Magazin

5 emoţii care ne provoacă boli fizice

În accepţiunea specialistului, există 5 emoţii principale, foarte dăunătoare pentru organismul nostru, care la un moment dat se pot transforma în boli fizice, astfel:
1.    Frica – o îngrijorare simţită în legătură cu un pericol real sau imaginar
“Persoanele care simt frică sunt tensionate, lipsite de curaj, deoarece simt vulnerabilitate interioară, sunt focalizate mai degrabă pe aşteptările celorlalţi decât pe ale lor, simt că nu se pot baza aproape pe nimeni şi nimic. Frica neprelucrată se manifestă la nivelul stomacului şi al rinichilor, zona lombară, uneori şi la nivelul gâtului dacă are legătură cu ceva ce vrem să spunem pentru că este important”, consideră psihologul Cojocaru.
2.    Neiertarea  – apare ca o incapacitate de a merge mai departe, de a înţelege că oamenii sunt supuşi ”greşelii”
“Persoanele care nu iartă pe cei care le-au făcut rău, au în minte faptul că, dacă îi iartă, este ca şi cum le-ar accepta şi încuraja comportamentul defectuos sau că răul produs nu se mai poate repara. Nu este vorba nici de acceptarea comportamentului, nici de încurajarea lui, ci de liniştea interioară personală, care decurge din eliberarea minţii de imaginea ”răufăcătorului”, de atenţia acordată propriei sănătăţi şi de direcţionarea minţii către căutarea de soluţii. Uneori da, un rău produs nu se mai poate repara concret, pentru că nu putem da timpul înapoi, dar putem învăţa să ne bucurăm de viaţă în continuare făcând lucruri noi. Neiertarea slăbeşte sistemul imunitar şi aduce boala în general în întregul organism şi în mod particular, partea afectată este inima”, afirmă specialistul.
3.    Furia – o încărcare emoţională spontană izvorâtă adesea dintr-un sentiment de neputinţă de a mai schimba ceva sau de a accepta o situaţie de viaţă
„Persoana furioasă se simte invadată de ceva sau cineva, se opune la anumite constrângeri venite de la o persoană sau situaţie, uneori se agaţă cu disperare de propriile convingeri, gândurile se amestecă, devin confuze. Atunci când descărcarea emoţională este reprimată sau exagerată, furia se manifestă adesea în planul fizic la nivelul ficatului, în special dacă are legătură cu critica celorlalţi, deoarece acest organ are rolul de a neutraliza. Se mai poate manifesta la nivelul capului, cefei şi picioarelor dacă are legătură cu neacceptarea, la nivelul stomacului dacă are legătură cu neputinţa, la nivelul mijlocului (spate) dacă are legătură cu lipsa de flexibilitate sau poate declanşa chiar infecţii în corp”, declară psihologul Laura Maria Cojocaru.
4.    Nesiguranţa – apare atunci când ne lipsesc certitudinile (real sau imaginar) sau când ne pierdem încrederea în capacităţiile noastre
“Persoanele nesigure (cu încredere scăzută în sine) pun totul sub semnul întrebării, rămân în tipare vechi de comportament şi gândire, pentru că au fost ”testate” de alţii, au o capacitate scăzută de discernământ şi caută confirmări de la ceilalţi pentru fiecare pas pe care-l fac. Nesiguranţa se manifestă în planul fizic la nivelul stomacului, genunchilor, gleznelor, coloanei vertebrale, umerilor, gâtului (dacă este legată de credinţa că ar putea spune ”prostii”)”, consideră specialistul.
5.    Ruşinea – declanşată de credinţa legată că părerea celorlalţi este decisivă pentru a fi validat ca om în toate aspectele vieţii
“Cei care trăiesc sentimente de ruşine simt că ceilalţi îi judecă, că nu sunt suficient de buni, puternici, inteligenţi, informaţi, etc. Prin această atitudine ei pun, pur şi simplu, puterea lor interioară în mâinile celorlalţi. Ruşinea afectează pielea, stomacul, picioarele sau coloana vertebrală”, declară psihologul Laura Maria Cojocaru.
Psihoterapeutul şi trainerul NLP crede că, atunci când boala decide să se manifeste în corpul nostru ca un avertisment pentru a schimba modul de gândire, cel mai sigur şi util lucru pe termen lung este să mergem pe firul timpului pentru a schimba percepţia şi emoţia din acel moment care a declanşat boala. Una dintre cele mai eficiente metode de a descărca emoţiile este lucrul cu linia timpului propus de neuro-programarea lingvistică (NLP), procedeu denumit Timeline therapy. (Sursa: rador.ro)

Testamentul  lui  Alexandru cel Mare, descoperit la  peste 2000 de ani de la moartea sa

Un expert londonez susţine că a găsit dorinţele finale ale marelui lider macedonean.
Textul „Romanţa lui Alexandru” divulgă planuri pentru viitorul imperiului său şi beneficiarii moştenirii sale.
Dovada aceasta poate fi găsită într-un manuscris antic, cunoscut sub numele de „Romanţa lui Alexandru”, o carte de fabule care descriu faptele conducătorului macedonean, relatează Daily Mail. Până acum, experţii nu au acordat acestui document prea multă importanţă istorică, întrucât s-a considerat a fi de natură mitică.
Istoricul David Grant consideră că există o bază reală a acestui manuscris, argumentele detaliate ale acestei afirmaţii se găsesc în cartea sa numită “In Search of the Lost Testament of Alexander the Great”.
Grant susţine că testamentul original al lui Alexandru cel Mare a fost muşamalizat de generalii săi, pentru că acesta îi numea pe fiul său nenăscut Alexandru al IV-lea şi pe cel mai mare fiu, Heracles, ca succesorii imperiului.
Generalii săi, în loc să accepte conducerea fiilor care nu aveau „sânge pur”, au decis să lupte unul împotriva altuia într-un conflict sângeros pentru putere. Grant dezvăluie că „textele care au supravieţuit fac destul de clar faptul că niciun general care se afla cu Alexandru la Babilon nu ar fi acceptat ca autoritatea sa să fie subordonată unui fiu cu origini dintr-un teritoriu cucerit”.
De asemenea, Grant menţionează că acest testament a fost rescris la câteva decenii după moartea conducătorului de unul dintre generali pentru a fi un document care să susţină legitimitatea acestuia la tron.
Printre altele, acest document conţine informaţii cu privire la intenţia unor generali de a-l otrăvi pe Alexandru cel Mare.
Dacă aceste lucruri se adeveresc, este nevoie de o întreagă recalibrare a discursului academic cu privire la istoria întâmplărilor din acel timp. Alexandru cel Mare este unul dintre cei mai de succes comandanţi militari din istorie. Fiind neînvins în lupte, a construit un imperiu care se întindea din Macedonia şi Grecia, în Persia, Egipt şi chiar porţiuni din nordul Indiei. Există doar 5 relatări care descriu moartea acestuia din Babilon, în anul 323 î.e.n, la vârsta de 32 de ani. (SURSA: Daily Mail)

Savanţii chinezi au creat o armă care va neutraliza sistemele electronice ale inamicilor

De peste şase ani, Huang Wenhua şi echipa sa au lucrat la construirea unei arme cu microunde. Invenţia a primit recent premiul naţional al Chinei pentru ştiinţă. Datorită dimensiunilor reduse ale obiectului, acesta poate fi amplasat atât pe vehiculele de teren cât şi pe aeronave. Arma poate anihila toate dispozitivele electronice din jur, iar datorită dimensiunii sale reduse poate încăpea şi într-un proiectil sau o dronă, conform Popular Science. În general, armele cu microunde opresc orice sisteme electronice din jur prin bombardarea ţintei cu pulsaţii energetice între 300 şi 300.000 de megahertzi. Această cantitate directă de energie interferează cu circuitele electronice, provocând oprirea lor. China a găsit variabile utilizări pentru raza ucigasă. Amplasat pe dronele cu sistem STEALTH sau pe proiectile, va putea dezactiva şi cele mai sofisticate sisteme de apărare ale inamicilor, ar putea arde radarele, sistemele de comunicaţii şi de control. (SURSA: Popular Science)

De ce regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii nu se sărbătoreşte niciodată de ziua ei?

La 6 februarie 1952, Elisabeta a II-a a fost proclamată regină a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. A fost încoronată la 2 iunie 1953, la catedrala Westminster din Londra.
21 aprilie 1926 este data de naştere a reginei Elisabeta a II-a, însă suverana britanică este sărbătorită oficial în luna iunie, tradiţional marcată printr-o ceremonie denumită “Trooping the Colour” (“Salutul Culorilor).
Începând din 1748, aniversarea unui suveran britanic este oficial celebrată în iunie, printr-o ceremonie denunită “Trooping the Colour” (Salutul Culorilor). Această ceremonie îşi are originea în pregătirile pentru război din trecut, când toate steagurile erau strânse şi arătate soldaţilor britanici înainte de luptă, pentru ca aceştia să le recunoască în iureşul bătăliilor.
Regina Elisabeta a II-a a sărbătorit în 2012 jubileul de diamant, marcând cei 60 de ani care au trecut de la urcarea pe tron, după moartea tatălui ei, regele George al VI-lea, pe 6 februarie 1952.

Ce să faci dacă ai vărsat apă pe laptop

Ai dat peste paharul cu apă sau suc, orice fel de lichid ar fi vorba, iar acum laptopul tău a fost supus unui hazard care poate afecta serios modul de funcţionare al acestuia.
În aceste cazuri, trebuie să acţionezi imediat, urmând patru paşi simpli, care vor ajuta la salvarea laptopului, în ideea în care nu vorbim despre o găleata cu apă, ci despre o cantitate minoră de apă.
1. Scoate imediat laptopul din priză
În acest fel se reduce considerabil riscul unor avarii de ordin electric. Dacă poţi scoate şi bateria laptopului, ar fi bine să faci şi acest lucru. Dacă nu, îl poţi închide în modul convenţional.
2. Întoarce laptopul cu faţa în jos
Pentru a limita şi mai mult riscul avariilor electrice, trebuie să împiedicăm lichidul să ajungă la placa de bază. Atunci când întoarcem laptopul invers, apa se va scurge în exteriorul dispozitivului.
3. Cu un serveţel absorbant şterge bine suprafaţa afectată
Este bine ca tot lichidul să fie îndepărtat, mai ales de pe componentele mici, cum ar fi tastele, care nu trebuie să stea prea mult în contact cu lichidul.
4. Lasă dispozitivul să se usuce bine înainte de a-l porni
NU FOLOSI USCĂTORUL DE PĂR! Nu faci nimic altceva decât să agiţi particulele de apă, care în contact cu praful strâns în interior vor crea „pământ ud” care se depune pe componente.
Cel mai bine este să laşi laptopul să se usuce timp de 24 de ore sau chiar 48 de ore, pentru a fi sigur că apa s-a evaporat complet, scrie noobz.ro.
Dacă totuşi ţi se va întâmpla să verşi din greşeală lichid pe laptop, sau pe orice fel de aparatură electrică, acum eşti pregătit şi ştii ce ai de făcut.

Utilizarea cuvintelor obscene este un semnal al inteligenţei

Utilizarea cuvintelor obscene este deseori văzută de oameni ca fiind o lipsă de educaţie a persoanei. Însă studiile dovedesc că oamenii care înjură sunt mult mai inteligenţi.
Deşi înjuratul poate deveni un obicei, oamenii aleg să utilizeze cuvintele obscene în anumite contexte pentru diferite scopuri pentru efectul lingvistic, pentru prezentarea emo­ţiilor, pentru amuzament sau pentru a fi nepoliticoşi în mod conştient.
Psihologii au fost interesaţi când şi de ce înjură oamenii, pentru a doborî stereotipul conform căruia cuvintele obscene ar fi utilizate doar de persoane care nu sunt inteligente sau care sunt needucate.
În cadrul unui studiu realizat de psihologii de la Maris College a fost analizată fluenţa oamenilor în limba engleză şi fluenţa acestora atunci când vorbesc obscen. Fluenţa verbală poate fi măsurată printr-un simplu exerciţiu, persoana trebuie să spună rapid toate cuvintele pe care le ştie şi încep cu o anumită literă.
Bazându-se pe acest test, cercetătorii au creat testul fluenţei înjurăturilor. Această sarcină a necesitat ca voluntarii să spună cât mai multe înjurături pe parcursul unui minut. Prin compararea scorului obţinut în timpul testelor de fluenţă a cuvintelor şi fluenţă a cuvintelor obscene au dovedit că persoanele care au obţinut scoruri mari la primul test au avut acelaşi rezultat şi la al doilea.
Rezultatele sugerează că înjuratul nu este un semn al unui limbaj sărăcăcios sau al lipsei inteligenţei.

Cea mai mare pasăre din istorie. Era mai mare decât un cal şi cântărea 650 de kilograme

Cu o înălţime de trei metri şi o greutate de 650 de kilograme, Dromornis este o specie a păsărilor preistorice gigantice. Dromornis aparţine familiei Dromornithidae de păsări gigant care au trăit acum 8 milioane de ani. În acele vremuri, Australia s-a separat de blocul continental Gondwana. Tipic pentru animalele din Australia este faptul că ele au evoluat treptat, fiind complet izolate de animalele de pe alte continente, notează Vintage News.  Din cauza puţinelor fosile descoperite, D. australis adaugă  un gol temporal uriaş între cele două specii de Dromornis,  D. stirtoni ar fi putut aparţine în cele din urmă genului Bullockornis. Dromornis stirtoni avea în jur de trei metri înălţime şi cântărea aproximativ 650 de kilograme. Gâtul său era lung şi avea aripi sub formă de ciot. Păsările gigant erau mai înalte decât Aepyornis şi mai grele decât Moa. Deşi Dromornis stirtoni avea picioare puternice, experţii consideră că nu a fost un bun alergător. Ciocul păsării era mare şi foarte puternic, unii cercetători susţinând că ar fi fost un ierbivor. Masculii erau mult mai ro­buşti şi mai grei decât femelele. Ani­malele ar fi trăit în zona subtropicală din Australia la sfârşitul Miocenului.