Sãnãtate: Miopia

Bianca Fărcaş
Miopia este una dintre cauzele frecvente de vedere neclarã. Pentru pacienţii cu miopie obiectele aflate la distanţã apar neclare. Aceste ­persoane, în efortul de a percepe clar obiectele aflate la distanţã, se pot încrunta sau privi cu ochii uşor ­întredeschişi.
Cauze ale miopiei
Cele mai multe cazuri de miopie sunt produse de o modificare a formei globului ocular. Acesta la subiecţii normali este rotund, dar la cei cu miopie este ­asemãnãtor ca formã cu un ou. Din aceastã cauzã ­lumina, în loc sã focalizeze pe retinã (membrana situatã la nivelul polului posterior al globului ocular, unde se ­gãsesc celule ce recep­ţioneazã semnalele luminoase, care sunt apoi transmise prin intermediul nervului optic la creier, unde sunt transformate în ­imagini), se foca­lizeazã în faţa ei.
Etiologie
Miopia este, de obicei, o condiţie moştenitã. Astfel, un copil are mari şanse de a fi miop dacã unul sau ambii pãrinţi suferã de miopie.
S-a crezut mult timp cã miopia este produsã de acti­vitãţile care implicã folosirea pentru un timp îndelungat a vederii de aproape, cum ar fi cititul sau vizionarea programelor de televiziune de la o distanţã prea micã. Studii recente au confirmat aceastã afirmaţie, dovedind cã persoanele care lucreazã în posturi care implicã cititul pentru perioade lungi de timp au miopie în stadii mai avansate decât alte ­persoane.
Simptome
Miopia este una dintre bolile care produc vederea înceţoşatã, neclarã. Persoanele care suferã de aceastã boalã pot prezenta:
– dificultãţi în vederea obiectelor situate la ­distanţã, cum ar fi vederea la tablã la şcoalã, la ­televizor sau la ecranele cinematografelor;
– reducerea performanţelor şcolare sau sportive.
Copiii mai mici de 8-9 ani nu îşi dau seama cã nu pot vedea obiectele situate la distanţã, dar pãrinţii sau ­profesorii pot depista aceastã problemã dacã copilul:
– priveşte aceste obiecte cu ochii uşor întredeschişi şi cu fruntea încruntatã;
– ţine cartea sau alte obiecte foarte aproape de faţã;
– stã în bãncile din faţa ­clasei, în rândurile din faţã la teatru sau stã aproape de televizor sau computer;
– nu este interesat de sport sau alte activitãţi care implicã o vedere bunã la distanţã;
– frecvent are dureri de cap.
Miopia începe sã se ­dezvolte de obicei în copilãrie sau la începutul adolescenţei, între 8 şi 14 ani. Majoritatea copiilor se nasc cu o uşoarã ­hipermetropie (dificultãţi în vederea la aproape), care este însã corectatã de ­dezvoltarea normalã a ­globului ocular în timpul copilãriei. Dar dacã globul o­cular creşte mai mult decât este normal şi lumina nu mai este focalizatã direct pe ­retinã ci în faţa ei, copiii devin miopi.
În timpul adolescenţei, odatã cu creşterea globului ocular, miopia poate sã aparã şi se poate înrãutãţi rapid. Adolescenţii pot avea nevoie de o pereche nouã de ochelari la fiecare 12 luni sau chiar mai des.
Avansarea miopiei se opreşte de obicei în jurul vârstei de 14-16 ani în cazul femeilor şi la aproximativ 25 ani în cazul bãrbaţilor.
Dupã vârsta de 40 ani, pacienţii dezvoltã frecvent prezbiopie (incapacitatea de a focaliza obiectele situate aproape). În aceastã situaţie este recomandatã folosirea ochelarilor cu lentile bifocale sau a lentilelor de contact.
Medicii specialişti ­recomandã ca fiecare ­persoanã, fie cã are miopie sau nu, sã efectueze ­consultaţii de specialitate periodic de-a lungul vieţii.
Tratament
Deşi miopia nu poate fi ­vindecatã, tratamentul poate restabili vederea normalã sau aproape normalã.
Opţiunile terapeutice includ lentilele corectoare (ochelari sau lentile de contact) şi intervenţia chirurgicalã. Folosirea ochelarilor este cea mai folositã metodã de tratament.