pe contrasens – România, cap de pod al UE peste grupul de la Vişegrad?

Chiar dacă e la final de mandat şi nu se bucură de prea mare popularitate în ţara lui, vizita preşedintelui francez în România are semnificaţii importante,  mult peste formalismul protocolului afişat. Chiar dacă a reprezentat Franţa, este aproape sigur că Francois Hollande a vorbit la Bucureşti în asentiment cu toţi greii Uniunii Europene.
Practic, ce ne-a spus Hollande printre rânduri? În primul rând, că Europa intenţionează să recalibreze în sus rolul României în context. Iar contextul e dificil. Un atu pentru ţara noastră, dacă se poate spune aşa,  este şi faptul că vocile membrilor grupului de la Vişegrad (Ungaria, Cehia, Slovacia şi Polonia) au devenit oarecum disonante în corul european. Sunt ţări care, în opinia multor oficiali de rang superior de la Bruxelles,  refuză să mai participe la rezolvarea problemelor comunitare, dezvoltă forţe centrifuge şi fac o politică din ce în ce mai divergentă în raport cu cea comunitară.
România însă a rămas ferm pe orbita UE. În plus, livrăm securitate.  În materie de luptă împotriva terorismului suntem printre primii care au adoptat iniţiative comunitare în domeniu, cum ar fi, de exem­plu, controlul circulaţiei persoanelor care tranzitează prin aeroporturi. Am investit enorm în securizarea frontierelor. Politic am jucat „în echipă” chiar şi în problema cotelor alocate de migranţi. După ce ne-am exprimat ferm opoziţia faţă de această  propunere a Franţei, Germaniei şi Comisiei Europene, România s-a supus,  corect, deciziei majorităţii.
Din punctul meu de vedere, vizita lui Hollande la Bucureşti este pas făcut în căutarea de soluţii prin care să se evite riscul ca România să se „radicalizeze” la rândul ei între seducţia Rusiei şi euroscepticismul ţărilor mici de la vest de ea.
Iar una din soluţii, pe care o aşteptăm şi noi,  este intrarea în Schengen. Ca să iasă politic din suburbiile Europei, România trebuie fie parte din Schengen şi, apoi, pe repede înainte, din zona Euro. Nu întâmplător, Holland „a livrat” la Bucureşti o promisiune care transformă Franţa într-un susţinător al intrării ţării noastre în Schengen, după ce fostul preşedinte Sarkozi ne închise­se uşa în nas.
Într-adevăr nu este foarte măgulitor că de România îşi aduc aminte toţi doar la necaz. Dar acum este un nou moment în care avem posibilitatea să întoarcem în favoarea noastră o conjunctură complet nefavorabilă în plan european. Am mai făcut-o o dată atunci când am fost primiţi în NATO, pe fondul nevoii de aliaţi pe care americanii o aveau în lupta antiteroristă.
Ca şi concluzie, la extern, vizita lui Hollande poate anunţa o creştere a rolului politic al României în structura de putere europeană, lucru care i-ar da şansa preşedintelui Iohannis să joace nişte cărţi care să-l consacre ca om politic. La intern, în plină campanie electorală, PSD-ul şi aliaţii nu vor rata ocazia de a puncta naţionalist şi autarhic, vizita lui Holland la Bucureşti putând fi prezentată ca dovadă irefutabilă că Cioloş e vândut francezilor, iar preşedintele semnează condica şi la Berlin. O stupizenie evident, dar „c’est la vie!”
Ce schimbări va avea statutul nostru în UE vom afla însă la Consiliul European Informal de la Bratislava care va începe curând. Acolo europenii vor discuta strategia de reformare a UE post-Brexit. Dincolo de acest meeting vom putea şti ce putem ţine în mână, concret,  din promisiunile lui Hollande şi ce aruncăm la tomberonul cu promisiuni neonorate. Un lucru e clar: se joacă pe muchie de cuţit.