Promoţiile de la second-hand “sparg” soldările produselor noi

Între magazinele care vând produse de marcă noi şi second-hand-uri, bătălia discounturilor este clar câştigată în fiecare an de comercianţii “la mâna a doua”. Raportat la puterea de cumpărare a hunedorenilor, o jachetă “termoizolantă” de marcă, ce după aplicarea reducerii ajunge la un preţ de circa 335 de lei, este infinit mai greu vandabilă decât o jachetă purtată, ieşită puţin din modă, dar care se vinde cu cinci lei.

Ieftiniri în cascadă

Pe o piaţă săracă, avantajul magazinului de tip second-hand este evident preţul. Potrivit unui comerciant din branşă, preţul de intrare a obiectelor vestimentare este de circa 30 de lei la jachete, în timp ce fustele, pantalonii şi cămăşile au ca prim preţ de strigare între 10 şi 20 de lei. Apoi, începe aplicarea unui “discount” sălbatic. “Dacă produsele rămân nevândute, după două-trei zile le scădem preţul la jumătate.

Dacă nici aşa nu se vând, după cinzi zile aplicăm discountul maxim, care face ca toate jachetele rămase pe raft să fie oferite la cinci lei bucata, în timp ce pentru toate celelalte sortimente vestimentare preţul coboară la doi lei bucata”, explică sursa citată, care a dorit să-şi păstreze anonimatul. Marfa ajunsă la preţul minim, care rămâne nevândută, este pusă în saci şi returnată furnizorului care o va scoate pe alte pieţe în manieră en-gros.

Ca să trezeşti invidia, te costă

Pentru o pereche de pantofi sport de marcă, care să fie invidiată de cunoscuţi, cumpărătorul trebuie să achite între 200 şi 300 de lei. Este preţul brandului şi al calităţii. Spre deosebire de second-hand, comerciantul de produse de firmă noi are mult mai puţină libertate de mişcare. “Politica de discount nu o fac eu, comerciantul. Cel care stabileşte momentul şi cuantumul aplicării reducerii de preţ este reprezentantul furnizorului în România.

“În medie, în perioada promoţiilor, reducerile de preţ sunt între 25 şi 40 la sută”, precizează Liliana Mureşan, administrator al unui magazin devean cu produse vestimentare de marcă. Aşa cum este făcută legea în România, comerciantul nu are posibilitatea diminuării preţului în funcţie de gradul de vandabilitate a mărfii. “Dacă nu mi se vinde o jachetă, de exemplu, nu am posibilitatea de a-i reduce preţul până la pragul în care cererea se întâlneşte cu oferta. Statul trebuie să-şi încaseze TVA-ul şi nu admite ca între preţul meu de achiziţie şi cel de vânzare să existe un raport supraunitar”, explică Liliana Mureşan.

Şi totuşi, se vinde

Chiar dacă second-hand-ul reprezintă, datorită preţului imbatabil, prima opţiune a hunedorenilor în domeniul achiziţiilor de obiecte vestimentare, există o clientelă stabilă şi pentru magazinele “premium”. Un reprezentant al ei este şi Ioan Vonica (foto jos). Acesta a achiziţionat o pereche de mânuşi de marcă pentru fetiţa lui. De ce? “Prefer să cumpăr ceva de calitate care durează mai mult. Mai bine o pereche bună de aici, decât trei pe sezon de la tarabă”, spune clientul. Şi la urma urmei, nu am rămas noi la fel de “prea săraci” ca să ne permitem să cumpărăm lucruri ieftine?