Sănătate: Anemia la copil

Anemia este definitã ca o reducere a valorilor hemo­glo­binei şi a hemato­critului sub valorile de referinţã, în funcţie de vârstã.
La nivel mondial, carenţa de fier este cea mai comunã formã de malnutriţie. Ea apare la toate grupele de vârstã, însã cei mai expuşi sunt copiii şi femeile, mai ales la vârsta reproductivã. În România, datã fiind prevalenţa crescutã a anemiei în rândul copiilor şi a femeilor gravide, a fost iniţiat un program de profilaxie a anemiei la sugar şi femeia gravidã.
Am sã amintesc rolul fierului în organism, tocmai pentru a-i înţelege mai bine importanţa. Ca şi componentã a cito­cromului, fierul este responsabil de transportul electronilor în lanţul respirator. De asemenea, fiind un cofactor pentru unele enzi­me, fierul participã la sinteza ADN-ului, la reglarea ciclului celular. La nivelul sistemului nervos, fierul  la formarea stratului de mielinã şi a reţelei neuronale, precum şi la formarea şi funcţionarea siste­mului dopaminergic, în aportul de oxigen la creier.
Rolul fierului se exercitã încã din primele zile de viaţã şi tocmai de aceea se imupune corectarea anemiei încã de la vârsta de sugar. Ca şi necesar al organismului, în procesul de creştere avem nevoie de 35-45 mg de fier pentru fiecare kilogram de greutate. Pentru menţinerea unei balanţe po­zitive a fierului, necesarul ­zilnic de fier la un sugar este de 1 mg de fier elemental absorbit, valoare care este asimilatã cu cea a unui adult. În situaţia în care nu se acoperã nevoile de fier printr-un aport adecvat sau existã pierderi, atunci apare anemia.
La nou nãscut, rezervele de fier se formeazã în proporţie de douã treimi în ultimul trimestru de sarcinã. De aceea, rezervele de fier ale prematurului sunt mai scãzute decât cele ale unui copil nãscut la termen. Re­zervele de fier ale ­sugarului normoponderal se epuizeazã în jurul vârstei de 5-6 luni, iar ale prematurului mai devreme, la 2-3 luni. În primele 4 luni de viaţã, fierul este asigurat din lapte. Laptele de mamã conţine 1-1,5 mg de fier la litru,din care se absoarbe 50%, spre deosebire de laptele de vacã nemodificat, care conţine 1 mg de fier la litru. Se considerã cã un copil nãscut la termen şi alimentat exclusiv la sân este protejat de instalarea anemiei feriprive pânã la vârsta de 5-6 luni. Dupã aceastã vârstã , alãptarea exclusivã la sân nu mai poate acoperi necesarul de fier al sugarului.

Ca mecanisme de producere a anemiei la sugar avem:

– insuficienţa rezervelor de fier la naştere;
– insuficienţa de aport de fier;
– necesar crescut de fier, cum întâlnim la prematuri, gemeni sau dismaturi;
– malabsorbţia intestinalã a fierului;
– pierderi de fier prin he­moragii mici şi repetate, sau hemoragii oculte, sau hemoragii de cauze chirurgicale.

Carenţa de fier se instaleazã insidios şi progresiv, în trei faze:

1. în prima fazã se epuizeazã rezervele de fier şi scade nivelul de fe­ritinã sericã;
2. în faza a doua, eritopoieza devine deficitarã şi biologic apare scãderea sideremiei;
3. în ultima fazã se instaleazã anemia feriprivã, când se modificã toţi parametrii bilogici.

O dezvoltare lentã a anemiei permite o acomodare ­fiziologicã a organismului la valori foarte mici ale hemoglobinei. În ma­joritatea cazurilor simpto­ma­tologia este nespecificã, copiii fiind irascibili, apatici, obosiţi şi cu o capacitate redusã de ­concentrare. Atenţia şi ­percepţia sunt diminuate, compromiţând performanţele şcolare la copii mai mari. În cazul unor anemii severe pot apãrea şi manifestãri clinice date de modificãri­ car­diace, şi anume tahicardie, pre­zenţa suflurilor anemice, car­diomegalia.

Cum remediem carenţele de fier?

În primul rând, trebuie asiguratã o alimentaţie adec­vatã, axatã pe carne roşie, sfeclã, mure, afine, legume cu frunze verzi, etc. şi printr-o su­pli­mentare profilacticã cu fier, eficientã mai ales la populaţiile cu risc crescut de ­anemie. Supli­men­tarea cu fier, mai exact dozele necesare de fier, impune vizitarea medicului specialist sau a medicului de familie.