Jurnal de pescar: Mămăliga cu pâine

Nu demult, un prieten m-a rugat să-i spun o reţetă de mămăligă „beton”, care stă bine în cârlig pentru foarte multă vreme. El susţinea că nicio reţetă din cele pe care le cunoaşte nu este suficient de bună şi potrivită pentru cârlig şi că cocoloaşele pe care le atârnă în ac nu rezistă mai mult de câteva minute în apă, iar când vine vorba de trăsături, imediat se desprind, iar peştii le ciugulesc cu uşurinţă fără să se înţepe. I-am răspuns automat şi sec – „fă-o cu pâine”. Din mulţimea de reţete de care am auzit, parcă niciuna nu este mai “strong” decât cea cu pâine. Am învăţat-o când eram copil de la tatăl meu care, deşi nu era pescar, se interesa mai mereu pe la colegi de reţete şi trucuri pentru pescuit. Aşa am auzit pentru prima oară de mămăliga cu pâine, care poate pentru unii dintre voi pare a fi o banalitate, însă am fost şi eu curios să descopăr că există şi pescari care nu o ştiu. De aceea mi-am zis să dezvolt puţin subiectul în cele ce urmează.

Mod de preparare

Pentru cei care vor cu înverşunare o mămăligă ţăpănoagă, care să reziste în cârlig, soluţia este amestecul acesteia cu pâine

Mămăliga se prepară în modul clasic, amestecând cu făcăleţul în oală până când făina, fie ea de porumb sau în amestec cu alte făinuri (griş, făină albă, pesmet etc.), începe să prindă consistenţă, cu alte cuvinte să se prindă. După ce am terminat de amestecat mămăliga, luăm o parte din ea, după nevoi, şi o aşezăm pe un fund de lemn ca să se răcească. Apoi, începem să o frământăm cu miez de pâine, adăugat pe măsură ce frământăm. Operaţiunea de frământare durează puţin, aşa că nu vă pierdeţi răbdarea şi continuaţi să frământaţi energic cu ambele mâini. Mixul dintre pâine şi mămăligă va începe să prindă consistenţa dorită până când, la un moment dat, nu se va mai lipi. Atunci putem fi siguri de calitatea mămăligii, când nu se mai lipesc firimituri de ea şi nici resturi de pe fundul de lemn. Rezultă o mămăligă de consistenţa plastelinei, însă cu mult mai închegată. Deşi nu sunt un adept înfocat al pescuitului cu mămăligă, se întâmplă să mai fac şi astfel de momeli atunci când sunt solicitat, îndeosebi când ne propunem să pescuim la fund sau iarna la scobar. Odată, după ce am frământat mămăliga, am luat o biluţă şi am pus-o într-un pahar cu apă. Biluţa a stat solidă în apă preţ de zile bune şi astfel am ajuns la concluzia că este una dintre cele mai „strong” reţete posibile.

Bună la orice

Îmi amintesc că primele partide în care am pescuit cu o astfel de mămăligă s-au derulat pe bălţile de la Aurel Vlaicu. Ţin minte că se întâmpla chiar de ziua mea, pe 4 noiembrie, când, deşi afară ploua infernal, tatăl meu a fost nevoit să mă ducă la pescuit pentru că aşa îmi promisese. Nu aveam nimic altceva la mine în afară de mămăliga magică. Am nădit puţin cu ceva făinuri grosiere, pentru că pe atunci nu se prea găseau nade în comerţ, şi am pescuit cu bolognesa la plută la caras. Pe vremea aceea la Vlaicu era plin de caras. Am prins la mămăligă vreo 7-8 kg de caras, până când m-am plictisit. Am observat că biluţa de mămăligă rezista cu stoinicie şi se întâmpla să nu o schimb decât după 2-3 peşti prinşi, aşa de ţăpănoagă era în cârlig. Nu zbura de pe cârlig nici când lansam, dar nici când aveam trăsături şi înţepam numaidecât peştii. Precizez că nu băgasem niciun fel de aromă în mămăligă, deşi ea poate fi îmbunătăţită cu fel de fel de mirodenii, mai ales acum când se găsesc în comerţ o mulţime de aditivi şi potenţatori de gust. În plus, ea poate fi colorată după cum vă pofteşte inima, fie cu coloranţi chimici sau cu cei naturali, cum este şi şofranul. Am mai pescuit pe urmă cu această mămăligă şi pe alte bălţi. Ştiu că pescuiam pe canalul colector de la Homorog, judeţul Bihor, unde prindeam, în special după câte o ploaie sănătoasă de vară, babuşti frumoase, roşioare şi caras. Câteodată, nădeam puţin cu astfel de bobiţe şi pescuiam cu arpacaş, alteori nădeam cu ceva făină de mălai sau cu pâine şi dădeam cu mămăligă în cârlig. Erau tehnicile de care ştiam pe atunci şi care dădeau rezultate.

E drept că şi peştele era altul. Cu timpul, am experimentat mămăliga cu pâine şi la fund, ba după plătică, ba după crap şi vreau să spun că, de multe ori, am avut câştig de cauză, atunci când şi peştele voia să pună botu’ fireşte. În ultimii ani am folosit mămăliga minune ca momeală pentru scobar, dar, cum m-am dus de o grămadă de ori după scobar şi m-am întors cu buza umflată, nici magica momeală n-a dat rezultate, însă cu mâna pe inimă pot s-o recomand oricărui gen de pescuit.