Editorial: După noi, protestul. După protest, tot voi?

Protestele la români se sting încet. Sleite ba de un ger năpraznic, ba de o ploaie mocănească, ba de înăbuşirea furiei sub vata groasă a lehamitei, ce se aşterne din nou, suveran, peste societatea civilă. Nu are niciun rost să cuantificăm electoral cât la sută a fost protest real şi cât manipulare. Cert este că, în astfel de evenimente de stradă, cea mai simplă formă de a dezamorsa efectul lor este să-i înscrii la grămadă pe protestatari la clasa “zilieri” pe statul de plată a opoziţiei politice. Să ne amintim doar de cel mai ilustru exemplu, când aceleaşi acuzaţii de afiliere politică le emana acum mai bine 20 de ani Ion Iliescu la adresa “golanilor” din Piaţa Universităţii. Dacă ar fi totuşi să fac o apreciere a raportului dintre manipulare şi protestul real al societăţii în actualul ciclu de ieşiri în stradă, aş spune că la fiecare lozincă cu “vrem alegeri anticipate” i-au corespuns vreo două cu “vă rugăm să ne scuzaţi, nu producem cât furaţi!”

Cu excepţia violenţelor, salba de proteste a românilor a fost un exerciţiu de democraţie aplicată. Între două scrutinuri, ne-a lipsit această formă, vocală, de a cere socoteală autorităţilor pentru harababura asta care naşte tot timpul tripleţi: corupţia, sărăcia şi dezordinea. Pentru că, să recunoaştem, o democraţie mută nu face doi bani.

Acum însă strada s-a retras în matca ei domestică. Ce contează cu adevărat este ce s-a obţinut după două săptămâni de proteste. Raed Arafat a fost repus în drepturi, preşedintele fiind forţat să facă pasul înapoi. Proiectul Legii Sănătăţii a fost casat. Tot ce poartă culoarea portocalie în politică s-a speriat de moarte. Întrebarea este: până la urmă toate astea fac cât o victorie? Nu prea! Protestul nu s-a finalizat într-un extaz general, ci s-a stins chinuit şi morocănos. Practic, nu s-a obţinut mai nimic. Tensiunea socială nu s-a purjat. Ceea ce e rău în orice sens. Dacă societatea funcţionează acum ca o kukta, sub capac se dospeşte o explozie socială care va rade tot în viitorul nu prea îndepărtat. Dar, tot la fel de bine, ne putem aştepta la o mare apatie socială, post protest, care poate face culoar extremismului sau oricărui smintit care vrea să ia Puterea. Tocmai de aceea, dacă mai are un dram de minte, actuala clasă politică, cu precădere cea formată de partidele aflate la cârmă, are de luat decizii de care depinde vital soarta României de aici înainte. Ce fel de decizii? Nu ne priveşte pe noi. Guvernanţii sunt plătiţi pentru asta. Dar sunt sigur că, dacă deciziile care se vor lua vor fi cele bune, prima care va lua la cunoştinţă va fi strada.