Pe contrasens – „Marţea neagră”, recolta de toamnă

Articolul a fost vizualizat de 1,032 ori

Ultima sesiune parlamentară, începută la 1 septembrie, aduce pe masa de lucru a senatorilor şi deputaţilor mai multe legi controversate. O parte dintre acestea, dacă ar fi adoptate, ar avea ca efect imediat o slăbire a Justiţiei vis-a-vis de abilită­rile sale de luptă împotriva actului de corupţie. Evident, toate aceste iniţiative legisla­tive toxice sunt împachetate într-un înveliş „parşivel”, construit ca să înşele opinia publică privitor la efectul lor negativ real.
O lege pentru numit şefi furajeri (adică, de paie) la Justiţie
La Senat a ajuns astfel un proiect de modificare a Statutului judecătorilor şi procurorilor, potrivit căruia se modifică procedurile de numire a procurorilor şefi şi a conducerii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Iniţiativa legislativă a fost deja adoptată la începutul verii de plenul Camerei Deputaţilor. Şi, pentru că e total nesănătos să serveşti nemestecată o iniţiativă legislativă a lui Călin Popescu Tăriceanu, trebuie văzut ce a urmărit şeful Senatului cu aceasta. Tăriceanu susţine în expu­nerea de motive că a depus acest proiect de lege pentru „a scoate actul de justiţie de sub influenţa prea mare a factorului politic“. Ciudat ca tocmai un politician să ceară asta, nu? În momentul de faţă, legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor prevede că preşedintele, vicepreşedinţii şi preşedinţii de secţii ai ÎCCJ sunt numiţi de către preşedintele României, la propunerea CSM. Tăriceanu nu mai vrea ca preşedintele să aibă această prerogativă. De asemenea, legea „Tăriceanu” elimină atât preşedintele României, ca factor de decizie, cât şi ministrul Justiţiei din procedura de numire a Procurorului General şi al şefilor DNA şi DIICOT. Acum, procurorii-şefi sunt numiţi de preşedintele României, la propunerea ministrului Justiţiei, cu avizul CSM. Prin urmare, ce vrea Tăriceanu? Vrea ca ACTUA­LUL preşedinte al României să nu mai aibă niciun cuvânt de spus în numirea principalilor pivoţi pe care se sprijină lupta anticorupţie. Şi  asta chiar acum, când lucrurile merg foarte bine în sectorul despăduchierii României, tocmai ca urmare a numirilor pe funcţie făcute de Klaus Iohannis. Chestiune care-i dă nelinişti teribile, se vede treaba, şefului de la Senat. Practic, domnul Tăriceanu vrea să strice o activitate care maci­nă atât de eficient corupţii şi camarila lor, prin crearea posibilităţii alegerii unor oameni de paie în locul celor de forţă numiţi de locatarul actual de la Cotroceni. Ca să parafrazez un clasic aş putea spune: Să-ţi fie ruşine, Călin Popescu Tăriceanu! Dar până la ea, până la ruşine, e o cale atât de lungă la domnul Tăriceanu încât nu vreau să risc un efect nul cu aşa o sudalmă.
„Alo, domnu avocat, ne cerem scuze, sunteţi ascul­tat”

Găsim pe agenda de toamnă a Parlamentului şi Legea a­vocaturii, iniţiată de parlamentarii-avocaţi din toate partidele. Legea prevede, printre altele, obligativitatea ca avocatul să fie informat imediat ce a fost interceptat într-un dosar. Această ghiduşie legislativă este la un pas de a fi adoptată la Camera Deputaţilor, care este for decizional în acest caz. Legea interzice procurorilor să mai ridice înscrisuri, să pună sub sechestru, ori să dispună confiscarea unor probe precum corespondenţa dintre client şi avocat. Procurorii nu vor mai putea confisca calculatoarele sau telefoanele mobile aparţinând avocaţilor, chiar dacă pe aceste aparate s-ar găsi probe relevante pentru anchetă. În plus, ca delicatesă, judecătorii sunt obligaţi să-i notifice pe avocaţi dacă au autorizat interceptarea telefoanelor acestora. Legea e susţinută de parlamentari de la aproape toate partidele, un adevărat ecumenism politic în sabotarea anchetelor penale.

Plagiatorii nu pot fi doctori. Sau pot?
Tot la Camera Deputaţilor se găseşte un alt proiect amânat, de reexaminare a ordonanţei de urgenţă a Guvernului care priveşte retragerea titlului de doctor în caz de plagiat. Iniţial, Guvernul Cioloş a dorit să clarifice faptul că responsabilitatea pentru contestaţiile referitoare la lucrarea de doctorat o are Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU), aflat în subordinea Mi­nisterului Educaţiei, iar diploma de doctor încetează să mai producă efecte juridice din momentul comunicării dispoziţiei de retragere. După trecerea prin Parlament, ordonanţa lui Cioloş a rămas fără dinţi şi coloană. Senatorii din comisie au abrogat dintr-un foc articolul care prevedea pierderea doctoratului din momentul constatării plagia­tului. În plus, ca sminteala să fie completă, ei au mai decis că, dacă e cazul, chiar universităţile emitente vor fi cele care vor decide retragerea propriilor titluri de doctor acordate pe copiat. Preşedintele Iohannis a returnat legea în Parlament, la remaiat!
Greu cu cloaca asta politică! Oricât am vrea să o scoatem la lumină, mereu se trage spre partea întunecată a foloaselor necuvenite.

About Adrian Sălăgean