Povestea eroului necunoscut din Legiunea străină, reconstituită din scrisori emoţionante de pe front

Un colecţionar din Hunedoara păstrează  în arhiva sa o mulţime de scrisori rare, vechi de peste un secol, trimise de un soldat român din Legiunea Străină a Franţei, angrenată în războaiele din deşertul african. Cu ajutorul cărţilor poştale emoţionante, Dan Simion Grecu a reuşit să reconstituie povestea românului devenit erou pe front.

Mai multe cărţi poştale rare, vechi de peste un secol, oferă detalii inedite despre luptele sângeroase în care s-a remarcat un român, voluntar în Le­giunea Străină. Ilustratele trimise de Alexandru Rădulescu din deşertul Ma­rocului au ajuns în colecţia unui cercetător hunedorean.
Dan Simion Grecu păstrează în colecţia sa cele mai vechi cărţi poştale trimise de pe front de voluntarii români în Legiunea Străină. Printre ele se numără 16 ilustrate expediate de Alexandru Rădulescu, un român care s-a alăturat Legiunii în jurul anului 1907, iar în 1910 – 1912 a participat la războiul din Maroc. Scrisorile tânărului soldat ofereau detalii emoţionante despre evenimentele trăite de acesta în deşert şi în timpul luptelor în care a fost rănit.

Românul din cartea poştală

„Eu sunt bine şi sănătos. Peste vreo 15 zile cel mult cred că plecăm iarăşi contra unor triburi revoltate (care) au omorât trei ofiţeri şi vreo 15 soldaţi într-un mod laş şi îngrozitor; va fi un masacru teribil pentru a plăti viaţa celor omorâţi mişeleşte. Când voi pleca îţi voi scrie”, îi transmitea Alexandru cumnatului său, în 1911, din baza militară de la Ain-Guisser (zona Casablanca). Cartea poştală conţine un amănunt nemaiîntâlnit, potrivit cercetătorului Dan Simion Grecu. „Pe faţa ei este imaginea redutei de la Ain-Guisser, tabăra unde era concentrat şi expeditorul, cu un detaliu unic în cartofilie: în fundal, lângă zid, marcat cu o mică săgeată neagră, este chiar românul nostru, expeditorul cărţii poştale (Foto 1).  El confirmă aşa în text: <<Iaca reduta unde suntem, după cum vezi în mijlocul pustiului. Unde am pus săgeata, micul tip sunt eu, natural imposibil de a mă cunoaşte. Când a fotografiat reduta am fost acolo, însă aparatul era prea departe>>. În stânga imaginii, Rădulescu adaugă: <<vârful cortului unde sunt eu, alături de bastion şi de drapel>>. Cartea poştală e ştampilată Telegraphie Mi­litaire la 26 martie 1911”, infor­mează Dan Simion Grecu. Acest fapt arăta timpul scurt în care francezii editau instantaneele realizate la acea vreme, le transformau în fotografii şi se întorceau cu ele în taberele unde au fost realizate pentru a le comercializa.
Într-o altă ilustrată, trimisă din deşert, românul îşi informa sora şi cumnatul despre chinurile suportate din cauza climei din Maroc. „Eu sunt bine şi sănătos cu toate mizeriile de aici. Zilnic în marş, ziua căldură de speriat, seara frig insuportabil, mai ales a început să ploaie. Încă 10 luni şi voi scăpa”, scria Alexandru Rădulescu. „Mai sunt două cămile, mijloc sigur care să poată face transporturi, de bagaje, muniţiuini şi armament, sin­gurele care pot rezista căldurilor, fie­care şi pentru două – trei zile de drum până ce găseseşte o oază de apă. Vă îmbrăţişez pe Jeane, Ionel şi pe toţi de mii de ori”, informa soldatul, într-o scrisoare trimisă în 23 martie 1910, surorii sale Elvira (Foto 2).

Viaţa expusă la orice pas

Tânărul le ura apropiaţilor săi feri­cire în noul an şi le scria că îşi doreşte doar să scape cu bine din confruntări. „Dragă Jeane, Ieri a sosit aici un co­mesant cu cărţi poştale, am cum­părat şi mă grăbesc să te felicit din toată inima, rugând pe Dumnezeu ca Anul nou care vine să îţi aducă toate fericirile şi să trăieşti fericit cu scumpa soţioară. Cred că la sfârşitul lunii o să plec de aici, iarăşi în coloană, contra câtorva triburi revoltate, la o distanţă de 95 de kilo­metri de aici. Astfel reîncep mizeriile prin pustiu şi ex­pu­nân­du-ne viaţa la fiecare pas, Dumnezeu poate va fi iarăşi cu mine şi poate voi scăpa nevă­tămat. Cu drag, Ale­xandru”, arată o carte poş­tală trimisă în 28 de­cem­brie 1910.

„Mult gentila şi amabila mea cumnată şi scum­pule frate vă urez, ca şi drăgă­laşului Ionel, cu aceeaşi ardoare din toa­­tă inima, cu aceeaşi dragoste in­definită, ca Anoul nou ce vine să vă dea toate fe­ricirile şi să trăiţi mulţi ani împreună, cu dragul nostru Jean, şi ca venind în ţară Dumnezeu îmi va în­gădui această suficientă fericire, să mă bucur şi eu de fericirea voastră. Primiţi mii de săruturi frăţeşti, Alexandru”, informa eroul român, într-o altă carte poştală.

Rănile războiului l-au adus acasă

De cel puţin două ori, soldatul a fost rănit în luptele din deşert. S-a remarcat însă prin curajul său. „Aici a fost una dintre cele mai teribile lupte pe care le-am avut şi unde m-am distins, când ne-a şi decorat pentru 14 julie”, le scria Alexandru apropiaţilor săi, în 1911 (Fo­to 3). După doi ani petrecuţi lup­tând în deşert, românul din Legiunea Străină a fost rănit şi fost repatriat în Franţa. O ilustrată în care Alexandru Rădulescu a fost rănit a fost trimisă familiei. Potrivit colecţio­na­rului Dan Simion Grecu, în afara cărţilor poştale trimise de pe front, nu a mai găsit alte obiecte sau informaţii despre eroul român.
Legiunea străină (franceză: Légion étrangère) este o unitate a Armatei Fran­ceze, care a fost întemeiată pe data de 9 martie 1831 printr-un decret dat de Ludovic Filip al Franţei. A fost creată pentru voluntarii străini care, după Revoluţia franceză din iulie 1830, nu mai aveau voie să se înscrie în ar­mata franceză.
Voluntarii străini sunt conduşi de ofiţeri francezi, iar astăzi sunt acceptaţi şi cetăţeni ai Republicii Franceze. Circa 8.000 – 10.000 de sol­daţi sunt înrolaţi în Legiunea Străină.