În puşcăriile regale, fruntaşii comunişti cereau Liquor. În cele bolşevice, elitele regatului erau exterminate

Două cărţi poştale rare, din anii 1940, aflate în colecţia cercetătorului hunedorean Dan Simion Grecu, oferă detalii inedite despre istoria zbuciumată a României anilor 1940: sunt mărturii despre modul în care au fost trataţi fruntaşii comunişti în Lagărul de la Târgu Jiu şi, mai apoi, elitele intelectuale devenite „duşmani ai poporului”

La începutul anilor 1940, lagărul din Târgu-Jiu, înfiinţat iniţial ca adăpost pentru miile de refugiaţi polonezi din calea războiului, a devenit închisoa­rea celor mai notabile per­sonaje din istoria primilor ani de comunism.
Aici au fost închişi Gheor­ghe Gheorghiu-Dej, Gheorghe Apostol, Nicolae Ceauşescu, Petre Constantinescu-Iaşi, Ef­timie Cozmici, Ion Gheor­ghe Maurer, Zaharia Negulescu, Lucreţiu Pătrăşcanu, Chivu Stoica şi Alexandru Iliescu (tatăl lui Ion Iliescu).
Relatările despre perse­cuţiile la care ar fi fost supuşi deţinuţii comunişti în lagărul de muncă de la marginea municipiului Târgu – Jiu au devenit istorie înainte de 1989, însă unele mărturii le contrazic. Printre acestea se află o carte poştală din 1942, expediată de fruntaşul comunist Ladislau Vass (n. 1912, Petroşani) către mama sa, Rozalia. Documentul de corespondenţă se află în colecţia cercetătorului hune­dorean Dan Simion Grecu şi arată că viitorii membri ai  no­menclaturii comuniste aveau un trai uşor în închisoarea de la Târgu Jiu.

Tratat omeneşte

„Dragii mei, sper că aţi primit cartea poştală a mea din 10 crt. în care v-am confirmat primirea scrisorii din 28, cartea poştală din 30 şi coletul ex­pediat la 6 crt. Toate cele trimise au sosit în bună stare şi am primit coletul sănătos. Du­pă cum v-am mai scris, sunt bine, sănătos, nu am nevoie de injecţii de calciu, prefer alte bunătăţi. Vă rog însă să-mi trimiteţi nişte picături Davila şi să cereţi la farmacie următorul amestec: tinctură Bestuschefer 60 grame, Liquor Fowler 30 grame şi trimiteţi-mi-le cu ocazia următoare. Compli­mente. Vă sărută, cu drag Laci”, se arată în cartea poştală expediată în 12 mai 1942, de Ladislau Vass, din Lagărul de Internaţi Politici de la Târgu Jiu. După 1944, Ladislau Vass şi soţia sa Ghizela Vass s-au bucurat de privilegiile oferite prin funcţiile importante deţinute în Partidul Comunist Român.

Detenţia i-a adus moartea

O soartă cu totul diferită a avut însă omul politic Petre Nemoianu, a cărui mărturie din închisoare a fost păstrată, de asemenea, în colecţia cer­cetătorului Dan Simion Grecu.
„Dragă Silvio, pe cărţile poştale şi pachetele viitoare te rog să completezi adresa mea cu următoarele: k 580 (numărul de înscriere, fără acest număr nu pot fi găsit). Pentru 15.XII, să-mi trimiţi un singur colet poştal pentru întreaga lună decembrie (şase kilograme de alimente), de acum înainte asta fiind regula. La 15 decembrie, Steluţa să-mi trimită din oraş numai rufărie şi ţigări, fără mâncare, iar eu voi trimite rufele murdare ca şi lucrurile ce-mi prisosesc. Să-mi trimiţi neapărat o pereche de bocanci cu un număr mai mare decât al pantofilor şi o pereche de ciorapi de lână. În luna noiembrie nu am primit de la tine nici scrisoare şi nici carte poştală. De asemenea, de la frate-meu nu am primit nicio ştire până în prezent. Să-mi scrie neapărat şi el în cursul acestei luni. Eu sunt bine şi sănătos, şi vă sărut pe toţi”, scria Petre Nemoianu, în carea poştală trimisă familiei, în 2 decembrie 1948, din închi­soarea Văcăreşti.
Originar din judeţul Caraş-Severin, omul politic Petre Nemoianu, a fost combatant în Primul Război Mondial şi prizonier în Siberia, apoi unul din realizatorii Marii Uniri de la Alba Iulia din 1918. În 1944, a fost pentru câteva luni ministru al Agriculturii, iar la 19 mai 1946 a fost arestat pentru prima dată şi eliberat, la scurt timp. În iulie 1948, împreună cu alte elite intelectuale ale vremii, a fost din nou arestat şi condamnat pentru „crimă împotriva păcii”. Petre Nemoianu a fost con­damnat la cinci ani de în­chisoare şi confiscarea averii, adică a casei sale cu un singur apartament din Bucureşti, iar în 8 iulie 1951 a murit în Penitenciarul Aiud, că urmare a regimului de exterminare la care a fost supus.