr tot mai mare. Acum, Daniel Lixandru ne aşteaptă, sâmbătă, în 27 august, să refacem drumurile dacilor, să trăim experienţa întâlnirii cu istoria şi identitatea naţională. Orice român este invitat să facă această cursă fantastică. Maratonul Dacilor este singurul maraton din lume care include pe traseu patru situri din patrimoniul mondial UNESCO în aceeaşi cursă: cetăţile Cetă­ţuie, Blidaru, Piatra Roşie şi Sarmizegetusa Regia. Traseul va fi pe coamele munţilor şi dealurilor, refăcând traseele dacilor, iar ultimii 3 kilometri vor fi pe drumul antic care duce la Sarmizegetusa Regia. Ziua de vineri este dedicată copiilor, care sunt invitaţi la o drumeţie pe o distanţă de aproximativ doi kilometri, către situl dacic de la Costeşti.

Maratonul Dacilor are o zi secială dedicată copiilor.