Ruinele Cetăţii Colţ de la poalele Retezatului, Castelul nobilului Nopcea şi Curtea nobiliară a Cândeştilor se numără printre relicvele cu care timpul s-a dovedit necruţător. Ocolite de lucrări de restaurare, vechile aşezări şi-au păstrat farmecul vremurilor trecute, iar legendele lor îi încântă pe turişti.
Hunedoara se numără printre cele mai înzestrat judeţe cu atracţii turistice şi istorice importante, însă multe dintre monumentele sale istorice au rămas în grija nimănui.
Autorităţile locale nu au avut fonduri sau nu s-au putut implica în îngrijirea lor, în timp ce statul român nu a fost interesat de sprijinirea comunităţilor implicate în restaurarea acestora. Multe dintre ruinele vechilor aşezări nobiliare se află în ţara Haţegului. Unele au fost ocolite de restaurări, dar şi-au păstrat, astfel, farmecul vremurilor trecute.
1. Ruinele Cetăţii Colţ
Veche din secolul al XIII-lea, Cetatea Colţ se numără printre puţinele fortăreţe medievale care nu au suferit lucrări de reabilitare. Ruinele aşezării ridicate pe stânci deasupra Văii Haţegului, cunoscute sub numele de Castelul din Carpaţi, au rămas un loc misterios şi neprietenos cu turiştii. Totuşi, ele continuă să-şi păstreze farmecul care i-a impresionat în trecut pe marii cărturari Jules Verne şi Evlya Celebi. Cei mai cunoscuţi proprietari ai cetăţii au fost nobilii din familia Kendeffy (Cândea). De-a lungul timpului, aşezarea misterioasă a fost remarcată pentru frumuseţea şi pentru legendele ei. U
nele dintre cele mai fascinante mărturii istorice despre Cetatea Colţ au fost publicate de cronicarul turc Evliya Celebi, cel care a vizitat-o în anii 1660, însoţind oastea turcă a serdarului Ali Paşa.
„Cetatea este construită în valea podişului Colţ, pe malul râului Colţ, pe o stâncă înaltă. E o cetate solidă în cinci colţuri şi înaltă până-n cer. Are o singură poartă care priveşte către şesul Haţegului. Este o cetate frumoasă, cu 11 turnuri. Are multe întărituri înconjurătoare, dar toate laturile îi sunt atât de abrupte, încât nu te poţi apropia. Spre sud, în spatele munţilor, care formează întăriturile ei, se află Ţara Românească”, relata Evliya Celebi. Cronicarul otoman informa că la poalele cetăţii, în secolul al XVII-lea, se afla o aşezare prosperă, în care trăiau femei frumoase. Ruinele Cetăţii Colţ l-au inspirat pe celebrul Jules Verne, în cartea sa „Castelul din Carpaţi”. În secolul al XIX-lea, scriitorul francez a relatat despre aşezarea părăsită, un loc despre care românii credeau că este stăpânit de forţele supranaturale ale răului şi că în interiorul lui se petrec lucruri înspăimântătoare. „Este cu neputinţă să-i desluşeşti formele vagi pe platoul Orgall, pe care-l încununa la stânga trecătorii Vulcan. Nu se distinge de fundalul munţilor. Ceea ce ai fi ispitit să iei drept un donjon, nu este decât o grămadă întunecată de pietre. Cine îl priveşte, are impresia că zăreşte crenelurile unui zid, unde nu se află poate decât o creastă stâncoasă. Întreg ansamblul e pâclos, mişcător, incert. În ţinutul acesta al celor două Jiuri, nimeni nu s-ar învoi să călăuzească un călător, oricâti s-ar plăti, până la castelul din Carpaţi”, informa Jules Verne.
2. Castelul savantului Nopcea
Castelul Nopcea a fost ridicat în urmă cu două secole deasupra văilor întinse de la poalele Retezatului. Zidurile aşezării părăsite au rămas semeţe, deşi timpul şi oamenii au transformat castelul într-o fantomă a celui care era stăpânit de nobilii Nopcea (Noapte), una dintre familiile legendare din trecutul Transilvaniei. Mai multe grinzi din interiorul monumentului istoric au cedat şi s-au prăbuşit, acoperişul nu a rezistat intemperiilor, iar timpul şi-a lăsat amprenta peste zidurile, ferestrele şi zugrăveala fostului conac nobiliar. Localnicii susţin că monumentul putea fi salvat de la distrugere la începutul anilor 1990, însă cei care au condus şcoala specială care a funcţionat în clădire nu au fost interesaţi de acest lucru. Consiliul Judeţean Hunedoara a depus un proiect pentru transformarea fostului castel într-un muzeu, însă deocamdată acesta nu a primit finanţare. O legendă veche spune că baronul Nopcea, cel care a locuit în castelul de la poalele Retezatului în secolul al XIX-lea, a fost celebrul tâlhar „Faţă Neagră”, care împreună cu ceata sa de răufăcători aţinea calea convoaielor cu aur care mergeau la Viena şi fura tot aurul, pe care mai apoi îl turna în topitoria sa aflată într-o peşteră, unde îl transforma în monede. Comoara lui Nopcea nu a fost găsită niciodată şi e posibil să nici nu fi existat, însă, potrivit legendei, o parte din prăzi erau ascunse în tunelurile secrete din jurul castelelor sale din Ţara Haţegului şi de pe Valea Mureşului. Castelul a fost şi locul unde nepotul baronului Nopcea, celebrul savant şi p
aleontolog al secolului XX Franz Nopcea, a fost atacat cu pietre de săteni. Scena s-a petrecut în 1920, iar baronul a fost salvat de la moarte de prietenul său Bajazid.
3. Castelul horror de la marginea Haţegului
Castelul Nalaţi Fay, de la marginea oraşului Haţeg, stăpânit în trecut de una dintre familiile nobiliare influente din Transilvania, a rămas al nimănui. Localnicii aduceau în curtea edificiului câinii ucişi, iar încăperile goale au devenit locuri unde sunt depozitate gunoaiele. Pereţii mâzgăliţi cu graffiti mai păstrează şi picturile vechi, din vremea în care clădirea supraetajată a funcţionat ca şcoală şi internat. Monumentul istoric de categoria A, ridicat în secolul XIX, şi cele aproape zece hectare ale parcului dendrologic care îl înconjoară sunt abandonate de mai mulţi ani, iar hoţii au devalizat întreaga clădire. Chiar şi treptele de marmură din interiorul conacului au fost furate sau sparte.
4. Castelul din Sântamaria Orlea
Castelul Kendeffy din Sântamaria Orlea nu mai este demult o mândrie pentru localnici. Monumentul cu pereţii zugrăviţi în roz, galben şi albastru, cu termopane şi acoperiş din tablă, a devenit stafia castelului din secolele trecute, de unde nobilii din familia Cândeştilor (Kendeffy), una dintre cele mai bogate din Transilvania, stăpâneau ţinuturile comitatului. În faţa lui, mai opresc nedumeriţi turiştii care se îndreaptă spre Parcul Naţional Retezat, însă nu mai au ce vizita de mai mulţi ani. Castelul vechi din 1782 are porţile închise şi uşile încuiate.
5. Curtea nobiliară a Cândeştilor
Într-o situaţie similară se află şi curtea nobiliară a Cândeştilor, monument istoric din comuna Râu de Mori. Din vechiul conac boieresc al nobililor Kendeffy şi din anexele lui nu au mai rămas decât temelia şi câteva ziduri acoperite de buruieni şi gunoaie. Construcţia a fost devalizată de hoţi şi de săteni, care au luat chiar şi cărămizile fostului conac pentru a le folosi în construcţii. Curtea cnezială a familiei Cândea a fost construită în secolul al XIV-lea, pe ruinele unor vechi edificii romane. Monumentul se află în centrul localităţii, fiind format dintr-un ansamblu de construcţii care cuprinde o clădire rezidenţială, capela de curte, grajd, anexe, moara şi biserica. Materialele descoperite pun în evidenţă o evoluţie din preistorie, perioada romană şi Evul Mediu, până în zilele noastre.
6. Cetatea regală a Haţegului
Ruinele Cetăţii Regale a Haţegului se găsesc pe dealul Orlea, pe teritoriul satului Subcetate, învecinat oraşului Haţeg. Cetatea a fost ridicată la sfârşitul secolului al XIII-lea şi a avut un rol important în strângerea dărilor regale, vămuirea drumurilor şi luarea deciziilor în forurile de judecată locală. Deşi în prezent are dimensiuni modeste, se presupune ca a avut trei sau patru nivele, ale căror deschideri s-au pierdut cu totul, cu excepţia unui fragment de ancadrament cu muchie teşită. Aceasta e realizată dintr-un turn hexagonal înconjurat de un şanţ de apărare. Cetatea Haţegului era locul unde castelanul administra teritoriul districtului haţegan, în numele regalităţii ungare. În perioada medievală, avea rol militar si politic. Este atestată documentar doar la 1317, dar studii recente înclină spre o datare a acesteia apropiată de prima atestare documentară a Ţării Haţegului, din 1247.
7. Turnul de la Răchitova
Ca şi în cazul altor fortificaţii ridicate de nobilii locali din zonă, şi la Răchitova s-au păstrat ruinele turnului-cetate care se află pe dealul vulcanic din acest sat. Este printre cele mai vechi fortificaţii de acest gen, datând din secolul al XIV-lea. Vechea fortificaţie a fost înălţată în bună relaţie de rudenie cu cea de la Colţ, dar de către o altă familie nobiliară, a Muşineştilor. Astăzi se mai păstrează încă o parte din zidurile turnului, înalte de 15 m. Se pot observa chiar şi urmele şanţului şi ale valului de pământ. În subsolul acestui turn exista un adăpost, amenajat odată cu turnul, care a servit, probabil, pentru a se ascunde oamenii din faţa pericolului ameninţător al turcilor. Din punctul de belvedere se pot admira împrejurimile şi ruine cetăţii medievale.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.