Preşedintele Klaus Iohannis pare tipul de politician care nu cunoaşte practica mlădioasă a trestiei în derularea jocurilor politice. Respingerea candidaturii-tonomat a PSD+ALDE la funcţia de premier a fost pentru preşedinte recuperarea unei inflexibilităţi atrăgătoare de cavaler teuton. Ea poate însă amorsa o bombă cu ceas pentru România şi statul ei de drept.
Preşedintele a jucat cartea la risc. La mare risc. Nimic pe lumea asta nu poate împiedica acum Parlamentul României, cu majoritatea sa dodoloaţă ostilă Cotroceniului, să-i declanşeze suspendarea. Pentru mulţi dintre alegători, jucat bine, argumentul respingerii doamnei Sevil Shhaideh poate fi suficient ca să justifice alungarea lui Iohannis de la Cotroceni. Ajunge să ne amintim doar că pentru decartarea lui Băsescu din 2012 argumentele au fost mult mai puţin “mobilizatoare”. În speţă, atunci a fost vorba de o suită de şapte snoave cusute cu aţa albă a demagogiei .
Dacă Dragnea and Co. decid să “dea foc” la ţară, şi suspendarea se întâmplă, scenariul care urmează e simplu ca o marţea neagră. Urmează un vot cu majoritatea parlamentarilor şi în termen de 30 de zile se organizează referendumul pentru demiterea preşedintelui.
Pentru că legea care stabilea pragul de 50% a fost modificată de PSD după eșecul suspendării din 2012 ca urmare a absenteismului, de data asta pragul de validare a referendumului este de 30 la sută din numărul alegătorilor de pe liste.
Cu un astfel de prag, diminuat, este foarte posibil ca preşedintele Klaus Iohannis să-şi piardă mandatul.
De aici intrăm într-un scenariu de “vineri, 13”. Ca primă strigare, pe durata propriu-zisă a suspendării, preşedinţia va fi deţinută de Călin Popescu Tăriceanu. În secunda doi, Justiţia poate fi eutanasiată din motive umanitare. Ca să nu mai vadă perversiunile parlamentare la care o supune PSD-ul domnilor Dragnea, Nicolicea, Ponta, Şerban Nicolae, cu acordul exaltat din dealul Cotroceniului al domnului Tăriceanu. Amputarea mânii lungi a Justiţiei poate fi făcută chiar în timpul mandatului provizoriu de la Cotroceni, care poate fi prelungit după pofta marelui PSD.
Acum, dincolo de asta, închipuiţi-vă că referendumul de suspendare trece la vot şi se transformă în demitere. Domnul Călin Popescu Tăriceanu rămâne preşedinte interimar până se alege unul nou. Durata depinde de cât de bine se mişcă domnul Tăriceanu pe muzica domnului Dragnea. Dacă pupă bine ghiulul, PSD-ul îl poate păstra preşedinte un mandat întreg dacă vrea. Bineînţeles, poarta spre acest mandat îi impune preşedintelui interimar Tăriceanu să fie de acord cu propunerea PSD pentru funcţia de premier. Hai că nu mai e un secret pentru nimeni despre cine e vorba!
Jocul teutonic al preşedintelui Iohannis este prin urmare de maxim risc. Dacă se întâmplă, căderea Cotroceniului acum ar fi mai gravă ca efect comparativ cu urmările pe care le-ar fi avut succesul puciului USL din 2012. Spun asta dintr-un motiv evident: Iohannis nu e Băsescu, şi, ce-i mai grav, ALDE e un infractor politic faţă de PNL-ul de atunci.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.