Povestea trusei medicale sofisticate descoperită în Sarmizegetusa Regia

CIUDĂŢENIILE MEDICINEI ANTICE

Rămăşiţele unei truse medicale vechi de două mii de ani, descoperită în Sarmizegetusa Regia în urma unor săpături efectuate de arheologi în anii 1950, au schimbat radical percepţia specialiştilor în istorie despre strămoşii noştri. Piesele ei ar fi fost folosite la operaţii medicale complexe, susţineau arheologii, însă originea acestora a stârnit controverse.

Povestea uneia dintre cele mai impresionante descoperiri înregis­trată în ultimul secol în Sarmizegetusa Regia, singura trusă medicală antică ale cărei componente ar fi fost folosite de strămoşii noştri la intervenţii chi­rurgicale, a început în 1954. Istoricul şi arheologul Ion Horaţiu Crişan a luat parte la descoperire şi a cercetat obiectele, oferind publicului, potrivit mărturiei sale, dovada cea mai eloc­ventă a existenţei unei chirurgii trau­matologice la daci.
„Trusa medicală am descoperit-o în 1954, cu ocazia dezvelirii uneia dintre terasele Dealului Grădiştii, loc pe care era aşezat oraşul Sarmizegetusa, din vremea regelui Decebal. Printre ruinele unei locuinţe distruse cu ocazia celui de-al doilea război al lui Traian (105 – 106 d. Hr.) am descoperit resturile unei casete de lemn cu mâner de fier. Caseta cuprindea: o pensetă de bronz, o lamă de cuţit din fier cu apărători de bronz, o placă formată din cenuşă vulcanică presată şi cinci mici bor­cănaşe de lut ars”, afirma Ion Horaţiu Crişan, în volumul „Civilizaţia geto-dacilor”. Penseta ar fi fost folosită, în opinia arheologului, pentru înlăturarea corpilor străini şi a schijelor de oase din răni. Lama de cuţit din fier a fost utilizată ca in­strument chirurgical, ca bisturiu, sus­ţinea autorul. Cenuşa vulcanică era presărată pe răni, cu rol absorbant şi cicatrizant, informa Ion Horaţiu Crişan.

Pensete de pe insula Kos
În ceea ce priveşte medicina, geto-dacii au depăşit cu siguranţă prima fază din istoria acestei discipline, cea primitivă, intrând în cea cunoscută sub numele de medicină hieratică, sa­cerdotală, intermediară între etnoiatrie (medicina populară) şi iatrosofie (me­dicina cultă), preciza omul de ştiinţă, în cercetarea dedicată şi trusei medicale antice. Medicina era practicată mai ales de preoţi, informa autorul, iar piesele de import ale trusei medicale arătau că dacii aveau legături strânse cu ci­vilizaţiile mediteraneene ale vremii. „Pe lângă vrăji şi practici mistice, preoţii geto-daci foloseau şi elemente terapeutice reale. Platon (Charmides, 156) ne transmite chiar un principiu de medicină dacică practicată de preoţi, în frunte cu marele preot. <<După cum – ne spune el textual – nu trebuie să încercăm a îngriji ochii fără să ţinem seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit neţinându-se seama de corp>>. Principiul este cel integralist, care se regăseşte la adepţii şcolii din Kos, şcoală ce a culminat cu Hipocrate, cel mai strălucit reprezentant al medicinei antice, supranumit pe drept cuvânt <<părintele medicinei>>. În sprijinul legăturilor pe care le întreţineau preoţii-medici geto-daci cu lumea grecească şi chiar cu insula Kos se poate menţiona trusa medicală pe care am descoperit-o într-o locuinţă de pe Dealul Grădiştei. Din trusă făceau parte o pensetă de bronz lucrată, probabil, la Kos şi o tabletă medicamentoasă din cenuşa unui vulcan mediteranean, la care se adaugă un bisturiu şi borcănaşe pentru alifii”, preziza autorul volumelor I şi II din „Civilizaţia geto-dacilor”.
Despre provenienţa din import a pensetei din trusa medicală din Sarmizegetusa Regia au adus informaţii şi alţi arheologi. „Penseta descoperită în trusa medicală de la Grădiştea de Munte aparţine unui tip mai complex, fiind foarte probabil o piesă de import. Cea mai bună analogie pentru această piesă se află într-o trusă medicală descoperită pe insula Kos, datată din perioada elenistică, nu înainte de secolul al doilea î. Hr.”, informa cercetătoarea Liliana Daniela Suciu, în lucrarea „Instrumentar medical şi farmaceutic în Dacia Preromană”, (Revista Fontes Historiae, Bistriţa Năsăud).
Singura trusă descoperită
Autoarea studiului despre instrumentarul medical al dacilor informa că în Dacia preromană trusele medicale sunt foarte rare, iar majoritatea instrumentelor medicale au fost găsite disparat în siturile dacice. „Singura trusă cunoscută deocamdată este cea descoperită în locuinţa de pe terasa a V-a a platoului cu şase terase de la Grădiştea de Munte. Piesele au fost descoperite împreună, ele constituind inventarul unei casete de lemn din care s-au mai păstrat mânerul de fier şi fragmente din ferecătura de bronz care o decora. Pe lângă instrumentele de metal (pensetă, bisturiu) şi piatră (placa din cenuşă vulcanică) trusa mai conţinea şi cinci recipiente ceramice de mici dimensiuni. Toate au fost con­fecţionate la roată şi reprezintă mi­niaturi ale unor vase tipice civilizaţiei dacice. Ţinând cont de inventarul tru­sei, putem presupune că ea aparţinea unui medic chirurg, spre această interpretare ducând prezenţa în com­ponenţa trusei a pensetei şi bisturiului. Placa de cenuşă putea fi folosită la stoparea hemoragiilor şi grăbirea cicatrizării rănilor, iar văscioarele puteau fi utilizate la păstrarea unor substanţe necesare în tratarea unor afecţiuni”, informa cercetătoarea Li­li­ana Daniela Suciu, în lucrarea „In­strumentar medical şi farmaceutic în Dacia Preromană”.
Trusa descoperită la mijlocul anilor 1950 în Sarmizegetusa Regia conţinea atât piese de import (penseta, placa de cenuşă), cât şi de origine locală (vasele ceramice). Ea data din secolul I d. Hr., fiind descoperită într-o locuinţă care, ulterior, a fost incendiată în timpul războaielor daco-romane. De aseme­nea, ar fi putut fi folosită de medici daci, informează arheologii.

Bisturiele dacice
Un presupus bisturiu din trusa de la Sarmizegetusa Regia le-a atras atenţia arheologilor, datorită rarităţii unor astfel de piese. Bisturiul putea fi folosit la practicarea unor incizii, la tăierea abceselor şi în aproape toate intervenţiile chirurgicale, informa cercetătoarea. „În Dacia, asemenea piese sunt foarte puţin cunoscute, nu pentru că ele nu ar fi existat, ci pentru că astăzi este foarte greu să fie deosebite de cuţitele obişnuite, cu care seamănă foarte mult ca formă. Lama acestor instrumente este realizată întotdeauna din metal, de obicei din fier, fiind prinsă în mânere de lemn, os, corn sau alte materiale. Cu siguranţă lama de fier descoperită în trusa medicală de la Grădiştea de Munte era o parte componentă a unui astfel de bisturiu. Din aceeaşi aşezare provin alte două piese ce puteau fi utilizate în diverse operaţii chirurgicale”, arăta autoarea studiului „Instrumentar medical şi farmaceutic în Dacia Preromană”.
În Sarmizegetusa Regia au fost descoperite cârlige, cărora arheologii le-au indicat o posibilă utilizare în medicină, pentru a ridica marginile unei plăgi sau a depărta ţesuturile în timpul unei operaţii chirurgicale.
Ce rol avea cenuşa vulcanică
Cenuşa vulcanică din trusă, care putea fi folosită pentru prepararea diferitelor substanţe medicinale, i-a fascinat, de asemenea, pe unii dintre arheologi. „Din Dacia preromană se cunosc trei asemenea piese. Una provine de la Poiana, este din marmură, foarte probabil obiect de import, şi era utilizată la prepararea alifiilor. Cealaltă făcea parte din trusa medicală descoperită la Grădiştea de Munte. Placa este din cenuşă vulcanică, are o formă dreptunghiulară şi este şi ea tot o piesă de import. Spre deosebire de placa de la Poiana, acesta din urmă putea fi folosită atât la prepararea medicamentelor, dar putea constitui ea înseşi un medicament, praful rezultat din răzuirea acesteia, presărat pe răni şi ulceraţii, având un efect absorbant şi cicatrizant. În fine, o a treia placă, de alabastru, provine de la Piatra Roşie. Asemenea plăci sunt cunoscute în instrumentarul medical roman, la fel cum utilizarea unor minerale în tratamentul unor afecţiuni era prescris din antichitate de diverşi medici şi botanişti”, arăta Liliana Daniela Suciu, în lucrarea „Instrumentar medical şi farmaceutic în Dacia Preromană”. Văscioarele din trusa medicală scoasă la iveală la Sarmizegetusa Regia puteau conţine unguente, pe care, potrivit unor istorici, dacii şi le puteau fabrica singuri, fără a mai fi nevoie să le importe.