Jurnal de pescar: Staţionar pe ape reci

Am discutat în rubricile anterioare despre nadele potrivite pescuitului pe ape reci şi am observat şi alte particularităţi ale unui asemenea pescuit în condiţii dificile. De data aceasta vom trece în revistă câteva generalităţi ce pot fi preluate de către fiecare pescar şi aplicate tematic în funcţie de stilul de pescuit practicat şi, mai ales, de specia de peşte urmărită. Am ţinut cont de părerile a doi experimentaţi în staţionar. Unul este Tudor Bodocan, campion naţional în 2010, iar celălalt este Nicu Stanca, invitatul nostru constant. Opiniile lor în ce priveşte pescuitul pe ape reci, propice acestei perioade îngheţate în care cei mai mulţi preferă să stea acasă la căldurică decât să iasă pe ape, vor fi cu siguranţă oportune pentru cei mai temerari dintre noi, care nu se astâmpără şi bat malurile apelor în căutarea peştilor.

Indicaţiile lui Bodocan

Şi iarna se poate pescui la rubeziană, fie de pe gheaţă, fie de pe mal. În general, dacă pescuim de pe gheaţă în ochiuri de apă, ar fi mai potrivite topkiturile rubezienelor dotate cu elastic, sau vergile fixe – cele destinate pescuitului obletelui sau babuştii. Am văzut pescari care pescuiau iarna de pe gheaţă în ochiuri de apă cu vergi fixe dotate cu elastic, asta cu precădere atunci când pe balta în care
pescuim există posibilitatea să înţepăm şi exemplare mai serioase. Avantajul folosirii elasticelor pline, hollow sau hidro, este acela că oferă posibilitatea să pescuim cu monturi fine, cu forface de până la 0,12 mm. Deşi cele mai indicate monturi pentru pescuitul de iarnă, atunci când peştele nu se prea hrăneşte şi este sperios, sunt cele de 0,10 şi de 0,08 sau chiar mai fine.

Într-un articol de pe Internet, fostul campion Tudor Bodocan ne spune că alegerea locului de pescuit este factorul cel mai important în pescuitul de iarnă. De multe ori, dacă observăm cu atenţie suprafaţa apei, putem avea surpriza de a vedea peştii înotând foarte sus, mai ales atunci când razele soarelui încălzesc apa. În locul în care am văzut un peşte înotând sau chiar sărind pe suprafaţa apei, cu siguranţă mai sunt şi alţii, iar şansele ca aceştia să caute hrană cresc considerabil. Este dezirabil să căutăm pragurile, trecerile de la apă mică la apă adâncă, platourile sau structurile subacvatice. Sunt locurile cele mai fierbinţi pe timp de iarnă, ce pot fi detectate cu uşurinţă cu ajutorul sondei.

În zilele însorite, Tudor Bodocan pescuieşte deasupra pragului, dar în imediata apropiere a gropilor. Dacă nu este o zi însorită, atenţia ne va fi concentrată pe zonele cu apă mai adâncă, eventualele gropane. Nada puţină aşezată cu mâna pe vad este soluţia pentru pescuitul pe timp de iarnă, iar dacă avem la îndemână un cupping kit, atunci e perfect. În acest anotimp este foarte importantă calitatea nadei, adică să fie proaspătă şi nu neapărat foarte aditivată. Aportul nutritiv al acesteia trebuie să fie scăzut, deci să nu conţină pelete sau seminţe care ar putea sătura rapid peştii. 500 de grame, maximum 1 kilogram de nadă ne este suficientă, şi asta în zilele în care avem peşti pe vad. În opinia lui Tudor Bodocan, atunci când pescuim la adâncimi mari de 3-4 metri, nu este necesară o culoare închisă a nadei, pentru că peştii nu vor fi speriaţi de aceste culori. În schimb, dacă se pescuieşte la adâncimi de 1,5-2 metri, este indicată o nadă de culoare închisă. Aditivii pe bază de alcool pot fi în egală măsură atractivi cât şi respingători pentru peşti. Sunt pescari care folosesc arome tari de scopex sau CSL, dar, în general, este bine să fim cât mai discreţi cu aromele. Nada vie este poate cea mai importantă componentă a nadei pentru ape reci. Dacă pescuim la crap, putem încerca o nădire uşoară cu praştia, cu viermi mici (pinkies) sau casteri. Desigur, monturile vor fi cu lestaje foarte fine, cârlige mici de mărimea 14-12 sau chiar 18.

Important de ştiut că antenele flotabile pe vreme rece ne vor transmite mai mult decât oricând trăsături false, cauzate de peştii care se lovesc de fir. Va trebui să urmărim trăsăturile clare, de regulă mişcările continue ale plutei, pentru că dacă înţepăm prea devreme riscăm să harponăm un peşte care va speria întregul banc de pe vad.

Strategia lui Nicu

Şi pentru Nicu Stanca detaliile în ce priveşte fineţea monturilor şi calitatea nadei folosite, dar mai ales strategia de nădire, sunt aspecte foarte importante în reuşita unei partide de pescuit pe vreme rece. Şi el ne recomandă culoarea închisă a nadei, în special pentru ape foarte limpezi, granulaţia fină a acesteia pentru a nu sătura peştii, aditivii pe bază de alcool pentru o difuzare rapidă în apă, pământul care ar fi de nelipsit, cu precădere în pescuitul peştilor mici pentru faptul că scade valoarea nutritivă a nadei, şi larvele cu care putem să nădim
discret şi să pescuim în cârlig. Posibilă reţetă pentru babuşcă: Benzar Special Concurs, Benzar Ice Mix, pământ, aditiv Benzar Turbo Gardons. Pentru caras folosim aceleaşi componente, la care adăugăm un aditiv de caramel. Pentru crap putem folosi Sensas Carp Fine Monture, Trabucco Carpa Mix şi aditiv CSL, iar pentru scobar – Benzar Scobar, Benzar River, pământ, viermi opăriţi şi aditiv Benzar Scobar. Desigur, cârligele folosite vor fi cele de 16 şi până la 22, struna folosită va fi cea de 0,06 – 0,10, plutele de 0,5 şi până la 1 gram, iar plumbajul etalat pentru o coborâre uşoară a momelii.

„Poate cel mai important aspect în pescuitul de iarnă este locul. Peştii nu se deplasează pe distanţe mari în căutarea hranei. Trebuie căutate locurile cu apă adâncă, cu un curent cât mai mic, eventual zonele de intrare în lacuri sau bălţi a izvoarelor”, spune Nicu Stanca.