Insula dinozaurilor de la Deva

„Struţiozaurul se apropie să se adape, este atacat şi surprins de crocodil. Este rănit.
Ca de obicei, în momentul în care un animal este rănit, apar şi alţi prădători, cum sunt cei doi elopteryxi”, aşa descrie biologul Dorin Cărăbeţ o întâmplare petrecută în urmă cu 70 de mi­lioane de ani. Vizitatorii Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane (MCDR) Deva îşi pot îngădui, acum, să poposească în Cretacic datorită reconstituirii unei părţi din vechea insulă pe locul căreia dăinuie acum Ţara Haţegului.

„Scena pe care am încercat să o reprezint este una de interacţiune între animalele străvechi, e o scenă asemănătoare cu ceea ce se întâmplă şi acum în Africa – struţiozaurul a dispărut, dar poate semăna cu multe ierbivore din Africa, iar cei doi carnivori ar putea fi câini sălbatici. Crocodilul a lăsat urmaşi”, spune specialistul care, alături de colegii lui, s-a străduit să surprindă un crâmpei de viaţă din Cretacic. „Haţeg – Insula dinozaurilor” este practic reprezentarea 3D a unei scene de viaţa petrecută în urmă cu peste 65 de milioane de ani, pe vremea când Haţegul era o insulă. Astfel, un colţ din expoziţia de „naturale” a MCDR te întoarce în timp, în bazinul Văii Haţegului. Pe baza studiilor făcute de geologi, s-a constatat că atunci Munţii Retezat erau mult mai înalţi – chiar dacă acum de-abia trec de două mii de metri. Cu zeci de mi­lioane de ani în urmă, ei se ridicau până la peste trei mii de metri, dar s-au redus în timp din cauza erodării. Insu­la Haţeg avea o climă tropicală, era un loc foarte cald, unde vegetaţia prospera: exis­tau foarte mulţi palmieri, ferigi şi multe alte plante specifice zonelor calde şi umede. Unicat în lume, cred specialiştii. „Insula Haţeg a fost unică pentru că a reprezentat o geografie specifică Oceanului Tetis, în care şi-au găsit refugiul o serie de vieţuitoare. Existau vertebrate, în special, de tipul dinozaurilor, dar, în afară de ei, aşa cum arată şi diorama, se găseau şi crocodili şi mamifere mici, care, vieţuind într-un spaţiu limitat, au fost nevoite să-şi reducă dimen­siunile astfel încât discutăm despre mulţi dintre ei ca fiind fenomene de nanism insular sau piticism, cum se spune în popor”, explică prof. univ. dr. Vlad Codrea, de la Departamentul de Geologie din cadrul Facultăţii de Biologie şi Geologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj Napoca.

Cretacicul, prin în dioramă
Acum, „Insula Dinozaurilor” este unul dintre puţinele locuri din ţară unde oamenii pot vedea cum arătau şi ce dimensiuni aveau creaturile care bântuiau aceste meleaguri în Cretacic. Angajaţilor muzeului de la secţia Ştiinţele naturii nu le-a fost simplu, dimpotrivă: „Am înce­put munca asta în luna ia­nuarie, avem opt luni bune de muncă încrâncenată – nu e uşor să reproduci un habitat de acum 65-70 de milioa­ne de ani. Am demarat proiectul cu reconstituirea reliefului, a vegetaţiei, am lucrat apoi la faună, la animale. Ne-am bazat pe fosilele găsite de paleontologi, din care au fost identificate mai multe specii. În zonă, a fost descoperit şi un pterosaur, pe care am decis să-l reproducem în pictura din fundal. Hatzegopteryx este unul dintre cei mai mari zburători care au trăit pe pământ şi avea o anvergură a aripilor de peste 12 metri. Doar craniul depăşeşte doi metri. Din aceeaşi perioadă vin şi primele mamifere, care aveau dimensiunea unor şobolani şi semănau cu rozătoarele”, povesteşte Dorin Cărăbeţ. Pentru „popularea” insulei, biologii au ales să remodeleze un aligator preisto­ric, un Struthiosaurus, adică un dinozaur cu carcasă, cu platoşă. Apoi, au fost „rea­duse la viaţă” două exemplare de elopteryx, nişte carnivore feroce, plus o broască ţestoasă străveche, Kallokibotion bajazidi. Cei care au vizitat muzeul din Deva cu prilejul „Nopţii muzeelor” l-au putut observa pe Dorin Cărăbeţ în timp ce dădea culoare crocodilului, iar cu două săptămâni în urmă, pe aleea din faţa Pala­tului Magna Curia, un elopteryx atrăgea privirile.

Dinozaurii şi fascinanta lume a copilăriei
La lumina naturală a soarelui, Dorin Cărăbeţ lucra împreună cu Vlad Cioran la ultima „vedetă” a dioramei, un elopteryx spectaculos. Odată acesta amplasat în „cadru”, mai lipsea doar sticla vitrinei şi diorama – fereastra către cretacic – era „ca şi gata”. Nici nu termină Dorin bine de povestit, când un copil ieşit din muzeu se opreşte pe alee şi, cu ochii mari şi glas de copilărie, întreabă: „Aiţi e un mugieu de dinoţauri? E fain!”. Micuţul porneşte către întruchiparea fioroasă cu gheare mai mari decât capul lui, în timp ce tatăl lui se avântă să-l oprească şi icneşte: „Nuuu!”. Puştiul se opreşte speriat, se cuibăreşte între picioarele adultului, iar biologul începe să-i explice: „A trăit mai demult, mult mai demult, în zona Haţeg şi era carnivor …”. Micuţul îl întrerupe: „Ăţa-i o ţopârlă foalte lapidă. Un dinoţaur! Ţiam din desene”, încearcă copilul să-i lămurească pe “muzeîugrafi”, care au nevoie de ajutorul părinţilor la partea de traducere. „Exista şi ţirecţ?”, se interesează băieţelul care ştie de fiorosul Tyrex. „Aici, la noi, nu au existat asemenea carnivori. Înăuntru, în muzeu, o să găsiţi diorama cu câteva specii care au trăit mai demult”, spune biologul, continuând să lipească bucăţele de hârtie pe scheletul care prinde contur. Băieţelul nu se vrea dus: „Făd un dinoţaur, îmi plac dinoţaurii că ţunt mali. Au tlăit demult ţi nu mai sunt doar oaţe, doar la muţeu”, povesteşte Sami. O fetiţă este, şi ea, fascinată de scheletul la care se lucrează: „Eu ştiu despre ei că a venit un cutremur şi au murit toţi”, oftează greu Sara, care abia a împlinit trei ani: „Acum îi putem vedea doar la muzee. Schelete! Mai sunt câţiva în desene animate…” Sami Popa şi Sara au fost, de altfel, primii micuţi care au vizitat diorama: „Eu cred că mi-ar plăcea în lumea aia, nu mi-ar fi frică de ei, înţeleg limba lor şi nu m-ar speria nici cei carnivori!”, a decis, curajoasă, fetiţa.

Cum se fac dinozaurii
„Am început pe scheletul de fier beton sudat, după care am folosit fibra de sticlă, matisajul de hârtie cu aţă, apoi pasta de aracet, respectiv hârtie igienică bine mărunţită pe care o amestecam cu aracetul până obţineam o pastă. Aceasta, la întărire, capătă o duritate asemănătoare lemnului. E un material foarte bun”, ne asigură biologul Dorin Cărăbeţ, care a devenit cu acest prilej şi „restaurator” de dinozauri. Toate exemplare sunt redate în mărime naturală, la scară de unu pe unu. Munca angajaţilor de la secţia „naturale” a MCDR Deva atrage nu doar iubitorii de natură, dar mai ales copiii fascinaţi de străvechile contururi. „Elopteryx este o specie de Dromaeosaurus, un carnivor de talie mică, care pare să fi fost feroce – vânau în cârduri alţi dinozauri de câteva ori mai mari decât ei. Am reprezentat şase exemplare care reprezintă cinci specii – un crocodil străvechi, doi elopteryxi, o specie de răpitor înrudită cu velociraptorul, adică dromeosaurul, caracterizat prin gheara mare de la picior. Când animalul mergea, această gheară era ţinută în sus. Într-un fel, era ca şi ghearele retractile ale pisicii, ferite ca să nu se tocească. Această gheară se folosea pentru a lovi prăzi foarte mari”, pot afla vizitatorii. Iar „universitarii” de faţă la prezentarea dioramei au confirmat că Ţara Haţegului este un loc binecuvântat cu o istorie unică în lume: „O asemenea insulă, la sfârşitul cretacicului, în lume nu mai este, după ştiinţa mea, pentru că Europa de Vest reprezenta un spaţiu mult mai extins în raport cu ce avem noi. Întreg Oceanul Tetis era presărat cu astfel de insuliţe. Putem bănui că a mai existat una în părţile Crimeei, însă nu este suficient studiată. Mici apariţii au mai fost, însă, înaintea Haţegului, dar acolo apare o faună diferită faţă de ceea ce avem noi aici. Din punctul meu de vedere, Haţegul reprezintă un unicat, nu neapărat prin geografia insulei, cât datorită celor care po­pulau acest spaţiu insular”, spune profesorul Vlad Codrea, care confirmă: „Dacă nu-şi reduceau dimensiunile, aceste vieţuitoare nu supravieţuiau, aici!”
Specialiştii cred că autorităţile hunedorene ar putea pune în valoare diorama dacă aceasta ar fi inclusă într-un circuit turistic de genul „Calea dinozaurilor”, care să cuprindă obiective legate de lumea din Cretacic.