Scrisoarea unică trimisă în Ardeal de un evreu din Auschwitz a ajuns în colecţia unui hunedorean

Peste un 1,1 milioane de evrei au fost ucişi în Lagărul de exterminare KL Auschwitz II Birkenau, între anii 1940 şi 1945.
Mărturii care spun povestea unor evrei din România aduşi în lagărul de concentrare de pe teritoriul Germaniei naziste, emblematic pentru Holocaust, sunt rare. Cercetătorul hu­nedorean Dan Simion Grecu a păstrat o scrisoare unică, pe care un evreu deportat în Auschwitz II Birkenau i-a trimis-o fratelui său din Ardeal, la 13 iunie 1944. Astfel de documente unice în România au făcut parte din „Ope­ra­ţiunea Scrisoarea”, ce impunea evreilor expedierea unei cărţi poştale imediat după sosire (de obicei, prima şi ultima înainte de a fi ucişi), cu texte li­niştitoare, având menirea de a alunga zvonurile care circulau între familiile din ţară privind exterminarea, afirmă Dan Simion Grecu.

Carte poştală trimisă fratelui din Ardeal

Cărţile poştale trimise familiei de cei aduşi în lagăre sunt cunoscute mai ales ca fiind expediate de evrei cehi sau slovaci, începând cu august 1942, şi mai puţin de cei unguri. Explicaţia constă în faptul că evreii deportaţi din Ungaria anului 1944, care includea şi Ardealul de Nord, erau ucişi la scurt timp de la sosirea în lagăr, potrivit istoricilor. La adresa celui care le expedia era menţionat nu­mele fantezist al unui lagăr de muncă sub forma Arbeitslager Birkenau, bei Neu-Berun sau Oberschlesien, pentru a masca adevăratul loc de detenţie, susţine cercetătorul în istorie. Pe cartea poştală prezentată de Dan Simion Grecu apare numele codificat al lagărului – Am Waldsee, în traducere „La lacul din pădure”.
„Cele două-trei corespon­denţe cunoscute sunt toate adresate în Ungaria propriu-zisă, nu în Ardealul de Nord. Aşadar, cu atât mai mare mi-a fost norocul să obţin piesa alăturată, chiar dacă nu este perfectă calitativ (este îndoită la mijloc pentru a fi purtată într-un portofel, pro­babil). Cartea poştală este de două ori unică, odată pentru că e singura cunoscută provenind de la un evreu din Ardealul de Nord şi a doua oară pentru destinaţia în România, absolut neaşteptată, întrucât din România nu au existat evrei deportaţi la Auschwitz”, a informat Dan Simion Grecu.

„Lacul din pădure”

Potrivit descrierii sale, cartea poştală a fost scrisă la 13 iunie 1944 de evreul tran­silvănean Ehrlich Alexandr şi a fost adresată fratelui său din Braşov, România. Ea a fost expediată din lagărul de exterminare KL Auschwitz II Birkenau, folosind numele de cod (adresă sub acoperire) Am Waldsee, pentru a masca adevărata locaţie, a cărei nume şi renume erau deja cunoscute printre familiile din ţară. Textul în germană este standardizat, dictat de către personalul lagărului: „Dragul meu frate ! Suntem aici. Sunt sănătos şi sper că în scurt timp voi munci în profesia mea”. Totul pentru a crea iluzia activităţii într-un lagăr de muncă, susţine Dan Simion Grecu. Pe document a fost aplicată o ştampilă de cauciuc cu textul: Rückan­twort nur auf Postkarten in deutscher Sprache über die Reichsvereinigung der Juden in Deutschland, în traducere, „răspunsurile sunt permise numai în limba Germană şi prin Asociaţia Evreilor din Germania”.
Două luni mai târziu, cartea poştală ajungea la Berlin, unde se afla sediul Asociaţiei Ev­rei­lor din Germania, atunci când, foarte probabil, expeditorul nu mai era demult în viaţă, con­sideră Dan Grecu. Din Ausch­witz şi până la Berlin aceste corespondenţe erau transpor­tate prin curieri, între cele două localităţii fiind o distanţă de 550 de kilometri. Pe cartea poştală se mai găsesc cenzura poştală germană de la Viena (ştampila mecanică roşie) şi română la Bucureşti (ştampila numerică a cenzorului 185), şi alte două ştampile roşii (drep­tunghiulară şi rotundă), post­belice, din 1947, care aparţin organelor notariale şi judiciare din Braşov, semn că această carte poştală a fost folosită pentru dovedirea unei situaţii şi eventual, obţinerea unor drepturi succesorale, susţine cercetătorul.

Povestea dispariţiei evreilor din Hunedoara

Evreii au o istorie de peste două milenii în ţinuturile actuale ale Transilvaniei. În anii 1930, în Transilvania trăiau circa 300.000 de evrei, cei mai mulţi locuind în oraşele din nordul Ardealului. În perioada interbelică, potrivit recensă­mân­tului populaţiei, şi în judeţul Hunedoara locuiau aproape 5.000 de evrei. Au avut de suferit la începutul anilor 1940, în timpul dic­taturii mareşalui Ion Anto­nescu, potrivit istoricilor, iar numărul lor s-a diminuat drastic. „Minoritarii evrei se găsesc într-o stare deprimată. Toţi comercianţii evrei şi-au vândut magazinele lor creş­ti­nilor şi din cercetările noastre s-a constatat că o parte din populaţia evreiască intenţio­nează să emigreze în Basarabia, pentru care fapt au şi început pregătirile”, se arată într-o notă a Poliţiei Petroşani, transmisă, în ianuarie 1941, Prefecturii Hunedoara.
În Hunedoara anilor 1940 – 1944, mare parte a populaţiei evreieşti din judeţ a fost concentrată în trei „centre de evacuare”, înfiinţate în Deva, Ilia şi Haţeg.
„Ultimele măsuri luate din partea guvernului de a interna pe evrei au creat în sufletele lor o îngrijorare, fiindu-le teamă ca la o mişcare greşită pe care ar comite orareşcare evrei, evreii internaţi vor fi executaţi”, informa o notă informativă din iulie, 1941, transmisă de Poliţia Petroşani.
Evreii apţi de muncă au fost trimişi să lucreze în detaşamentele de muncă din zona Devei şi a Hunedoarei, pe şantierele viitoarei linii de cale ferată Deva – Brad şi ale unor şosele.
„Am venit mâhniţi, cu suflet întristaţi / Tinerii din Hune­doara şi Banat / Şi cu munca noastră plină de sudoare şi oftat / Face-vom azi sau mâni linia Brad / Zori de zi ne sculăm şi plecăm / Să muncim din greu cu targa şi cu lopata / Încărcaţi, descărcaţi, nu mai staţi / Randamentul e cerut la vagonetă / Şi când soarele se îndreaptă spre culcuşul lui obosit / Drumul nostru este lung şi avem un gând de mult dorit / De a pleca toţi acas’ fericiţi / Şi în crezul de evreu mai întăriţi / Drumul nostru este lung şi fără de sfârşit / Nimeni nu ne spune ‘bine aţi venit’ / Şi în coloanele cu­prinse de soldaţi înarmaţi / Ne-am făcut rând cu toţii veşnic fraţi”, este o poezie a evreului Husz Emanuil, păstrată în docu­mentele de la Arhivele jude­ţului Hunedoara, publicată de cercetătorul Dan Grecu.
În primul deceniu după încheierea războiului şi instau­rarea regimului comunist în România, cea mai mare parte a populaţiei evreieşti din judeţul Hunedoara a luat calea exilului spre Israel.
Potrivit ultimului recen­sământ, din 2011, în judeţul Hunedoara mai locuiau 46 de evrei: 23 în Deva, câte 6 în Petroşani şi Hunedoara, câte 4 în Haţeg şi Lupeni şi 3 în Petrila.