PE CONTRASENS. Apocalipsa penalilor. De votat

Articolul a fost vizualizat de 1,145 ori

De o parte stânga, de cealaltă parte dreapta,  şi, conjunctural, amestecate împotriva firii, ofertele politice ale României post-decembriste au avut permanent până acum aura unei cuminţi şi previzibile rotiri de cadre. Nimic decisiv, nimic de viaţă şi de moarte după scrutin.
Alternanţa la putere a fost mereu lovită de cel mai pur formalism, atâta timp cât, departe de po­pulimea alegătoare, Pu­terea, la angros, şi Opoziţia, la en-detail,  măcinau prin rotaţie  foloasele necuvenite la moara înaltei corupţii.  Miza primordială a alegerilor din ultimul sfert de veac a fost mereu clasicul caşcaval şi accesul la felia cea mai mare, re­zervată, evident, Puterii. În rest, Dumnezeu cu mila pentru ţară!
Apariţia în ecuaţie a DNA-ului şi a Justiţiei au schimbat însă total paradigma. Observăm cum miza alegerilor a transla­tat în acest an de la prozaicul caşcaval spre  o chestiune existenţială:  supravieţuirea ca specie a răpitorilor politici.  Teama justă de extincţie a acestei specii de „homo politicus penalus” face ca atmosfera electorală a lui 2016 să semene cu puntea unui Titanic în agonie, unde urmăriţii penal sunt dispuşi să rişte totul pentru un loc în barca de salvare, salvare care e sinonimă deocamdată cu imunitatea dolofană a parlamentarului român.
Pentru că renunţarea la candidatură este exclusă din start, orice corupt, penal sau condamnat al neamului trebuie să răspundă la o întrebare: „ce ar trebui să fac eu ca să fiu reales?” Prima condiţie este să aleagă un partid al cărui cod etic e destul de bine făcut ca să promoveze penali, iar oferta e încă prea largă.  Pe urmă, cea mai inteligentă soluţie rămâne aderarea la corul „victimelor” DNA şi a Justiţiei. Este uimitor cum mesajul anti-Justiţie îi face pe corupţi să scoată capetele afară, unul câte unul, de unde nici nu te aştepţi. Uniţi de pericolul comun al iminentului deces politic, cu executare sau cu suspen­dare, dinozaurii siste­mului ticăloşit se întorc, în turmă, la popor ca ultimă soluţie de a fi salvaţi. Ei îşi reunesc discursurile într-un zgomot de fond menit a ne face să confundăm hoţul cu vardistul. Contează pe faptul că sunt puţini cei care stau să mai judece de ce Băsescu, Tăriceanu, Ghiţă, Ponta, Dragnea sau Udrea îşi ridică unii altora mingi la fileu să tragă împotriva procurorilor care îi anchetează.
Tactica nu e rea. Generi­ca tanti Paraschiva vede la un post TV-spălător pe creier cum, de exemplu,  idolul său Tăriceanu e plimbat pe la instanţe cu tinicheaua de coadă. E descumpănită puţin în intenţia ei de vot, în timp ce domnul Tăriceanu încearcă să se scoată vituperând doct că  DNA-ul şi Justiţia îl loveşte în părţile moi ale drepturilor omului. Tanti Paraschiva nu are însă nicio şansă la dreaptă judecată. Îndoiala îi este risipită iute, când, pe mai toate postu­rile TV pe care le urmăreşte, aude aceleaşi lucruri şi de la domnii Ghiţă, Băsescu, Ponta, Dragnea, başca recent pocăita doamnă Udrea. Din acest moment, tanti Paraschiva e fidelizată şi ar vota şi cu Stalin, cu condiţia să nu fie omul lui Cioloş sau a lui Iohannis. Ca să fii convins să votezi un politician dovedit necinstit trebuie să fii convins întâi că cei care l-au anchetat sau condamnat au făcut un abuz. Cota de popularitate a DNA-ului trebuie coborâtă cât mai jos din topul celor 60 de procente unde se află în prezent. Din păcate, rata de succes al unei astfel de tactici pare destul de mare (la locale oamenii au fost aduşi în aşa hal de aburire încât  au votat primari aflaţi în puşcărie!), pentru că, în anii de zburdălnicie a fărădelegii, o bună parte din electorat a fost învăţat să-şi respecte, dacă nu chiar să-şi iubească corupţii. Ei s-au prezentat singuri şi au fost prezentaţi ani de zile ca „oameni mari”,  „lumea bună” cu care ne mândrim, au fost figurile bine photoshopate, care ne-au vorbit de ordine, de libertate, de dreptate, de prosperitate la TV, pe stadioane sau de pe bannere electorale mai scumpe decât salariul pe un an al mujicului de România.
Şi acum, încolţiţi de Justiţie, caută să facă din Parlament din nou o cloacă a penalilor.
Ca să terminăm odată cu această lepră imorală care ne ţine la coada Europei de 25 de ani mi-aş permite să dau un sfat:  votaţi ce vreţi dumnea­voastră, nu contează, dar nu votaţi penali!

Votaţi pentru Apocalipsa lumii lor!

About Adrian Sălăgean