Sănătate: Parazitozele

Săptămâna aceasta vom discu­ta despre parazitozele intestinale, dintre care cel mai frecvent se întâlneşte giardioza.
Giardioza este o boală provocată de giardia duodenalis, care există sub două forme, de trofozoit şi de chist. Infestarea omului se produce prin ingestia alimentelor sau a apei contaminate cu chisturi. În stomac trofozoiţii sunt eliberaţi din chisturi şi migrează în intestinul subţire, în special în douden şi jejun, unde se ataşează de celulele epiteliale. În lumenul intestinal se deplasează cu ajutorul flageliilor şi, odată ajunşi în colon, se închistează, fiind eliminaţi în mediul extern odată cu mate­riile fecale.
Prezenţa parazitului în intestin nu este întotdeauna însoţită de apariţia unor manifestări clinice, unele persoane fiind asimptomatice. Fiind un parazit intestinal, majoritatea simptomelor sunt legate de aparatul digestiv, dar nu sunt excluse nici manifestările extradigestive, mai ales neurologice, psihice şi alergice. Boala debutează după 1-3 săptămâni de la expunere, prin apariţia unei diarei apoase, urât mirositoare, fără mucus sau sânge. Din practică, de cele mai multe ori, acest episod de diaree trece neobservat. Scaunele moi sunt însoţite de dureri abdominale, de intensitate variabilă, cu sau fără greaţă, flatulenţă sau balonare. Aceste simptome pot dura 2-3 săptămâni, după care dispar spontan.
Acestor manifestări care ţin de aparatul digestiv li se pot adăuga şi tulburări neuropsihice, cum ar fi agitaţia, instabilitatea, tulburările de atenţie şi insomnia. De menţionat sunt şi manifestările alergice, gen urticarie, prurigo sau eczemă şi care de cele mai multe ori sunt responsabile de adresabilitatea bolnavului la medic.
Diagnosticul este uşor de pus pe baza examenului de scaun, unde se pot identifica chiştii de giardia duodenalis, sau în lichidul duodenal sau în biopsia duodenală.
După infectarea cu chişti de giar­dia există o perioadă de aproximativ 3 săptămâni când parazitul nu apare în scaun, deşi bolnavul este simptomatic. Ulterior, chiştii se elimină, la început continuu, iar apoi pe măsură ce infecţia se cronicizează, excreţia lor devine intermitentă. De aceea este indicat a se repeta exa­menele de scaun la intervale de şapte zile pe o perioadă de patru – cinci săptămâni.
Odată depistată, giardioza trebuie tratată, chiar dacă nu au apărut simptomele clinice.
Controlul eficienţei tratamentului se face prin examene de scaun repetate la şapte zile. Eşecul tratamentului poate fi datorat fie unor cauze care ţin de parazit, fie de om.
O altă parazitoză cu importanţă prin prevalenţa ridicată, prin formele clinico-evolutive severe este hidatioza, sau echinococoza, o infecţie provocată de larvele paraziţilor echinococcus granulosus şi multilocularis. Parazitul adult se dezvoltă în intestinul câinelui şi pisicii, unde elimină ouălele embrio­nate. Atunci când oul este înghiţit de om, embrionul este eliberat şi străbate mucoasa intestinală, pătrunde în lumenul unor venule din corionul mucoasei, ajungând în circulaţia portală. De aici poate ajunge în ficat, plămân şi periferia marii circulaţii. Majoritatea exemplarelor rămân în ficat, restul sunt purtate pasiv la alte organe: plămân, cord, rinichi, creier, oase. În organe, embrio­nul se transformă într-o vezi­culă hidatică sau chistul hidatic. În jurul parazitului şi a organului infectat se formează un înveliş dens, şi anume perichistul.
Ca manifestări clinice, sunt total necaracteristice: stare de indispoziţie, astenie progresivă, scădere ponderală, transpiraţii şi manifestări alergice cutanate. Aceste manifestări pot să apară cu câteva luni înaintea evidenţierii chistului, apoi pe fondul manifestărilor generale se poate suprapune simptomatologia de organ.
Diagnosticul hidatiozei se bazează pe datele clinico-epidemiologice, metode imagisti­ce, teste imunologice şi examinări parazitologice. Tratamentul este exclusiv spita­licesc.
Trichineloza este o zoonoză răspândită în lumea întreagă, fiind mai frecventă în zonele temperate şi reci. Omul se infectează în urma consumului de carne de porc, insuficient preparată termic, care conţine larve de trichinelle spiralis.
Gravitatea bolii depinde de numărul de larve înghiţite, de organele invadate şi de even­tuala stare de imunitate dobândită printr-o infecţie anterioară. Faza de incubaţie este scurtă, 24-48 de ore, fiind urmată de faza de invazie, care debutează cu dureri epigastrice, greaţă, vomă, diaree abundentă şi febră 40 de grade Celsius. Durerile musculare spontane sau provocate apar spre sfârşitul săptămânii a doua, datorită migrării larvelor şi invadării celulelor musculare. Diagnosticul este sugerat de febră, edemele periorbitale şi mialgiile care apar după consumul cărnii de porc. Indicele de suspiciune creşte în cazul existenţei unui focar cunoscut. Diagnosticul se conturează prin informaţiile procurate de unele date paraclinice nespecifice sau cu o specificitate crescută, ca identificarea parazitului în carnea consumată. Tratamentul se face în spital.