Sporturile extreme au devenit nu doar un motiv de a scăpa de excesul de adrenalină, ci şi un mod de a atrage străinii în România. Fie că e vorba de enduro, montain bike sau off-road, amatorii de extrem din Europa preferă România datorită peisajelor sălbatice, dar mai ales că pentru că aici au voie să străbată ţara în lung şi-n lat pe două sau patru roţi.
Străinii sunt atraşi aici cu ajutorul competiţiilor, iar mulţi dintre ei revin împreună cu alţi tovarăşi de pasiune. Este motivul pentru care multe dintre taberele competiţiilor sunt instalate în apropierea unor unităţi turistice. Organizatorii de la Dracula Transilvania Trophy au ales Pensiunea Casiana, după satul Boş, pe Valea Zlaştiului. Off-roaderii vin cu echipe tehnice şi membri ai familiei, stau la cort sau se folosesc de ofertele turistice din zonă. În acest an, mai bine de 50 de pasionaţi de off-road din ţară şi străinătate s-au strâns la competiţia care a purtat concurenţii de-a lungul văilor şi coamelor din Ţinutul Pădurenilor. Zona pare să fie alegerea perfectă pentru trasee „p-alăturea”: relieful este potrivit pentru curse şi mai domoale, dar şi din cele care stârnesc senzaţii tari, priveliştea este fascinantă, punctele de belvedere sunt la tot pasul, iar în zonă sunt puţine zone protejate unde să fie interzis accesul cu motoare. Aventurierii se înscriu la Dracula Transilvania Trophy nu doar pentru dificultatea traseelor, cât pentru frumuseţea unui colţ de ţară unde peisajele sunt atât de frumoase încât unii vin pur şi simplu să se plimbe şi să se întâlnească cu alţi pasionaţi de sporturi cu motor. „Străinilor le place în primul rând natura. Pentru ei, contează peisajele, îi acaparează ceea ce văd pe trasee. De aceea, an de an vin la noi în ţară să se dea şi să participe la competiţii. Formele de relief de la noi ei nu le au, sau nu au voie să treacă pe acele terenuri care sunt private”, spune organizatorul DT Trophy, Ştefan Marius.
Fascinaţi de peisaj
La volanul unor maşini care însumează puterea unei herghelii, aventurierii au patrulat timp de trei zile pe drumurile de munte, prin locuri atât de greu de străbătut încât localnicii au nevoie de utilaje forestiere să o scoată la capăt. Unii s-au rănit, alţii şi-au distrus maşinile, câţiva au rămas blocaţi pe munte, dar până la urmă pentru off roaderi contează alte amintiri – cele în care au reuşit să treacă de o porţiune dificilă ori spiritul din tabără. Cu cât e mai dificil drumul, cu atât e provocarea mai mare pentru off roaderi. Concurenţilor străini le place la nebunie. „E foarte frumos! E al treilea an când vin şi o să vin şi a patra oară şi următoarea. Îmi plac traseele şi mă simt foarte bine. Îmi plac alegerile organizatorului, aceşti minunaţi munţi, care ne înconjoară, dar, în primul rând, vin pentru trasee care sunt chiar perfecte”, spune portughezul Pedro Pinto. „Este o experienţă interesantă să participi la DT Trophy, chiar dacă este o cupă şi nu o etapă de campionat naţional. E organizată excelent, traseul este superb şi chiar merită venit aici. Traseele sunt tehnice şi asta ne place”, completează Emil Burlea, off-roader din Sighişoara. La DT Trophy, sunt trei clase de dificultate diferită – hobby, standard şi extrem. Pentru a se înscrie la o anumită grupă, fiecare participant trebuie să respecte anumite cerinţe ale organizatorilor. De exemplu, cel de la extrem trebuie să aibă roll cage, iar maşina poate fi modificată. În schimb, cei de la standard se pot înscrie doar dacă nu au realizat modificări ale maşinii din punct de vedere al structurii. În acest an, purtarea căştilor de către piloţi şi copiloţi a fost obligatorie şi atent urmărită de organizatori, sub ameninţarea depunctării.
Aro de Lunca Cernii
O maşină de teren dragă românilor a făcut spectacol – este un ARO modificat care se luptă umăr la umăr cu monştrii 4X4. Maşina de teren a lui Alin Opârlescu a însoţit pe teren maşinile înscrise la clasa hobby şi a condus în traseu un Duster venit să încerce relieful din pădurenime: „Maşina e un ARO 10, cu mici modificări la partea de transmisie şi motorizare. Motorizarea este una Renault, F9, cu cutie de Renault Trafic. Şi transmisiile sunt modificate în atelierul meu propriu, dar sunt tot de origine ARO, din seria 24, diferenţialul spate este cu blocant, la fel şi cel din faţă. Este, spun eu, o maşină capabilă şi care ţine piept, cel puţin la clasa standard, oricărui mare brand destinat off-roadului”, povesteşte tânărul din Lunca Cernii. La DT Trophy, secţiunea Hobby cuprinde orice tip de autovehicule cu tracţiune integrală, cu dotări de fabrică. Practic, este un soi de clasă “turist”, în care participanţii se plimbă pe trasee însoţiţi de organizatori. Competiţia începe de la clasa standard şi devine dură la extrem: “În acest an au avut un teren foarte variat, inclusiv cei de la clasa standard, cu diferite forme de relief, începând de la şesuri până la culmi înalte. Cei de la extrem au avut de trecut râuri, urcări prin apă care au fost mai puţin sau mai mult dificile, în timp ce concurenţii de la standard au avut foarte multe drumuri de pădure, cu urcări şi coborâri pe ravene”, explică Ştefan Marius.
Aplaudaţi de spectatori
Sâmbătă, în a doua zi de competiţie, off roaderii au gonit pe un traseu care a însumat 60 de kilometri. În apropierea taberei, organizatorii i-au aşteptat cu o nouă provocare – o probă de trial, una construită special ca să pună la încercare puterea maşinilor şi priceperea şoferilor: maşinile s-au aruncat în gropi, au urcat maluri, au aruncat valuri de bulgări, iar cei de la extrem au avut de înfruntat direct coasta muntelui. Încântaţi de ceea ce au văzut, spectatorii i-au încurajat de pe margine pe competitori: „E fain! Cel mai mult şi mai mult îmi place când patinează şi aruncă cu noroi! Ooo! Asta îmi place mie tot timpul”, zice un puşti care a fugit de la piscină în halat de baie ca să urmărească proba de trial. „E foarte frumos aici! Celor ce le plac sporturile cu motor le recomand să vină şi chiar dacă nu participă, măcar să vadă”, spune un bărbat care filmează cu telefonul mişcările maşinilor care se zbat să iasă din straturile de pământ spulberat de cauciucurile imense. Şi fetele se distrează: „Unde sunt motoare şi probe de extrem, suntem şi noi. Ne-au plăcut întotdeaunea, de multe ori mergem pe teren după ei când avem timp, aici, la proba de trial este mai bine, pentru că avem spectacolul aproape”, spune o hunedoreancă.
Semitractorul de off road
La trial, atracţia a fost o maşină cum prea puţini reuşesc să vadă. De fapt, hunedoreanul Bogdan Grama a gândit-o ca pe un vehicol care să mergă pe orice fel de traseu. I-a luat trei luni şi mai bine de 20 de mii de euro. Are 33 de ani, lucrează în străinătate în domeniul auto şi este pasionat de curse offroad. A început să lucreze la proiectul lui în 2012. „Este un tractoraş. De fapt, la bază e un Nissan Patrol la care se adaugă multă muncă, e cu motor 4.2 diesel, cu turbo şi, după cum se vede, cu roţi de tractor destul de înalte, de un metru, blocat faţă-spate. Am lucrat undeva la trei luni de zile împreună cu un prieten. Două persoane închise într-un garaj de dimineaţa până seara. Am studiat mult, am făcut tot felul de calcule să iasă cât de cât bine la sfârşit, să şi ţină. Faţă de original, a câştigat mult în cai putere, este o maşină care nu a avut până acum nevoie de troliu şi pe niciun fel de teren nu a întâmpinat greutăţi. De fapt, nu am întâlnit obstacole pentru ea”, povesteşte Bogdan Grama, care i-a mărturisit unui participant că nu ar mai lucra niciodată la un asemenea proiect, care i-a „mâncat” câteva luni din viaţă. Dracula Transilvania Trophy ţine trei zile, timp în care participanţii au ocazia să străbată mai bine de 100 de kilometri, să se bucure de peisaj şi să-şi încerce maşinile pentru etapele din campionatul naţional.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.