Cum erau văzuţi etnicii germani în judeţul Hunedoara?

O lucrare de doctorat, transformat într-o carte atrăgătoare şi accesibilă, face lumină în istoria ultimului secol de multiculturalism

Hunedoreanul Cosmin Bu­deancă, fostul director general al Institutului de Investigare a Cri­melor Comunismului şi Me­moria Exilului Românesc, îşi lansează astăzi, la ora 17, la Deva Mall (după o lansare care a avut loc ieri, la Orăştie), volumul „Ima­ginea etnicilor germani la românii din Transilvania după 1918”. Car­tea, care are în spate 15 ani de muncă de cercetare şi editare a informaţiilor, dar şi o amplă lucrare de doctorat de 500 de pagini, este un volum care se adresează unui public eterogen: „Inclusiv personajele care apar în carte sunt, de la oameni cu doar două-trei clase, până la per­soane cu studii universitare, preoţi şi profesori”, după cum explică autorul volumului. Cartea urmăreşte în­deosebi imaginea etnicilor germani (saşi şi şvabi) în ultimul secol, nu doar în Orăştie (cel mai important oraş săsesc de la noi), ci şi în alte localităţi ale judeţului, dar şi în judeţele vecine, Alba şi Sibiu, însă, volumul vine cu informaţii care merg mult în trecut, până în secolele XII-XIII.

Afișul de la lansarea volumului.

De la enclave etnice, la comunităţi multiculturale

Cartea urmăreşte „devenirea” relaţiilor între germani, români, dar şi etnici rromi sau maghiari, în contextul Marii Uniri, al războiului, al deportării germanilor în Uniunea Sovietică, al naţionalizării, colec­tivizării, apoi în contextul Revoluţiei de la 1989. Concluzia care reiese în urma cercetării este că, în ciuda izolării şi a enclavizării iniţiale a comunităţilor săseşti (specifice pentru Orăştie şi Romos, de pildă) şi şvăbeşti (Batiz şi Aurel Vlaicu), schimbarea regimurilor politice va duce la metisarea populaţiei de origine germană, care, mai ales după război, înregistrează căsătorii mixte, menite să le scape pe tinerele nem­ţoaice de deportare. Un interes crescut a fost înregistrat şi după 1989, când tot mai mulţi etnici germani care au plecat peste graniţe şi-au căutat soţii printre româncele din cele trei judeţe, pe care le apreciau ca fiind femei „de casă”, preocupate de gospodărie şi în­grijirea copiilor.

Plecarea nemţilor, „o pierdere pentru România”

Volumul, care reuneşte peste 120 de interviuri, constituind o adevărată istorie orală a comunităţilor amintite, face

Pe dealurile din apropierea satului Băiești, com. Pui, jud. Hunedoara, alături de o parte din camarazii mobilizați în acțiunea organizată de IICCR şi IICCMER pentru căutarea mormântului și recuperarea osemintelor partizanului Petru Vitan. Fotografii din arhiva personală.

referire, prin poveştile adevărate pe care le spune, la viaţa de zi cu zi a comunităţii. El cuprinde nume, reţete, informaţii despre modul în care se făcea agricultură sau despre felul în care erau crescute animalele, dar şi despre modalităţile de petrecere a timpului liber (jocuri între copii, baluri şi petreceri). Cercetătorul Cosmin Budeancă adaugă că noua sa carte este şi o invitaţie pentru deschiderea spre Celălalt, cu atât mai actuală, în contextul globalizării. De altfel, cheia în care se lasă citit sensul cărţii este una pozitivă: majoritatea portretelor sunt creionate luminos, iar plecarea etnicilor germani din localităţile în care hunedoreanul a făcut cercetare este percepută ca o pierdere nu doar pentru comunitate, ci şi pentru ţară.