Tragedia stranie a hoţului de aur, spânzurat „de ruşine” în arestul Miliţiei

Un dosar păstrat în Arhivele Judeţului Hunedoara redă povestea stranie a unui tânăr miner, a cărui moarte a stârnit controverse. Bărbatul a plătit cu viaţa pentru mai puţin de un gram de aur, de furtul căruia a fost acuzat.

Unul dintre cele mai ciudate dosare de anchetă păstrate în Arhivele Judeţului Hunedoara oferă detalii despre împrejurările morţii unui tânăr miner, arestat pentru furtul a cinci grame de minereu de aur, din care s-a putut extrage mai puţin de un gram de metal preţios. Cercetările dezvăluie informaţii preţioase despre rigoarea anchetelor la care erau supuşi hoţii de aur şi despre modul în care se proceda în cazul celor prinşi şi acuzaţi de aceste infracţiuni.

În seara zilei de 25 martie 1951, la scurt timp după ce fusese arestat, Ioan Golda a fost găsit mort în arestul Miliţiei Raionului Brad. A doua zi de dimineaţă, ofiţerii Direcţiei Miliţiei Regiunii Deva – Hunedoara s-au deplasat la locul tragediei pentru a stabili în ce împrejurări s-a petrecut aceasta.

„Am vi­zi­tat Arestul Raionului de Miliţie Brad, unde ni s-a arătat locul unde s-a sinucis prin strangulare numitul Golda Ioan şi totodată ni s-a prezentat un laţ cu care s-a strangulat. Am constatat că era făcut din pânză Muncitorul, ruptă în fâşii, şi dintr-o bucată de pânză doc, toată înnodată. Deplasându-ne la morga spitalului Brad am găsit întins pe o targă pe numitul Golda Ioan, iar în jurul gâtului se vedeau urmele lăsate de laţ prin strangulare. Am verificat apoi buzunarele şi am văzut că buzunarul din dreapta al pantalonilor era rupt şi fâşii de pânză din el i-au servit de laţ pentru strangulare”, arătau anchetatorii, în nota păstrată la Arhivele Judeţului Hunedoara.

Arestat pentru cinci grame de minereu de aur
Ancheta Miliţiei regionale a continuat pentru a se stabili motivul arestului, al sinuciderii şi împrejurările tragediei. În ziua de 24 martie 1951, constatau anchetatorii, Ioan Golda se afla la lucru, la Uzinele de stampare Gura Barza şi fusese chemat la Secţia de cadre a uzinei pentru a-şi da autobiografia. „La un moment dat, căzându-i basca din mână jos, a căzut afară din ea aur amalgam. Imediat, au fost sesizate organele Raionului de Miliţie Brad, ce au început a face, prin Biroul economic, cercetări. În bască, organele Miliţiei Brad au găsit circa cinci grame de aur amalgam. Efectuându-se percheziţia domiciliară în locuinţa sa din comuna Crişan, s-au găsit o cratiţă şi o lingură suspecte, care trimise de organele Mi­liţiei la analiză s-a constatat pe fundul cratiţei rest de aur, ce s-a predat Băncii. Pe această bază, individul a fost reţinut şi depus în arest, în ziua de 24 martie 1951, ora 15”, se arăta în dosar.

Ofiţerului de serviciu de la Arest i s-a pus în ve­dere să îl supravegheze atent pe tânărul miner. L-a vizitat de mai multe ori în cursul zilei, iar seara, în jurul orelor 21, a închis geamul arestului, după o scurtă discu­ţie cu Ioan Golda. „După ce l-am verificat în jurul orei 21:15, am închis uşa arestului. După circa zece minute, m-am uitat din nou în arest şi am văzut pe numitul Golda Ioan că sta pe prici şi mi-a spus că îi este frig. La aceasta, eu i-am răspuns că nu pot să îl las la bucătărie, căci nu am ordin în acest sens, după care am închis din nou uşa. După circa 10 minute, când a venit tovarăşul comandant, m-am uitat prin vizetă şi am văzut că arestatul era legat cu laţul în jurul gâtului”, susţinea caporalul Ioan Polgari.

Ioan Golda s-a spânzurat în celulă, de grilajul de fier de la geamul arestului, susţineau anchetatorii. A fost scos din laţ, iar angajaţii arestului au încercat să îl readucă la viaţă, făcându-i respiraţie artificială. Bărbatul însă nu şi-a mai revenit.Rudele sale au solicitat efec­tuarea unei autopsii, nevenindu-le să creadă că acesta s-a sinucis, însă medicii legişti nu au găsit indicii că acesta ar fi fost victima unor criminali.
„Motivul ce l-a determinat pe infractor a se sinucide prin spânzurare se crede că se datorează faptului că a fost descoperit şi prins că se ocupa cu furt de aur”, stabileau anchetatorii, care închideau, astfel, cazul.

Câteva miligrame de aur „salvate”
În ziua în care a avut loc ancheta, minereul de aur găsit asupra lui Ioan Golda a fost adus în Laboratorul Central din Gurabarza, pentru a fi analizat. Chimista Eugenia Panc confirma că obiectele găsite asupra minerului conţineau aur, însă într-o cantitate infimă. „Procedându-de la efecturarea operaţiunilor de analiză a cantităţii de amalgam de 1,7830 grame adusă la Laborator, a rezultat o cantitate de 0,2354 miligrame de aur. La fel, din cantitatea de 51 de grame zgură arsă ce s-a curăţat de pe obiectele ce au fost supuse de Golda Ioan pentru arderea aurului a rezultat o cantitate de 0,030 de grame aur. Operaţiunile au fost efectuate în faţa delegatului sergent de mili­ţie Corciu Toma, din Miliţia Raionului Brad. Învinuitul Golda Ioan nu a fost de faţă la opera­ţiunile arătate mai sus, deoarece s-a sinucis”, informa reprezentanta Laboratorului de anali­ze.

Miligramele de aur au fost predate Băncii de stat din Brad, în două plicuri sigilate, având următoarea inscripţie „Mica 12 Aposto­li, Laborator, Golda Ioan, muncitor la Uzinele Gurabarza”. „Conform inscripţiunilor efectuate cu creion pe plicurile corpurilor de­licte, primul plic conţine afirmativ 0,2354 miligrame de aur, iar al doilea 0,030 grame aur. Corpurile delicte recep­ţionate se vor păstra în tezaurul Băncii R.P.R., Banca de Stat, Sucursala Raională Brad”, se arăta în procesul verbal din 29 martie 1951.Astfel s-a finalizat una dintre cele mai bizare anchete ale hoţilor de aur din anii 1950, în care furtul de aur era considerat unul dintre cele mai grave delicte.

„În timp ce marea majoritate a oamenilor muncii din cuprinsul acestei Republici sunt călăuziţi de noul climat socialist construit, înţe­legând să îşi asigure existenţa din rezultatul propriei lor munci consacrate binelui obştesc, în vederea ridicării continue a standardului de viaţă, unele elemente cu reminiscenţe burgheze înţeleg să parvină la câştiguri uşoare, speculative, din manipularea obiectelor şi bijuteriilor de aur, fără a le predea Băncii de Stat, sustrăgându-se de la obligaţia predării, în profit personal şi în dauna întăririi puterii noastre valutare”, se arăta într-un rechizitoriu din 1951 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Deva, care confirma rigoarea dusă la extrem cu care erau instrumentate aceste cazuri.