Peste 100 de hunedoreni s-au grăbit să-i fie alături hunedoreanului, la expoziţia de fotografie pe care a organizat-o, în ciuda faptului că este paralizat. Au fost lângă el soţia, Cornelia, cea care l-a susţinut în organizarea acestei expoziţii, dar şi prieteni fotografi, precum Grigore Roibu, Traian Urieş şi Florin Ţipcu. Pentru toţi cei care au venit să admire fotografiile, Albert a devenit un model de tărie şi rezistenţă. Lovit de două boli (Parkinson şi mielită) care i-au răpit vivacitatea, forţa, dar şi “banala” putere de a mişca mâinile şi picioarele, a continuat să lupte, de pe patul de spital şi din scaunul cu rotile pentru o viaţă normală şi a continuat să facă fotografie de studio, dar şi în natură. Hunedoreanul, care a fost în tinereţe fotbalist, a locuit o vreme în Germania, însă a revenit acasă şi a început să facă fotografie. „Expoziţia asta e un fel de «Adio» pe care eu îl spun fotografiei, deşi nu vreau asta”, a declarat Albert, care a fost rugat, public, de cei prezenţi, să nu renunţe. Printre invitaţi s-a numărat şi o pereche de dansatori, iar hunedoreanul a avut ocazia de a-i imortaliza în noi potrete pe prietenii, cunoscuţii, dar şi pe hunedorenii necunoscuţi, care şi-au dorit să ia parte la acest eveniment. „Dacă treceţi prin Hunedoara nu rataţi o expoziţie în care dorinţa de a comunica prin intermediul imaginii este, dacă vreţi, răspunsul la ceea ce ne frământă ca martori oculari ai lucrurilor aşa cum sunt”, nota, în pagina lui, artavizuala21, fotograful medaliat cu aur Grigore Roibu.
„Albert te ia din zbor”
Pe de altă parte, unul dintre cunoscuţii lui Albert, muzicianul Nicolae Szekely, vorbeşte despre fotograf ca despre un om pasionat şi foarte apropiat de semenii săi: „Despre Albert Horopciuc, nu am prea multe de spus. Nu ai prea multe de spus când vezi cu ochiul liber pasiunea în exerciţiul funcţiunii. Fiecare avem pasiuni, iar cei care le avem le simţim ca pe ceva normal. Însă atunci când intervine ceva – ceva de genul boli, circumstanţe obiective, sau mai ştiu eu ce motive care pur şi simplu te determină să renunţi – abia atunci observi, oarecum stupefiat, puterea care te poate mântui. Toate astea le poţi cunoaşte foarte simplu: a te întâlni cu Albert, întâmplător sau nu, e o lecţie de viaţă, dar şi de simplitate. El, Albert, te ia oarecum din zbor, fără senzaţia că abia l-ai cunoscut sau abia te-a cunoscut şi că ar exista o minimă distanţă absolut normală între doi oameni care nu s-au văzut niciodată… Nu. El te ia din zbor şi nu te întreabă ce mai faci, cum o duci, el îţi spune: «Stai puţin mai la dreapta, un pic mai în faţă, aşa, aşa…», apoi îşi duce pumnii la cameră şi face fotografia. Eventual, roagă câte un trecător să-i schimbe obiectivul, sau să-i scoată telefonul din buzunar, să-şi cheme soţia să-l ducă acasă. Să ne amintim ce este, de fapt, o fotografie. O secvenţă. Un cadru din milioanele de cadre care alcătuiesc o viaţă. O nebunie de viaţă!”
CUM PUTEM AJUTA:
Hunedorenii care doresc să-l sprijine financiar pe fotograful imobilizat în scaunul cu rotile, pot face donaţii în contul: RO33BTRL06301201J01948XX, deschis la Banca Transilvania, pe numele Albert Horopciuc.
