Pe Contrasens — Politicienii au vorbit! E rândul poporului acum să vorbească!

Articolul a fost vizualizat de 1,262 ori

În general, a fost ca şi atunci când promiţi orice numai să scapi cu bine! Aşa mi s-au părut ofertele “pe proiect” ale partidelor în aceas­tă campanie electorală care îşi va da obştescul sfârşit în câteva ore. Mari reduceri de taxe, alocaţii umflate, lemne de foc,  răsfăţarea persoanelor cu di­zabilităţi, un purcoi de bani pentru reîntoarcerea acasă a românilor rătăcitori, spitale de cinci stele, s-a promis totul ca să se mişte, cât de cât, elec­toratul spre urne. Efectul nu este însă cel scontat.  Românii nu mai consumă aproape nimic din galantarul de promisiuni electorale. O dezbatere pe proiecte plictiseşte în România pentru că în ultimul sfert de veac nu există precedent în care acestea să fi fost vreodată implementate după alegeri.

PSD şi aliaţii defilează cu bau-baul naţionalist ca să-şi scape şefii de jena penală

Şi cum nici cifrele scrise pe tablă de domnul Dragnea nu trec pragul credibilităţii, troica PSD-ALDE-PRU a întors campania scormonind în moş­tenirea de lături xenofobe şi naţionaliste lăsată de Vadim Tudor. În timp ce ALDE face serviciile corupţilor întregii troici prin atacuri la Justiţie, PSD, PRU şi Puric mârâie către Bruxelles şi latră tare şi po­pulist spre Julien şi Werner, “străinii” care ne vând ţara.  E o lipsă de responsabilitate cruntă joaca asta electorală cu sen­timentele naţionale ale ro­mânilor! Să-i prosteşti pe ro­mâni că izolarea într-o su­perbă autarhie ne-ar aduce bine, e grav ca o condamnare la foame.  De ce? Pentru că România nu e Elveţia şi nici America.  Economia noastră funcţio­nează în strânsă dependenţă de piaţa Uniunii Europene. Dacă PSD-ul chiar ar avea în intenţie să facă ce propune, de a doua zi fondurile europene ar dispărea, importurile s-ar scumpi, iar exporturile ar scădea cu cel puţin 70 la sută. Leul s-ar duce în cap, şomajul ar sări la cer, iar românii ar reface cozile la am­basade pentru vize de călătorie. Asta ar fi, aşa,  o imagine “soft”, a României pe care v-o propune PSD-ul! Mie mi se pare inacceptabilă şi categoric nu m-ar face mai bun român decât  sunt acum!

PNL cere voturi ca să poată tăia pensii nesimţite şi imunităţi

Liberalii trec prin sevrajul la care îi obligă efortul de schimbare şi pierderea de lideri.  Spre deosebire de PSD, unde nici măcar condamnarea definitivă nu l-a îndepărtat pe domul Dragnea de la conducerea partidului, la liberali anchetele penale au avut alt efect, mulţi din liderii marcanţi fiind obligaţi să facă pasul în spate. Evident că şi PNL are o moştenire grea venită din urmă. Cred însă că este o greşeală să tot facem apel la acest trecut. Ceea ce contează este prezentul! PSD-ul l-a ratat. În schimb,  PNL-ul şi-a asumat o normă de onestitate, poziţionându-se, cu fapte, împotriva corupţiei şi corupţilor,  ca primă condiţie absolut necesară pentru a progresa ca societate. Scutit de a vedea în liberali moaştele sfintei moralităţi (derapaje mai există), am totuşi convingerea că dacă PNL-ul ar câştiga parlamentul, nu vom mai ve­dea imunitatea la lucru în slujba demnitarilor penali. În plus, cuplarea cu un premier ca şi Dacian Cioloş dă speranţe că şi în economia românească s-ar putea întâmpla lucruri bune în viitor.  Din programul propus de PNL am găsit două pro­misiuni pentru care cazierul curat al liberalilor rămaşi oferă suficientă voinţă politică pentru a fi onorate dacă aceştia câştigă:  eliminarea pensiilor nesimţite ale parlamentarilor şi abolirea imunităţii acestora în faţa anchetelor penale. Ar fi un pas înainte pentru democraţie, care ar aduce în siajul lui mai multă încredere şi solidaritate dinspre popor spre clasa po­litică.

“Restul lumii” de pe buletinele de vot?

Despre “copilul minune” al politicii româneşti, USR, nu pot spune decât că e un partid aflat în faza de coacere, o entitate politică care nu a demostrat încă nimic, dar care are un avantaj mare faţă de toate celelalte forţe politice: nu are trecut! Chestiunea în sine, cred eu, e principala atrac­tivitate a acestui partid care poate avea o şansă, sau nu, să rupă trista paradigmă politică de până acum.

PMP-ul e Traian Băsescu. Nici mai mult nici mai puţin. Un vehicol electoral al fostului preşedinte, jumate ştruţ, jumate cămilă, ţinute laolaltă de cheagul politic al fostului şef de la Cotroceni.

ALDE se poziţionează pe eşicherul politic la regnul veninos. Aspirator de penali, cu discurs populist, liderii partidului caută fără perdea o restauraţie a “belle epoque”-ului  corupţiei.  Lucru expli­cabil atâta timp cât Justiţia se află în evident “conflict” cu faptele penale de care este acuzat preşedintele ALDE, domnul Tăriceanu.

PRU? PRU, who?

CONCLUZII

Din punct de vedere politic, PSD-ul se prezintă electo­ratului în această iarnă ca un partid nereformat, cu ofertă fermă de protecţie a marilor corupţi, un partid care promite subliminal o conservare a tradiţiilor legate de mica şpagă, protecţia socială a puturoşilor, cultul cazanului cu ţuică ilicit şi o restauraţie autoritaristă a “tovarăşului de la raion”.  Ca notă generală, PSD-ul a adoptat în această campanie, la fel ca la locale, politica „mâţei blânde”  profitând de con­vulsiile pe care reforma le provoacă în inamicul său principal, PNL. Sunt de părere că un vot la câştig dat PSD-ului şi aliatului său ALDE, cu domnii Dragnea şi Tăriceanu la butoane, ar însemna un vot de blam dat statului de drept, Justiţiei române şi şansei de curăţenie morală în România.

E adevărat că PNL pare la ora asta un David slăbit şi confuz în confruntare cu Goliat-ul pesedist. Ce contează însă este politica acestui partid de evitare a unei întoarceri a României în haznaua corupţiei fără corupţi. Spre deosebire de PSD & Co., liberalii îl au aliat pe preşedinte şi evident că o victorie a lor va genera şi cel mai curat Guvern post­de­cembrist, cu adevărat de data asta.

Spre ce merge însă România vom afla cel mai probabil duminică seara.
E timpul acum ca poporul să vorbească!

About Adrian Sălăgean